Povesti pe care ni le spune toamna

6 Noiembrie 2010

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Pentru mine, toamna este, de departe, cel mai frumos anotimp pentru ca iese din tipare, facandu-se remarcat pentru nenumarate lucruri. Frigul lasa rosu in obraji, iar zambetele devin mai calde. Frunzele, uneori in culori inimaginabile, transforma orice iesire din casa intr-o promenada. Prin ceturi dense, privirile oamenilor par mai vii, iar din spatele usilor vecine se simte miros de placinta cu mere si scortisoara.

Acest inceput de noiembrie, cald si prietenos ca un motan ce toarce, mi-a readus in gand vremuri de demult. Pe orice alee mi-as fi construit itinerariul birou-casa, ma loveam de un deja-vu straniu, iar apoi, seara intreaga, cadeam pe ganduri, incercand sa reconstitui momente din trecutul meu tomnatic.

Am baut vin fiert si am mancat placinta cu mere intr-un decor pitoresc, incercand sa definesc emotiile care imi acaparasera sufletul. Si asa am asteptat sa se apropie iarna sa pot trage linia si sa definitivez puzzle-ul ale carui piese sunt cele mai frumoase povesti spuse de toamna.

La tara, intr-un satuc bucovinean, am cules prima oara struguri. Cei albi si cei rosii se amestecau in cosurile de rachita, iar mustul era de vis! Daca inchid ochii inca vad cana de tabla alba, asezata pe-o scandura deasupra butoiului mare si umpluta pe jumatate cu un lichid purpuriu pe care il beam dintr-o rasuflare. Bucuria nu dura, insa, prea mult timp, caci mustul fermenta, iar vinul fiert devenea o alta incantare a simturilor. Acolo, toamna, mirosea a pamant umed, a blana de caine ciobanesc (Molda, caci asa-i chema pe toti), a coceni de porumb adusi din camp si depozitati in gradina dupa niste reguli bi

Putin mai tarziu, toamna a inceput sa fie corelata pregatirilor pentru scoala, ajungand sa insemne hartie glase, cerneala Pelikan si mansete apretate. Erau emotii mari la fiecare inceput de an scolar si, pana la absolvirea liceului, asa a fost.

Toamna imi aducea mereu lucruri noi, oameni noi. In perioada aceasta a anului, am simtit mereu nevoia de a ma revolta, de a pune punct lucrurilor care nu imi mai faceau bine, de a face ordine si de a cauta noi catarge pe care sa-mi ridic visele. In nopti de toamna am iubit nume fictive si-am plans destramarea unor legaturi ce pareau invincibile. Toamna de toamna, m-am indragostit si reindragostit, simtindu-mi inima frunza, iar lacrimile ploi.

In una dintre cele mai frumoase seri de octombrie, beam vin rosu intr-o gradina, in apropiere de strada Mantuleasa. Picioarele le aveam afundate in frunze de stejar si tei, care vibrau usor la fiecare bataie de vant, iar eu ma simteam decupata din lumea lui Eliade. Dimineti innegurate de toamna, m-au gasit in fata unei cafele aburinde cu prietenii din liceu, ascultand “This time” si m-as intoarce in timp doar pentru o cana de cafea si linistea aceea de poezie.

Tie ce povesti iti spune toamna?

PS: I-am rugat si pe colegii mei sa raspunda la aceasta intrebare, iata de ce povesti au ei parte in zilele acestea.

Anca Dumitrescu: Pentru mine, toamna miroase a scortisoara si castane coapte. Daca inchid ochii, visez in aramiu, iar in urechi vibreaza acel fosnet al frunzelor uscate spulberate de vant. Toamna e frumoasa doar cu soare, doar atunci cand lumina calda a zilei se reflecta in frunzele stacojii ale copacilor de pe strada. Plimbarile in diminetile senine de toamna, cand aerul rece iti invadeaza porii, sunt un adevarat remediu, pentru trup si pentru suflet. O cafea fierbinte, un suflet cald si o muzica buna, o carte care sa te unga la suflet si o patura pufoasa, cam asta inseamna o toamna cu bucurie.

Roxana Neagu: Intotdeauna toamna mi-a spus povesti cu inceputuri sau rascruci (care, uneori, sunt totuna) – incepe stagiunea de teatru, se intampla primele zile de scoala, liceu sau facultate. Apoi, ar mai fi povesti cu bilanturi – iti aduni sufletul imprastiat de prin vara care s-a incheiat si calculezi: ce-ai pierdut, cu ce-ai ramas, ce mai puteai face; nu degeaba “toamna se numara bobocii”. Orice povesti mi-ar spune, toamna, pentru mine, este despre ceaiuri calde, ploi marunte si seri reci, care vin grabit si de care te ascunzi in pulovere calduroase. A! … si despre frunzele galbejite de care nu mai ai loc pe trotuare.

Dan Marcu: Toamna pentru mine insemna ca mai am putin de asteptat pana incepe sa ninga. Inseamna ca temperatura revine la normal si toata lumea incepe sa se imbrace frumos. Gata cu vulgaritatile din zilele toride expuse pe cine mai stie ce fel de manechine mai mult sau mai putin frumoase. Phew! Toamna totul este normal. Soarele nu te arde in zilele senine. Aerul e mai curat si mai usor de respirat, parca nici orasul nu mai pute asa tare si se simte un miros de iarna, semn ca va incepe un nou an.

EDITORIAL

Povesti pe care ni le spune toamna

Ioana Vlad ,

Comentarii articol (40)