Pentru ca nu-mi plac lucrurile neclare si pentru ca in ultima perioada am vazut in presa fel de fel de dezinformari as vrea sa va supun atentiei, din postura de client bancar, bun platinic si de buna credinta, o parte din motivele care au dus la revolta clientilor bancari.
Articolul continuă mai jos
In ceea ce ma priveste totul a inceput undeva in aprilie, cand am citit in presa cum 19 clienti ai bancii unde am onoarea sa am si eu credit, au castigat in instanta eliminarea comisionului de risc si a unor clauze contractuale considerate de instanta abuzive, prin prisma legii 193/2000 si a legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare.
A fost pentru prima oara cand mi s-a strecurat in suflet indoiala, indoiala ca banca mea in care am avut incredere oarba, pare sa nu fie asa corecta, cum in inocenta mea am crezut.
Si astfel, am inceput sa-mi reamintesc cum la o luna dupa semnarea contractului mi s-a majorat dobanda fixa, cu 1.5%, unilateral, fara semnarea vreunui act aditional, si asta din cauza unei clauze care dadea dreptul bancii sa modifice dobanda, asa fixa cum era, in caz de modificari semnificative pe piata monetara. Am fost credula si am acordat circumstante atenuante bancii, nu am comentat si nu mi-am ridicat problema nici o secunda ca aceasta clauza poate fi abuziva. In continuare aveam incredere in banca mea. Am incercat sa-i inteleg si mi-am imaginat ca problema lor vine din faptul ca, desi creditele vandute de ei aveau dobanda fixa, ca sa imi puna mie la dispozitie creditul, la randul lor s-au imprumutat pe piata externa cu dobanda variabila, fluctuanta in functie de euribor. Am crezut ca este legal ceea ce fac.
Imediat dupa majorarea dobanzii, euribor-ul a inceput sa scada vertiginos. Pe masura ce acesta scadea, s-au inmultit si apelurile mele catre banca, apeluri prin care solicitam micsorarea dobanzii si readucerea ei la valoarea din contract. Nici chip sa induplec pe cineva si sa obtin vreun rezultat pozitiv la solicitarile mele. Acum aflu, de curand, ca in aceeasi perioada in care eu corespondam cu banca, s-au castigat in instanta procese nenumarate, pe motiv de majorare abuziva a dobanzii, sentinte care au dispus returnarea banilor.
Dupa exact doi ani, primesc o instiintare de la banca prin care mi se aducea la cunostinta ca banca vine in intampinarea clientilor si ca a luat hotararea sa aduca valoarea ratei dobanzii la procentul initial din contract.
Contactez plina de speranta ofierul de credit care imi spune cu nonsalanta ca dobanda se va micsora doar daca semnez actul aditional de transformare a dobanzii fixe in dobanda variabila. Urmeaza o intreaga corespondenta furtunoasa in urma careia mi se transmite ferm ca asta e singura varianta in care dobanda va reveni la veche valoare, trecerea de la dobanda fixa la variabila.
Intr-un tarziu semnez, cu inima stransa, plina de indoiala si tristete, actul aditional. Plec de acolo cu speranta ca macar de acum inainte nu voi mai depinde de mofturile unei banci, care majoreaza dobanda unilateral, dupa cum viseaza noaptea, ci de o piata externa mai stabila.
Trec cateva luni si in aprilie a.c. imi cad ochii pe articolul despre cei 19 clienti castigatori in instanta, citesc despre dobanzi majorate abuziv, despre un comision de risc declarat de instanta nul si despre puzderie de clauze abuzive si contrare legilor protectiei consumatorului.
Incep sa ma documentez, imi scot contractul de credit din dosarul cu acte si incep sa-l citesc cu atentie. Pierd nopti intregi cautand si studiind legi si norme BNR. Pe masura ce studiul devenea mai profund naivitatea mea incepea sa se spulbere.
Banca in care avusesem atata incredere imi oferise in schimbul increderii, un contract plin de clauze abuzive si neconforme cu legislatia in vigoare, ma facuse sclavul ei supus pret de 30 de ani.
Aflu ca o noua lege urmeaza sa intre in vigoare, si anume viitoarea OUG50. Astept aparitia acesteia si o parcurg cu maxim interes. Constat ca o parte din articolele acesteia au fost implementate in ultimii ani in legislatia existenta.
Scriu bancii si ii solicit alinierea acesteia la Ordonanta si eliminarea neconcordantelor. Mi se raspunde ca Ordonanta intra in vigoare in 90 de zile desi art. 94 spune ca aceasta intra in vigoare la 10zile de la aparitie, adica incepand cu 21.06.2010. Doar pentru modificarea efectiva a contractelor termenul este de 90 de zile, conform lin.(2) art.95.
Nu mai pierd timpul, continui sa ma documentez iar in urma cautarilor mele pe net cunosc cateva persoane, clienti ai aceleiasi banci, aflati in aceeasi stare de deruta. Se infiinteaza un grup online si astfel incepe aventura. Treptat ne inmultim, ne organizam, ne impartim in functie de competente in departamente, juridic, organizatoric, financiar, ne documentam impreuna si culmea...reusim sa ne cunoastem si in realitate. Descoperim ca avem aceleasi probleme comune iar fiecare zi care trece ne aduce surprize neplacute din partea bancii dar si bucuria unei stari de fapt – starea de bine generata de discutiile unui grup de elita, format din oameni minunati, idealisti, educati, de calitate, deschisi la minte si insufletiti de cateva cateva cuvinte, perimate din pacate -corectitudine, dreptate si legalitate.
Continuam discutiile cu banca si descoperim cu stupoare ca in viziunea bancii, dobanda noastra nu este fixa, asa cum toti stiam, asa cum banca ne-o ofertase si vanduse, si asta pentru ca nu scrie decat X% p.a in loc de X% p.a-dobanda fixa. Cautam cu disperare un indice de variabilitate in contract, asa cum spune art.14 din legea 190/1999 ca ar trebui sa existe in caz ca s-a stabilit prin contract ca rata dobanzii sa fie variabila. Nu exista! Gasim art.1 din legea 193/2000 care ne precizeaza ca in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului si art. 3 din OUG21/1992 care ne spune ca principalele drepturi ale consumatorilor sunt: de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor. Ne ducem cu articolele in dinti la banca iar aceasta, ranjind, ne mai spune o data, ignorand argumentele noastre, aveti dobanda variabila! Pe buna dreptate si fara alte articole legislative pe post de argumentatie se intreaba colegii mei de suferinta, pai daca nu a variat niciodata, cum este variabila?
Pentru necunoscatori, dobanda variabila insemna o dobanda formata din doi indicatori, astfel putem avea:
• Indice intern banca+marja bancii sau,
• Euribor/Libor/Robor +marja bancii.
In paranteza fie spus, incepand cu decembrie 2008, conform Ordonantei 174/2008 care modifica Legea 190/1999, bancile erau obligate sa exprime dobanzile variabile in functie de un indice independent de vointa bancii. Adica mai exact, prima varianta din cele doua de mai sus trebuia sa dispara.
Si tot apropo de dobanda, l-am auzit pe domnul Ghetea, presedintele si reprezentantul ARB, cum dezinforma cu mare nonsalanta, aducand la cunostinta opiniei publice faptul ca OUG50 obliga consumatorii sa renunte la dobanzile fixe si sa treca pe dobanzi variabile. Ma scuzati domnule Ghetea, dar ati putea sa-mi precizati unde anume in OUG50 scrie o asemenea gogomanie ?
Art.37 din OUG50 spune asa:
“In contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli:
a) dobanda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta
EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinta a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii contractului;”
adica ne spune aproape acelasi lucru cu art.14 din legea 190/1999, pentru ca dupa cum spuneam, anumite reguli din OUG50 au fost implementate in legislatie cu mult timp inainte de iunie 2010.
Art.14 din Legea 190/1999 modificat de OUG174/2008, precizeaza:
“In cazul în care prin contractul de credit ipotecar pentru investitii imobiliare s-a stabilit ca rata dobânzii sa fie variabila se vor aplica urmatoarele reguli:
a) variatia ratei dobânzii trebuie sa fie independenta de vointa creditorului ipotecar, raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acest lucru;”
Independent de vointa bancii inseamna necontrolabil de catre banca, adica nu Prime Rate sau mai stiu eu ce traznaie inventata de banci ci un indicator extern, verificabil chiar si de bietul consumator roman fara educatie financiara, indicator pe care banca sa nu-l poata manipula dupa bunul plac.
Dumneavoastra domnule Ghetea, ati citit Ordonanta? De ce promovati lucruri neadevarate? A fost o scapare? nepermisa din punctul meu de vedere. A fost cu intentie?
Nu este suficient ca populatia Romaniei este indatorata peste masura? Vreti sa o indatorati si mai mult? Ma intreb cati naivi v-au auzit si citit declaratia si cati dintre acestia s-au dus la banca sa-si semneze actul aditional si practic condamnarea, trecerea pe o dobanda variabila, cu o marja excesiva generata de un minim istoric ai indicilor de referinta?
Si daca populatia ajunge sa nu-si mai plateasca creditele, ce vor face bancile cu imobilele? Vor fi fericitii proprietari ai unui portofoliu imens de imobile, cu valoare de piata scazuta sub valoarea creditelor pe care le garanteaza, nevandabile. Daca bancile vor continua aceeasi politica agresiva si lipsita de comunicare, din acest razboi nu va castiga nimeni. Bancile mai slabe vor falimenta iar populatia va ramane pe drumuri. Asta ne dorim? Sau ne dorim un parteneriat in adevaratul sens al cuvantului din care ambele parti sa castige?
Tot dvs.domnule Ghetea, ne spuneati intr- emisiune TV ca acum 3-4 ani dobanzile la euro erau 40%. Unde domnule Ghetea? In Romania? sau in Congo? Nici macar la cardurile cu descoperit de cont, in lei, dobanda nu depasea de 25%. Cat despre dobanzile la euro...erau cu mult sub 10%.
Trecand peste problema dobanzii pe care a adaugat-o listei cu probleme, grupul si-a continuat activitatea si prin comunicare si documentare sustinuta, concluzionam ca am fost obligati la plata unor polite de asigurare pentru imobilele ipotecate duble ca pret fata de valoarea de piata. Mai sapam prin legislatie si gasim art.18 din legea 190/1999, articol care spune ca banca nu are dreptul sa impuna asiguratorul. Cum? Si contractele noastre de ce au un articol care spune ca suntem obligati sa incheiem politele de asigurare la o societate de asigurare agreata de banca?
Cu perseverenta, parcurgem clauza cu clauza, tot contractul. Concluzionam ca drepturi nu prea avem insa obligatii nenumarate, care mai de care mai puerile, ca de exemplu: scadenta anticipata poate fi declansata unilateral de catre banca daca ne-am casatorit si nu am anuntat, daca am nascut si nu am anuntat, daca in starea noastra de sanatate au survenit modificari neanuntate sau daca ne-am schimbat jobul, fara sa comunicam acest lucru bancii.
Si in sfarsit ajungem la celebrul comision de risc, atat de disputat. In contract acesta este definit ca fiind suma lunara datorata de client pentru punerea la dispozitie a creditului. Nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut si modul de definire a dobanzii care suna aproape identic: pentru creditul acordat, Imprumutatul datoreaza bancii o dobanda curenta, adica un fel de aceeasi Marie si nici macar cu alta palarie. Eu una, am cautat o cale de mijloc si le-am oferit varianta de a plati in continuare acest comision, plata conditionata insa, de returnarea contravalorii acestuia la final de contract cand se va dovedi ca riscurile nu s-au concretizat. Nici nu au vrut sa auda. Discutia asupra acestui comision e lunga iar argumentele legislative in favoarea clientilor multiple, inclusiv sentinte in favoarea consumatorilor. Toate explicatiile ulterioare ale bancii in ceea ce priveste acest comision palesc in fata afirmatiei domnului presedinte bancii, care cu naturalete a declarat ca acesta reprezinta riscul portofoliului de credite neperformante, adica nu reprezinta riscul clientilor buni platinici.
Nici macar OUG 50 nu a convins bancherii sa renunte la acest comision, l-au redenumit pur si simplu in comision de administrare riscuri, trimit adrese cu explicatii puerile si continua sa-l incaseze, cu nonsalanta si insistenta, fara sa tina cont de puzderia de notificari facute de clienti si ignorand cu desavarsire chiar si amenzile nenumarate si consistente primite de la ANPC. Beatrice Aldea, membru al Asociatiei Profesionale a Economistilor si Contabililor din Romania
Citește mai mult despre
oug 502010, banci
Noul AI Act generează confuzie în mediul de afaceri, companiile neștiind exact dacă și cum li se aplică aceste reglementări. Multe firme utilizează deja sisteme AI (chiar și fără să realizeze) și se expun riscurilor legale semnificative, cu amenzi care pot ajunge până la 35 milioane EUR sau 7% din cifra de afaceri globală, pe lângă potențialele daune reputaționale.
La curs, alături de Alin Popescu, fondator avocatnet.ro
și specialist cu peste 25 de ani de experiență în consultanță și antreprenoriat tehnologic, veți învăța să identificați sistemele AI utilizate în companie, să evaluați riscurile, să implementați măsuri de conformitate și să transformați obligațiile legislative într-un program structurat în 20 de pași.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (110)