Raspunsul specialistului:

Conform art. 35 din Codul muncii, orice salariat caruia legea nu-i interzice in mod expres, are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, sub rezerva declararii fiecarui angajator a locului unde exercita functia pe care o considera de baza.

Potrivit art. 127 din Codul muncii „norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de alte activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati” (s.n).

Deci timpul nu este singura unitate de masura a normei de munca. Daca un salariat isi indeplineste mult mai repede sarcinile de serviciu fata de un altul (evident, in conditiile normarii legale a muncii, adica la fel), fara ca acest aspect sa afecteze sanatatea si randamentul sau si, in consecinta interesul angajatorului, atunci lucrurile stau bine, in sensul ca va cumula cate functii cu norme intregi este capabil, singura limita fiind limita umana (limita subiectiva). Limita timpului (exprimarea normei de munca in timp) este o problema deoarece nu se pot suprapune programele de lucru, caz in care se pune problema limitei obiective.

In consecinta, puteti lucra cu doua norme intregi la doi angajatori diferiti, mai ales daca alegeti exprimarea normei de munca in sfera de atributii.