Am ajuns la final de an. De a fost greu sau usor, acum nu mai conteaza. Stiu ca e vremea bilanturilor, e timpul sa tragi linie si sa vezi ce rezulta dupa 12 luni de tumult, dar, in perioada sarbatorilor, pentru mine nu e loc de asa ceva. Acum, mai mult ca oricand, am nevoie sa vad zambete pe buze, frunti descretite, maini calde si chipuri ale persoanelor dragi aproape de mine.

Articolul continuă mai jos

Lasam in urma un an greu. Un an in care fiecare dintre noi a resimtit din plin nimicnicia timpurilor in care traim. Probabil, au fost unele din cele mai grele 12 luni din trecutul recent: s-au taiat salarii, pensii, au crescut birurile catre stat, avem un nou acord cu FMI si un popor tot mai indatorat. Oamenii au uitat sa zambeasca si, daca incerci sa ii scoti din angoasa in care s-au afundat, se uita suspect la tine si iti dau de inteles ca te considera ori visator ori cretin.

Nu-mi propun sa filozofez pe acest aspect, pe cat de “pacatos” a fost 2010, guvernul Boc sau Fondul Monetar .In urmatoarele 7 zile e loc doar pentru chipuri vesele, miros de prajituri proaspat scoase din cuptor, colindatori si voie buna.

Craciunul e o sarbatoare mult prea frumoasa pentru a avea timp sa fim tristi. Haideti sa invatam sa ne bucuram de lucruri mici, de la imbratisarea mamei, pana la ochii calzi ai tatalui, de la un cadou marunt, dar daruit din suflet, pana la cozonacii pufosi framantati de maini muncite. E bogat cu adevarat cel care are o familie cu care sa imparta aceste lucruri, persoane dragi alaturi, oameni frumosi care rezoneaza la sentimente puternice.

Sa bei vin fiert cu scortisoara, sa asculti colinde (traditionale, romanesti), sa impodobesti bradul si toata casa sa se umple cu miros de cetina, sa-ti vezi bunicii cu parul nins coplesiti de familia mare stransa la masa de Craciun, sa stii ca acolo, in familie, iubirea e intotdeauna adevarata si puternica, asta inseamna sarbatori fericite. Ma consider o persoana implinita pentru ca stiu ca voi avea parte de toate acestea. Stiu ca in casa parintilor gasesc mereu iubire si intelegere, indiferent de ceea ce se intampla in exterior, de stirile apocaliptice difuzate la televizor sau de noile masuri propuse de Guvern. Tocmai din acest motiv, putinele zile de vacanta petrecute acolo vor fi probabil cel mai frumos cadou primit in 2010.

Si da, desi e vremea colindelor, melodia lui John Lennon e urarea mea de Craciun pentru fiecare dintre cei care au citit acest articol. Un Craciun linistit, multa iubire si pace in suflet! Haideti sa ne imaginam o lume mai buna, mai frumoasa si poate, intr-o zi curand, ea se va concretiza.

Cu drag,
Anca Dumitrescu, redactor-sef





Mai jos, i-am rugat pe colegii mei ( cati am mai gasit prin redactie :P ) sa vorbeasca despre Craciunul lor, cu bune si cu rele:

Ioana Vlad: Povestea unui pseudo-Grinch

Pentru ca parintii mei nu prea au asezat cadouri sub brad, ani la rand, am purtat cu mandrie (si naivitate) vesmintele lui Grinch. Cu o spranceana ridicata ii priveam pe cei din jur si le criticam agitatia de furnicute. Risipa, asa catalogam ultima saptamana din decembrie, pe care o vedeam lipsita de sens din toate punctele de vedere. Visam sa ma teleportez intr-un loc in care nu vezi barbi din vata asortate unor costume rosii, unde nu sunt copii afoni care fac afaceri serioase in seara de Ajun, unde nu se mananca friptura de porc si sarmale. Abia in liceu am inceput sa ma bucur de Ajunul Craciunului, iar acest fapt li se datoreaza colegilor mei minunati, alaturi de care am construit o traditie a mersului cu colinda din casa in casa. O noapte intreaga dezbateam ce colinda sa cantam si, de fiecare data, sincronizarea ne lipsea cu desavarsire. Anul acesta facem 8 ani de la “prima editie” si va fi una cu adevarat speciala pentru ca, pe langa ciocolata de casa pe care o asteptam cu nerabdare, il vom avea alaturi pe Adrian, devenit intre timp calugar si preot care va intregi echipa. Pentru mine, prietenia cu acesti oameni a fost unul dintre cele mai frumoase daruri pe care viata mi le-a dat, asa ca, in fiecare Ajun de Craciun, traiesc revelatia unui miracol. Simt ca locuiesc pe strada 34 cel putin o zi din an.

Roxana Neagu:

Imi plac mult zilele de Craciun pentru ca totul se domoleste in aceasta perioada. Toata nebunia vietii e parca pusa intre paranteze si oamenii isi permit sa se opreasca putin si sa respire. Se traieste si se simte in zilele acestea cat pentru tot anul. Ceea ce e trist si imbucurator in acelasi timp. De aceea, reiterez o idee mai veche a mea: sa ne concentram mai des (daca nu zilnic) pe “spiritul Craciunului”, adica pe emotii constructive, oameni dragi, fapte bune si toate lucrurile acelea care ne bucura si ne fac fericiti. Un Craciun de vis tuturor!

Mira Niculescu:

Pentru mine Craciunul inseamna multa liniste (fara semnal la telefon :)), familia stransa laolalta, cadouri frumoase si miresme ademenitoare din bucatarie - traditional si simplu. Va doresc sarbatori frumoase si un an nou cu multe dorinte implinite!

Beatrice Manta:

Craciunul inseamna pentru mine un drum spre casa, caldura familiei, mana unui om drag, miros de brad, scortisoara si cozonac. Inseamna Mos Craciun, cadouri si zapada :). Este momentul in care ma simt pregatita sa trag linie si totodata concluzii. Sa imi fac planuri si sa visez la un an nou mult mai bun. Sarbatori fericite!

Sorina Bogiu:

Craciunul este prilej de liniste alaturi de familie si de cei dragi. Imi starneste emotia copilariei, in care il asteptam pe Mos Craciun cu speranta de a fi fost un copil cuminte in anul ce se incheia. Craciunul imi aduce bucurii, prajituri bune si multa zapada. La multi ani!

Alin Popescu:

Desi am ganduri bune si amintiri frumoase de la diferite zile de Craciun, n-as putea spune ca e perioada mea favorita din an. Si motive ar fi cateva. De fapt, motivul principal e ca ma simt aproape un tradator printre prietenii mei care se bucura (cel putin la suprafata) de magia Craciunului. Asta sunt eu :).

Craciunul este astazi un carusel indopat cu steroizi, in care te simti imediat ce iesi pe strada, intri intr-un magazin, incerci sa mergi cu masina, etc. Aproape ca am uitat cu totii ideea de la care am pornit si ne-am trezit intr-o fundatura in care asociem sarbatorile cu cumparaturi si atat. Alergi zile intregi sa cumperi cadouri, sa cumperi brazi, sa ii impodobesti, sa pui luminite, sa cumperi mancare si, cand vine ajunul zilei cu pricina, te ingropi in bucatarie (asta daca nu-ti place sa fugi de raspundere) si muncesti ca un sclav.

Si faci toate astea uitand ca, de fapt, ideea e ca trebuie sa te simti bine cum vrei tu, nu cum e musai sa se intample. Acum, daca opinia mea ma face putin spargator de gasca, scuze. Asta sut eu :)

Si, chiar si asa cum sunt, nu pot sa ma abtin sa nu va urez Un Craciun fericit!, o vacanta relaxanta si mult, mult spor in tot ce faceti. Sarbatori fericite!
Context articol:

Citește mai mult despre editorial anca dumitrescu