avocatnet.ro 
Ce se intamplã mai departe?
In Noua Zeelanda managerul firmei de mobila il va da in judecatã pe clientul rãu platnic si va cere plata datoriei, iar clientul va plati cu siguranþã.
In Polonia, managerul firmei de mobila ii va cere clientului sã plãteascã datoria, insã acesta foarte probabil va refuza.
In Slovenia companiile incearcã sa evite aceste probleme prin alte mecanisme cum ar fi: informarea prealabilã prin intermediul asociaþiilor de afaceri, reþelelor de cunoºtinþe, diferite surse de informare asupra bonitãþii viitorului partener de afaceri. Ele adoptã o atitudine conservatoare avînd relaþi doar cu parteniri vechi de afaceri, pe care ii cunosc si in care au incredere sau parteneri care au fost recomandaþi.
In Romania, în momentul in care apare o astfel de problema si se ajunge in tribunal, judecarea cazului poate dura de la cateva luni la caþiva ani. Þinînd cont de faptul ca justiþia este consideratã una din cele mai corupte instituþii din Romania, iar increderea in eficacitatea sistemul juridic din Romania este foarte limitatã, oamenii de afaceri nu doresc sa ajungã la proces, incercand pe cat posibil sa evita contactul cu aceasta.
De unde apare diferenþa in modul de rezolvare a conflictului?
Din cît de eficient este sistemul judiciar din fiecare þarã. Noua Zeelanda are un sistem juridic foarte eficient, in Polonia sistemul juridic este greoi si complicat, aceelaºi lucru este valabil ºi în Slovacia alãturi de faptul cã este foarte incet, pentru soluþionarea unei cauze se asteaptã in medie 1.825 de zile, iar în Romania sistemul juridic este ineficient.
Folosind o tranzacþie ipoteticã avocaþi din 133 de þãri au fost întrebaþi care sunt etapele ºi cat ar costa pentru ca o firmã sã-si recupereze o datorie de 5.000 $ într-un caz similar cu cel expus de noi [1].
Astfel, in Slovenia un creditor trebuie sã indeplineascã 22 de proceduri, care dureazã în total 1.003 zile pentru a-ºi recupera banii. Toate aceste proceduri il vor costa 360$ adicã 7.2% din suma pe care trebuie sã o recupereze sau 3.6% din venitul pe cap de locuitor.
In Tunisia întregul proces de recuperare a unei datorii are doar 14 proceduri de îndeplinit si dureazã în total 7 zile de la înaintarea cererii pînã la punerea in aplicare a hotãrîrii judecãtoresti. Nu este nici macar necesarã prezenta unui avocat, curtea va soma debitorul si se va ocupa de toate procedurile, iar costul total al procesului reprezinta 8% din suma in discuþie sau 4% din venitul pe cap de locuitor.
În Gulatemala procesul are 19 proceduri de îndeplinit, dureazã 1.460 de zile pentru recuperarea banilor, iar costul se ridica la 40% din suma ce trebuie recuperatã.
Concluzia evidentã a acestei analize este: cu cît sistemul juridic este mai avansat cu atît procedurile sunt mai puþine, procesul este mai scurt, ºi în concluzie este mai usor sã se recupereze banii.
Astfel, cele mai puþine proceduri sunt in Australia 11, Norvegia si Anglia 12, Zimbague 13, Danemarca, Jamaica, Elvetia, Tunisia 14. Iar cele mai multe proceduri necesare pentru recuperarea banilor sunt în Burundi 62, Congo 55, Oman 54, Sierra Leone 48, Mexic 47, Camerun, 46.
În privinþa duratei efective, în zile, cele mai rapide procese sunt în Tunisia cu doar 7 zile, Olanda 39 de zile, Noua Zeelanda ºi Singapore 50 de zile, Japonia 60 de zile. La celalalt capãt se aflã Guatemala cu 1.460 de zile, Serbia ºi Montenegru cu 1.028 zile, Slovenia cu 1.003, Polonia 1.000 Etiopia 895, Nigeria 730, Italia cu 645 zile.
Procedurile complexe au un rol important în întarzierile aparute în rezolvarea cazurilor. Un exemplu este descris in autobiografia lui Goethe, poetul german. Dupã absolvirea studiilor juridice în 1771, acesta a profesat in Westzlar ºi a descris sistemul juridic: "Un haos monstruos de harþi care creste cu fiecare an. Douazeci de mii de cazuri îngrãmãdite la care se mai adaugã un numar dublu de cazuri noi îaintate. Nu este un lucru ieºit din comun ca rezolvarea anumitor cazurile sã dureze peste 100 de ani. Un caz care a fost înaintat în 1459 asteptã încã o decizie în 1734".
Condiþiile s-au imbunãtãþit simþitor faþã de perioada respectivã, sistemele juridice au gasit metode ca procesele sã fie rezolvate într-o perioadã mai scurtã. Campioana la aceastã categorie este Tunisia unde în urma unei modificãri din 1996, durata de rezolvare a disputelor comerciale s-a redus la o saptãmînã încluzînd 14 proceduri.
Altã diferenþã uriasã între þãri este datã de costul acestui proces. Majoritatea þarilor dezvoltate cum ar fi Austria, Olanda, Anglia, Statele Unite au costurile reduse, reprezentînd sub 1% din venitul pe cap de locuitor. Însã în alte tãri cum ar fi Congo, India, Filipine costul unui astfel de proces este egal cu venitul pe cap de locuitor sau chiar mai mult, astfel în Republica Dominicanã costul este de patru ori mai mare decat venitul pe cap de locuitor, în Indonezia este de 269%, ºi în Filipine de 103.7% din venitul pe cap de locuitor.
Instanþele trebuie sã fie rapide, corecte ºi suficient de ieftine încît sã permitã accesul oricãrei persoana, indiferent de nivelul venitului pe care il are la serviciile furnizate de cãtre instanþele judecãtoreºti.
Însa aceste calitãþi sunt greu de balansat. Deoarece în cazul disputelor economice, dacã una din parþi este mai bogatã sau mai puternicã decat cealalta, aceasta va încerca sã influenþeze judecatorul prin mita sau intimidare.
În practicã, puþine procese sunt ºi rapide ºi corecte ºi ieftine. Dintr-o analizã realizatã de Banca Mondialã pe mai mult de 10.000 de companii din 82 de tari, rezultã urmatorul fapt: cu cît numãrul de proceduri este mai mic cu atãt întregul proces este considerat mai impartial ºi mai corect, iar publicul are mai multã încredere în sistemul juridic.
Faptele istorice susþin aceste concluzii. În secolul XVII în Anglia, procesele referitoare la datorii erau judecate de cãtre o curte prezidatã de cãtre primarul local ajutat de un secretar. Procedura era foarte simplã. Pãgubitul, care vroia sã iniþieze un proces de recuperare a banilor, trebuia sã se ducã la primarie ºi sã înainteze o plîngere secretarului. Procedurile erau orale, nu existã posibilitatea de a contesta hotãrîrea datã de primar, iar toatã lumea, atît cea bogatã cît si cea saracã, putea sã solicite judecarea cazului lor.
Un alt exemplu de instanþa rapidã ºi ieftinã este Consulados din Spania din Eviul Mediu. Iniþial era folositã ca o instanþa marinã, raspîndindu-se ulterior în toatã Spania începînd cu Valencia în 1283, pentru ca în 1592 sã fie infiinþatã o astfel de instanþa ºi în Mexico City [2]. Aceste instanþe erau private, formate din comercianþi, procedurile erau orale iar rezolvarea disputelor foarte rapidã.
#PAGEBREAK#
Cum se explicã aceste diferenþe imense între eficacitatea instanþelor judecãtoreºti din diferite tãri?
În primul rand prin dezvoltarea ºi bogaþia þãrilor respective. Þãrile bogate au un sistem judiciar mai bine susþinut financiar, fapt care se vede prin resursele mari alocate sistemului juridic cît ºi eforturile depuse de autoritaþi pentru îmbunãtãþirea acestuia. Aceastã îmbunãtãþire se poate realiza prin: stabilirea de instanþe specializate, cursuri de specializare pentru judecatori ºi personalul auxiliar, prin informatizarea sistemului juridic prin folosirea celor mai moderne sisteme de evidenþã ºi management.
Pe lîngã fondurile alocate pentru eficientizarea sistemului judiciar, foarte importantã este si tradiþia judiciarã din aceste þãri.
Þãrile nordice au cele mai putine proceduri (17), cel mai redus timp de rezolvare a disputelor (în medie 139 de zile) ºi al doilea cel mai redus cost, dupa þãrile germanice.
Þãrile cu o tradiþie juridicã pe sistemul francez au cele mai multe proceduri (31), au un timp de rezolvare a disputelor destul de mare (in medie 300 de zile) ºi un cost ridicat.
Þãrile cu un sistem juridic germanic au cele mai reduse costuri, însã cea mai mare perioadã necesarã pentru rezolvarea disputelor (348 de zile).
Ce trebuie îmbunatãþit?
Pentru evitarea unor astfel de probleme ºi îmbunãtãþirea sistemului justiþiei se pot lua mai multe mãsuri, cum ar fi:
1. Stabilirea unui sistem informatic cu toate cazurile ºi o statisticã a acestora.
Acest sistem ajutã la analizarea ºi reformarea sistemului prin introducerea unui sistem de management modern în administrarea instanþelor judecãtoresti. De asemenea ajutã la monitorizarea reformelor introduse ºi a eficacitaþii acestora, descoperind zonele problematice pentru gãsirea de soluþii pentru o mai bunã functionare a sitemului judiciar.
Statisticile judiciare trebuie sã includã date despre numãrul cererilor introduse, a causelor existente pe rol ºi a diferitelor stadii în care se afla, natura cauzelor, folosirea cãilor de atac, toate aceste date fiind de un real folos iî modernizarea managementul sistemului juridic.
Astfel de proiecte pilot au fost introduse în þãri ca: Brazilia, Republica Dominicã, Mexic.
De exemplu, proiectul din Mexic a aratat cã 60% din dosarele înaintate pentru judecare nu au ajuns în faza de judecare, parþile reclamante renuntînd pe parcurs la proces.
În Republica Dominicanã în urma proiectului pilot a rezultat cã o treime din cazurile din instanþele civile sunt înregistrãri de companii ºi dosare de divorþ consensual.
Noua tehnologie poate avea un impact deosebit asupra eficienþei sistemului juridic. Astfel, în Slovacia dupã introducerea unui sistem automat de distribuire a dosarelor, timpul dintre depunerea cererii de chemare in judecatã ºi prima înfãisare era redus de la 73 de zile la 27 de zile iar numãrul procedurilor s-au redus de la 23 la 5. Ceea ce înainte se realiza prin trimiterea unui hãrþi de la un birou la altul este acum realizat electronic, cu posibilitatea ca mai mulþi judecãtori sã vadã fisierul simultan, în acest fel reducîndu-se sensibil întîrzierile. Acest sistem este in aceelaºi timp ºi o barierã împotriva corupþiei, eliminand posibilitatea de a plãti ca dosarul sã ajungã la un anumit judecãtor.
2. O altã soluþie pentru eficientizarea activitãþii instanþelor judecãtoresti este scoaterea dosarelor care nu necesitã judecare.
In majoritatea þãrilor, ºi în special în cele cu tradiþie francezã, instanþele sunt aglomerate de dosare referitoare la crearea sau dizolvarea voluntarã a companiilor, unde nu este necesarã nici o judecata asupra dosarului.
Deoarece aceste dosare sunt foarte numeroase ele ocupa o mare parte din resursele umane ºi financiare ale instanþelor. La tribunalul din Sofia, cel mai mare din Bulgaria, sunt ocupaþi 23 de judecãtori în aceste dosare care nu necesitã judecare, iar dintre acestia 8 se ocupã exclusiv de înregistrarea companiilor.
Un alt exemplu, în Belgrad 18 din cei 95 de judecatori, lucreazã exclusiv pentru cazuri de înregistrare de companii. Daca aceste dosare ar fi atribuite personalului administrativ, s-ar elibera cam 25% din totalul judecãtorilor.
Alãturi de eliminarea cazurilor care nu necesitã judecarea ºi simplificarea procedurilor judiciare ar avea un efect important asupra eficienþei sistemului judiciar.
Mai multe feluri de simplificare au fost încercate de diferite sisteme judiciare, cum ar fi: introducerea procedurilor orale, simplificarea procesului de notificare, limitarea numarului ºi timpului acordat cãilor de atac a deciziilor judecãtoreºti, simplificarea regurilor dovezilor.
În tãrile în care dovezile scrise dominã, judecatorii nu au contact direct cu martorii sau alte dovezi. Absenþa unui contact direct ºi judecarea în mai multe termene determina întarzieri în rezolvarea dosarelor. Într-o reformã pilot în Argentina, introducerea procedurilor orale au redus durata medie a unui proces de la 3 ani la 6 luni [3].
Reforme al caror scop a fost introducerea procedurilor orale au fost realizate ºi in Italia [4].
[1]. Dr. Lin Hammergren "Enhancing cooperation in Judicial Reform" 2003
[2]. ""Conflict and Cooperation: Water, Floods, and Social Response in Colonial Guanajuato, Mexico" Georgina H. Endfield, Isabel Fernández Tejedo and Sarah L. Archivo Municipal de Mexico, 1590
[3]. Raport Banca Mondiala "Enforcement contracts" 2001 (biblioteca Bancii Mondiale)
[4]. "Judicial reform" - World Bank Research Observer Botero, Rafael La Porta (2003) (biblioteca Bancii Mondiale)
Nicolae Dediu 
Seffer Laurentiu
Comentarii articol (0)