Ce presupune ca angajatorul are prerogativa organizarii muncii

Proiectarea si desfasurarea activitatii intr-o unitate presupune organizarea fiecarui loc de munca in parte, determinarea relatiilor si conexiunilor dintre acestea, stabilirea sarcinilor de serviciu ale salariatilor cu functii de conducere si de executie. In concret, o atare competenta apartine organelor de decizie ale angajatorului¹.

Instrumentul prin care se materializeaza prerogativa organizarii si functionarii unitatii este regulament de organizare si functionare a unitatii.

Prin aceasta se stabileste, in principal, asa-numita organigrama a unitatii, adica structura sa functionala, compartimentele componente (sectii, ateliere, servicii, birouri, locurile de munca), atributiile acestora, raporturile dintre ele².

Regulamentul de organizare si functionare constituie temeiul elaborarii statului de functii si a fiselor posturilor pentru fiecare loc de munca, precum si a determinarii: normelor de munca si conditiilor de calitate pentru fiecare post; necesarului de echipamente de lucru si de protectie, de documentatii si instructiunilor de lucru care sa asigure desfasurarea procesului de munca cu o inalta productivitate, fara pericole de accidentare sau imbolnaviri profesionale.

Conducatorii locurilor de munca au atributii privind³:
• fundamentarea tehnica economica si oportunitatea obiectivelor propuse;
• stabilirea strategiei si metodelor pentru realizarea acestor obiective;
• organizarea rationala si eficienta a productiei si a muncii, inclusiv stabilirea fiselor de post;
• elaborarea de norme de munca si normative de personal cu fundamentare tehnica; stabilirea volumului de munca si a conditiilor de calitate pe compartimente (uzina, sectii, ateliere, servicii, birouri etc. pana la locul de munca) si aducerea la cunostinta personalului a acestor atributii;
• aprovizionarea la timp si in bune conditii a tuturor sectiilor, atelierelor, compartimentelor cu materii prime, combustibil si energie, astfel incat sa se asigure desfasurarea ritmica a proceselor de productie;
• punerea la dispozitia salariatilor a instalatiilor, utilajelor, masinilor, aparatelor, uneltelor, echipamentelor de protectie si de lucru necesare indeplinirii obiectivelor si a sarcinilor de munca;
• asigurarea documentatiilor, tehnologiilor si instructiunilor de lucru care sa asigure desfasurarea procesului de munca cu o inalta productivitate, fara pericole de accidentare sau imbolnaviri profesionale;
• instruirea personalului referitor la functionarea si exploatarea instalatiilor, masinilor, agregatelor si utilajelor, a instructiunilor tehnice de lucru, a normelor de manipulare, depozitare si folosire a materiilor prime si materialelor, precizarea obligatiilor si raspunderilor ce le revin la locul de munca, in indeplinirea la termen si de calitate a obiectivelor;
• utilizarea eficienta a utilajelor si suprafetelor de productie;
• studierea propunerilor primite prin sindicate sau direct de la angajati care vizeaza cresterea calitatii produselor si serviciilor sau imbunatatirea conditiilor de munca si sociale ale acestora;
• organizarea perfectionarii, calificarii sau recalificarii profesionale a salariatilor;
• utilizarea rationala a fortei de munca;
• stabilirea normelor de protectie a muncii si controlul respectarii lor.


__
¹A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 458.
²I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 44.
³A. Ticlea, op. cit. p. 459.