Noul Cod Civil - Expunerea de motive a Ministerului Justitiei

Urmand ideea pe care ne-am propus-o la inceputul activitatii Avocatnet.ro, va prezentam astazi un document pe care, chiar in aceste momente, Guvernul Romaniei il discuta in sedinta de Guvern de astazi, 15 ianuarie 2004. Anul 2004 isi arata, chiar de la inceputul sau, textura diferita fata de ceilalti ani pe care i-am parcurs pana acum, si acest lucru este argumentat din plin de abundenta legislatiei importante care schimba cele mai multe dintre aspectele cadrului normativ actual. Codul fiscal si Codul de Procedura Fiscala, legislatia de sunt doar inceputul adoptarii noului cadru normativ romanesc, urmand ca, in lunile urmatoare, alte acte importante sa schimbe ceva in viata romanului obisnuit. Noul Cod Civil este o dorinta mai veche a tuturor guvernantilor de dupa anii 1900 care iata, in lunile urmatoare se pare ca va deveni realitate.
Avocatnet.ro va prezinta mai jos expunerea de motive prin care Ministerul Justitiei incearca sa convinga restul membrilor Guvernului despre necesitatea aprobarii proiectului Codului Civil asa cum a fost el conceput de specialistii acestui Minister.

EXPUNERE DE MOTIVE

'Rolul ratiunii este de a deslusi necesitatile pe care natura le impune; rolul autoritatii este de a asigura respectul vointei legiuitorului' - spunea Istrate Micescu în 1939, raspunzând invitatiei Universitatii din Cluj de a vorbi despre noul Cod civil si metoda interpretarii lui.

Plecând de la întrebarea daca omul are drepturi pentru ca exista legi care i le recunosc sau daca exista legi doar pentru a apara drepturile, însasi Conventia Europeana a drepturilor omului pare sa consacre, cel putin în materia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, conceptia preexistentei acestora în raport cu legea, enuntând în art. 1, ca 'Înaltele parti contractante recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor, drepturile si libertatile definite în Titlul I al prezentei conventii.'

În acest context, menirea, si în acelasi timp, virtutea legiuitorului nu poate fi alta decât de a stabili reguli ce trebuie impuse conduitei civice pentru ca drepturile, expresie juridica a valorilor morale sa fie respectate.

'Orice lege care emana numai din capriciul de a porunci, orice lege care nu justifica aparitia ei prin apararea unui drept este o manifestare de forta, care poate sa obtina ascultarea din slabiciune sau din lasitate, dar care nu are autoritate din punct de vedere moral, nici de a se impune, nici de a fi respectata' - spunea acelasi 'om de drept' cum se autodefinea cu modestie. Din aceasta perspectiva, Codul civil român, adoptat în 1865 este expresia cea mai vie si cea mai elocventa a eficientei unei legi, caci ce alta dovada a stabilitatii si moralitatii unui act de vointa poate exista decât trainicia lui peste decenii si generatii, transformari de regimuri social-politice si a unor orânduieli la nivel european.

În definitiv, este firesc ca o lege care ordoneaza valori morale perene ale unei societati sa enumere printre atributele ei pe acela al stabilitatii. Este vorba despre relatii interumane, despre familie, despre relatii între parinti si copii, despre patrimoniu si relatii de schimb, despre circuitul bunurilor si valori patrimoniale care supravietuiesc omului.

Fara a aduce atingere acestor valori a caror existenta si ocrotire trece dincolo de necesitatea respectarii traditiei, pastrând, deci, conceptia generala asupra sistemului de relatii sociale ce trebuie ocrotite si de mecanisme juridice ce le vin în întâmpinare, proiectul noului Cod civil al României se naste în contextul transformarilor profunde ale societatii românesti si ale realitatilor europene contemporane, care reclama ocrotirea unor noi valori socio-morale, culturale, economice si tehnico-stiintifice.


Corelând dispozitii ce izvorasc din traditia Codului civil din 1864 si a Codului civil francez de la 1804, cu modificarile si completarile ulterioare, atât cu prevederi continute de instrumente internationale, cât si cu actualul cadru legislativ intern, filtrând normele de baza în lumina solutiilor oferite constant de doctrina si jurisprudenta de-a lungul anilor, proiectul raspunde, asadar, necesitatii permanente a adaptarii actualei legislatii la exigentele realitatilor social-economice, si implicit si la nevoile practicii judiciare, precum si cerintelor unui instrument modern si conform cu normele de terminologie consacrate.

La elaborarea proiectului au fost valorificate încercarile facute de-a lungul timpului pentru modificarea si completarea Codului civil, si mai ales reglementari noi, moderne, existente în alte legislatii, dintre care cele mai semnificativ de mentionat - din perspectiva ponderii folosirii lor ca material documentar - sunt Codul civil francez, asa cum a fost modificat în 2001, precum si Codul civil al Quebec-ului din 1991, cu modificarile si completarile ulterioare (o varianta îmbunatatita cu influente de common law a codului francez).

Este de subliniat, totodata, faptul ca proiectul a fost elaborat de un colectiv alcatuit din cadre universitare ale Facultatii de Drept din Bucuresti, în colaborare cu cadre universitare ale Facultatii de Drept din Cluj, la care s-a adaugat si participarea unor practicieni cu experienta. Totodata, în diverse etape ale elaborarii proiectului, acesta a fost înaintat spre observatii si propuneri tuturor instantelor si parchetelor de pe lânga acestea, care, la rândul lor, au transmis Ministerului Justitiei materiale axate, în principal, pe aspectele practice ale noilor dispozitii. Activitatea de elaborare a proiectului a beneficiat de sprijinul Agentiei Canadiene pentru Dezvoltare Internationala (CIDA), prin grupul de experti din Quebec care au lucrat la elaborarea Codului civil al Quebec-ului din 1991 - profesori, magistrati, avocati - , aportul specialistilor canadieni constând în consiliere periodica cu privire la proiect, participare efectiva în comisiile de lucru precum si în transmiterea de materiale documentare, studii de drept comparat.

Proiectul noului Cod civil are urmatoarea structura:
          Cartea I - Despre persoane
          Cartea II- Familia
          Cartea III -Bunurile
          Cartea IV- Despre succesiuni si liberalitati
          Cartea V- Obligatiile
          Cartea VI- Despre prescriptia extinctiva, decaderea si calculul termenelor

I. Cele sase carti sunt precedate de un titlu preliminar continând dispozitii de principiu referitoare la legea civila în general, aplicarea si efectele legii civile, precum si reguli de interpretare a acesteia.

II. Cartea I -'Despre persoane' are ca obiect de reglementare capacitatea civila a persoanei fizice si a persoanei juridice si reintroduce în Codul civil dispozitiile principalelor legi speciale în aceasta materie.

Titlul I cuprinde dispozitii generale privitoare la persoana fizica si persoana juridica, ca subiecte de drept civil,

În cadrul Titlului II privitor la persoana fizica, au fost adoptate o serie de solutii noi fata de cele cuprinse în legislatia actuala, având în vedere atât evolutia societatii cât si reglementarile existente în alte legislatii.

Astfel, preluând solutia cuprinsa în legislatia franceza cu privire la emanciparea minorului, instanta, pentru motive temeinice, poate recunoaste capacitatea de exercitiu anticipata, minorului care a împlinit 16 ani.

Identificarea persoanei fizice face obiectul Capitolul III, care contine prevederi referitoare la nume, la domiciliu si resedinta, precum si la actele de stare civila. Ca element de noutate, se distinge o abordare mai supla privitoare la relatia domiciliu-resedinta-locuinta, mai potrivita în contextul economico-social de dupa 1989, când dreptul de proprietate a dobândit noi dimensiuni, iar familia poate fi detinatoare a mai multor proprietati imobiliare.

Ocrotirea persoanei fizice face obiectul Titlului III, modalitatile de ocrotire continute de acesta fiind reglementate în lumina principiului general exprimat în primul articol al acestui titlu, potrivit caruia orice masura de ocrotire a persoanei fizice se stabileste numai în interesul acesteia, idee întarita de aceea ca la luarea unei masuri de ocrotire, trebuie sa se tina seama de posibilitatea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si îndeplini obligatiile cu privire la persoana si bunurile sale.
Dintre modalitatile de ocrotire a minorului, au fost enuntate cele realizate prin parinti, tutela, plasament sau încredintare; dintre aceste forme, în Cartea I a fost reglementata tutela, în general prin mentinerea dispozitiilor din Codul familiei.

Ca elemente de noutate cu privire la tutela - masura instituita pentru a asigura protectia copilului, atât în ceea ce priveste persoana, cât si bunurile acestuia - , proiectul, pe lânga reintroducerea consiliului de familie, organ facultativ cu rol consultativ si înlocuirea institutiei autoritatii tutelare a cu cea a instantei tutelare, pune accentul pe rolul de decizie acordat tutorelui; potrivit proiectului, tutorele are obligatia de a administra cu buna-credinta bunurile minorului si de a lua masurile privind persoana minorului, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia masurilor care au un caracter curent. Cât priveste consiliul de familie, acesta poate fi constituit de catre instanta tutelara numai la cererea persoanelor interesate, iar în cazul neconstituirii lui, anumite atributii ce ar fi trebuit îndeplinite de acesta vor fi exercitate de catre instanta mentionata. Totodata, modul în care tutorele si consiliul de familie îsi îndeplinesc atributiile ramâne supus controlului judecatoresc. Privitor la acest control, este de mentionat ca Legea de aplicare a noului Cod civil urmeaza sa precizeze conditiile în care rolul de instanta tutelara va fi îndeplinit, în functie de principiul specializarii instantelor, de catre tribunalele pentru minori si familie.

În privinta ocrotirii majorului, s-au pastrat interdictia judecatoreasca si curatela - actualele forme de ocrotire.

Titlul IV al Cartii I, referitor la persoana juridica încearca sa raspunda criteriului 'consolidarii cadrului juridic pentru crearea unei economii durabile', criteriu cu relevanta pentru dreptul civil, ce trebuie îndeplinit de România, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeana.

Plecând de la aspectele de baza reglementate de legislatia actuala (Decretul nr.31/1954, Legea nr.31/1990 a societatilor comerciale, republicata în 1998, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii,) reglementarea propusa pune în valoare idei moderne privitoare îndeosebi la capacitatea civila a persoanei juridice. Ca exemplu, proiectul trateaza continutul capacitatii de folosinta într-o maniera mai larga sau mai restrictiva, dupa cum este vorba de persoane juridice cu scop patrimonial ori, dupa caz, persoane juridice fara scop patrimonial.

Titlul V al Cartii I denumit 'Apararea drepturilor nepatrimoniale' a fost inspirat din Decretul nr. 31/1954. În plus fata de reglementarea actuala, preluând propunerile formulate în doctrina, a fost recunoscuta chiar si persoanelor juridice posibilitatea de a apara drepturi nepatrimoniale precum dreptul la denumire, prestigiul si alte asemenea

III. Cartea II - 'Familia', construita în lumina prevederilor continute de conventii internationale la care România este parte, cum este si Conventia cu privire la drepturile copilului, a principiilor continute de recomandarile europene în domeniu, înlocuieste reglementarea actuala din Codul Familiei, reglementare care nu mai ocroteste adesea, în mod satisfacator, continutul valorilor si relatiilor personale si patrimoniale pe care le presupune familia. De asemenea, aceasta carte, prin reglementarea ocrotirii parintesti si a obligatiei de întretinere, încearca sa dea raspuns criteriului referitor la protectia copilului, criteriu ce trebuie îndeplinit de România, în procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Titlul I, 'Dispozitii generale', introduce, ca element de noutate, principiul potrivit caruia, în vederea solutionarii oricaror cereri privind minorii, autoritatile competente sunt datoare sa dea partilor toate îndrumarile necesare pentru ca acestea sa poata recurge la metodele de solutionare pe cale amiabila a conflictelor.
De asemenea, pe lânga preluarea reglementarii actuale în ceea ce priveste ascultarea obligatorie de catre judecator, în toate procedurile care-l privesc, a copilului care a împlinit 10 ani, proiectul instituie si posibilitatea ca, atunci când considera necesar, judecatorul sa poata asculta si pe copilul care nu a împlinit 10 ani.

Titlul II, 'Casatoria', cuprinde normele referitoare la conditiile de fond pentru încheierea casatoriei, formalitatile necesare, dovada casatoriei, nulitatea acesteia, drepturile si îndatoririle personale si patrimoniale ale sotilor, precum si dispozitiile privind desfacerea casatoriei.

La baza raporturilor patrimoniale dintre soti ramâne comunitatea de bunuri, care cuprinde bunurile comune în devalmasie ale sotilor, adica bunurile dobândite în timpul comunitatii legale de oricare dintre soti, cu exceptia celor prevazute de lege ca fiind bunuri proprii ale fiecarui sot. Regimului comunitatii legale i-au fost aduse, însa, unele îmbunatatiri. De exemplu, s-a prevazut expres ca sotii, împreuna sau alaturi de alte persoane, pot constitui societati, asociatii sau fundatii, în conditiile legii, aducând ca aport bunuri comune; de subliniat ca, în cazul regimului aporturilor comune, este necesar, de regula, acordul ambilor soti.

Ca element de noutate, s-a recunoscut si dreptul minorului de sex masculin de a se casatori la împlinirea vârstei de 16 ani, cu încuviintarea parintilor sau a tutorelui, spre deosebire de reglementarea actuala care acorda acest drept numai minorei de 16 ani, dându-se, astfel, expresie cerintelor europene privind înlaturarea discriminarii îndeosebi pe criterii de sex.

Capitolul VI, 'Desfacerea casatoriei' reglementeaza cazurile de divort într-o conceptie care abordeaza desfacerea casatoriei într-o perspectiva ce tine cont, de asemenea, de realitatile economico-sociale de astazi. Mai exact, pentru înlaturarea lipsurilor legislatiei actuale, constând adesea în proceduri formale, consumatoare de timp si bani, au fost admise noi proceduri de divort bazate în principal pe acordul sotilor, care sa raspunda, în egala masura, si conditiilor legale privitoare la respectul vietii familiale si al intimitatii persoanei. Astfel, se instituie, dupa modelul francez, noi cazuri de divort, precum divortul la cererea unuia dintre soti acceptat de celalalt sot, divortul la cererea unilaterala a unuia dintre soti care nu mai doreste continuarea casatoriei sau divortul când unul dintre soti a fost condamnat la o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 5 ani. În ceea ce priveste aceste cazuri de divort, a fost prevazuta, pentru fiecare dintre ele, si procedura de solutionare, adaptata fiecarui caz în parte.

Referitor la Titlul III, 'Rudenia', ca element de noutate, se da expresie deciziei Curtii Constitutionale 349/2001 care a statuat în sensul largirii sferei subiectelor care pot fi titulare ale actiunii în tagaduirea paternitatii, aceasta fiind pusa la îndemâna sotului mamei, a mamei, precum si a copilului în cauza. Aceasta reglementare a pus în acord aceste dispozitii nu numai cu prevederile constitutionale referitoare la ocrotirea vietii familiale, ci si cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului si cu jurisprudenta în materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Un element de noutate îl constituie reglementarea privitoare la procrearea asistata medical, introdusa dupa model francez si canadian, stabilindu-se principii generale privind regimul filiatiei în situatia procrearii asistate medical cu tert donator - caz în care nu se stabileste nici o legatura de filiatie între copil si donator -, raspunderea tatalui copilului, conditiile actiunii în tagada paternitatii, confidentialitatea informatiilor, interdictia procrearii si gestatiei pentru altul - prevazându-se expres nulitatea oricarei conventii care are drept scop procrearea sau purtarea sarcinii pentru o alta persoana.

În ceea ce priveste adoptia, sunt reglementate conditiile de fond si forma pentru încuviintarea acesteia, incluzând încredintarea copilului în vederea adoptiei, efectele acesteia, precum si încetarea adoptiei.

Titlul IV, 'Ocrotirea parinteasca' vizeaza drepturile si îndatoririle parintesti privitoare la persoana si la bunurile copilului minor. Astfel, parintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri si însusirilor copilului. Acest titlu va constitui doar cadrul general pentru o reglementare mult mai detaliata cu privire la ocrotirea copilului, ca subiect al protectiei social-juridice.

Titlul V, 'Obligatia de întretinere', cuprinde normele referitoare la subiectele obligatiei de întretinere si ordinea de plata a acesteia, conditiile obligatiei de întretinere, precum si la stabilirea si executarea acestei obligatii. 

 

IV. Cartea III - 'Bunurile', este construita pe structura Codului civil actual, la care s-au adus unele modificari si completari importante care au urmarit sa realizeze, în masura posibilului, o unificare a dispozitiilor existente în mod disparat în reglementarile actuale, precum si a solutiilor din doctrina si practica în aceste materii.

Titlul I se refera la 'Bunuri si drepturi reale în general', iar Titlul II vorbeste despre 'Proprietatea privata.'

Ca importante modificari si completari de fond din primele doua titluri, pot fi mentionate definitia legala data drepturilor reale, principale si accesorii, ca si includerea în Codul civil a trei noi drepturi reale: dreptul de administrare, dreptul de folosinta si dreptul de concesiune, specifice utilizarii bunurilor proprietatii publice. De asemenea, în considerarea importantei sale în apararea dreptului de proprietate, a fost valorificata definitia oferita de doctrina si practica actiunii în revendicare, precum si cea data actiunilor negatorii - actiunile pe care le poate intenta proprietarul împotriva oricarei persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute; de asemenea, se prevede caracterul imprescriptibil sub aspect extinctiv al acestor actiuni reale.

Valorificându-se înca o data solutiile din doctrina si practica judecatoreasca, a fost reglementata în mod expres coproprietatea - pe cote-parti sau în devalmasie -, ca mod de exercitare în comun a dreptului de proprietate.

O alta noutate o reprezinta reglementarea proprietatii periodice, (sistemul time-sharing), ca fiind situatia în care mai multe persoane exercita succesiv prerogativele dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale.

Titlul III - 'Despre dezmembramintele dreptului de proprietate' cuprinde dispozitiile privind uzufructul, uzul, abitatia si servitutile din actualul cod, ca drepturi reale principale.

În privinta dreptului de uzufruct, a fost pastrata durata maxima de 20 de ani a acestuia, în cazul persoanelor juridice, respectiv de 30 de ani în cazul persoanelor fizice, daca nu se prevede altfel.

Dispozitiile privind dreptul de uz si abitatie au fost mentinute, subliniindu-se mai clar diferenta între aceste drepturi si dreptul de uzufruct.
Recunoscând legal existenta dezmembramântului reprezentat de dreptul de superficie, drept a carui importanta practica nu mai poate fi tagaduita în conditiile social-economice actuale, proiectul subliniaza caracterul transmisibil, oneros si perpetuu al superficiei si se prevede ca, în lipsa unei stipulatii contrare, pieirea constructiei nu atrage stingerea acestui drept.

În ceea ce priveste servitutile, se remarca renuntarea la categoriile de servituti naturale si legale, prevederea rascumpararii ca modalitate de stingere a servitutilor, precum si instituirea unui termen de 10 ani de stingere a servitutilor prin neuz, spre deosebire de 30 de ani, solutia actuala. Excluderea asa-ziselor servituti naturale si legale se bazeaza pe teoriile impuse de literatura de specialitate completata de practica, care fac o distinctie clara între acestea si servitutile propriu-zise.

În cadrul Cartii III, sunt introduse trei titluri noi fata de structura actuala a Codului civil, si anume Titlul IV - 'Proprietatea publica', Titlul V - 'Cartea funciara' si Titlul VI - 'Posesiunea.'

În Titlul IV - 'Proprietatea publica' este stabilita sfera bunurilor care pot face parte din proprietatea publica, acestea fiind bunurile determinate de lege, precum si acelea care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Drepturile reale principale corespunzatoare proprietatii publice, si anume dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta gratuita, sunt tratate în capitol separat.

Titlul V - 'Cartea funciara', adoptând sistemul utilizat în Transilvania înainte de intrarea în vigoare a Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr.7/1996, stabileste caracterul constitutiv al înscrierii constituirilor sau stramutarilor drepturilor reale asupra imobilelor, Astfel, drepturile reale asupra imobilelor, supuse înscrierii potrivit legii, se vor dobândi, atât între parti, cât si fata de terti, numai prin înscrierea constituirii sau stramutarii lor în cartea funciara, în temeiul acordului de vointe al partilor. Sistemul difera, astfel, de sistemul Codului civil actual conform caruia dobândirea acestor drepturi se realiza la momentul perfectarii legale a acordului de vointa între parti, înscrierea având doar efect de opozabilitate fata de terti.
Înscrierile provizorii, radierile si rectificarile tabulare fac obiectul unor prevederi speciale.

Titlul VI - 'Posesiunea' contine dispozitii clare privind diferenta între posesiune si detentia precara si elimina transmiterea mortis causa universala sau cu titlu universal dintre modalitatile de intervertire a detentiei precare în posesie.



V. Cartea IV - 'Despre succesiuni si liberalitati ' a pornit de la necesitatea revizuirii unor institutii precum testamentul, rezerva succesorala, raportul succesoral - majoritatea transmise înca din dreptul roman - de aici decurgând stabilitatea si perenitatea lor.

Titlul I- 'Despre succesiuni în general' grupeaza aspectele comune tuturor tipurilor de succesiuni.

În Capitolul I 'Dispozitii generale' sunt incluse problemele legate de deschiderea succesiunii, felurile acesteia, se enumera persoanele care suporta pasivul succesoral si modalitatea în care se realizeaza aceasta. Ca noutate, desi se instituie regula interzicerii actelor asupra succesiunilor nedeschise, consfintind orientarea general favorabila a dreptului comparat contemporan, a fost lasata legiuitorului ordinar posibilitatea de a consacra - dupa nevoi - situatii de exceptie de la interdictia mentionata.

Capitolul al II-lea vizeaza calitatile cerute pentru a succede. În materie de capacitate, a fost consacrata solutia potrivit careia copilul conceput va veni la succesiune numai daca se naste viabil. În plus, a fost prevazuta o dispozitie care - prin exceptie de la incapacitatea persoanelor nenascute si neconcepute la momentul gratificarii - favorizeaza manifestarea afectiunii pe calea liberalitatilor

Tinând seama de criticile aduse reglementarii actuale din Decretul 31/1954, proiectul considera comorienti si persoanele între care nu exista vocatie reciproca, ci doar unilaterala, respectiv înlatura cerinta de a fi decedat în aceeasi împrejurare. Este reglementata expres conditia generala a vocatiei succesorale.

Titlul II- ' Despre succesiunea legala (Mostenirea)' contine doua capitole: unul de 'Dispozitii generale' si un al doilea 'Despre mostenitori'.
Capitolul I enunta numarul si componenta claselor de mostenitori, modalitatea de stabilire a rudeniei succesorale, consacra expres principiile generale ale devolutiunii legale si exceptiile de la acestea, problemele nedemnitatii si reprezentarii succesorale. S-a urmarit, pe de o parte, sa se consacre expres unele reguli deduse pâna acum numai pe cale de interpretare doctrinara si jurisprudentiala, si, pe de alta parte, sa se dea o reglementare unitara unor chestiuni importante ca nedemnitatea si reprezentarea.

Ca noutate, a fost redus numarul claselor de mostenitori, prin contopirea ultimelor doua clase actuale. În plus, colateralii privilegiati rude de gradul IV cu defunctul au fost mutati în a treia clasa de mostenitori - unde ocupa însa un loc preferential. Aceste schimbari se inspira partial din Codul civil al Québec-ului, valorificând concluziile anchetelor sociologice recente asupra celor doua fundamente ale devolutiunii legale: afectiunea prezumata si cooperarea economica.
Ca noutate, dupa modelul codului francez (astfel cum a fost modificat în 2001) si al codului Québec-ului, cazurile de nedemnitate au fost revazute si împartite în nedemnitate absoluta si relativa. Este vorba, în ultima ipoteza, de situatii de mai mica gravitate, a caror invocare ramâne la latitudinea celorlalti succesibili. Numai o dispozitie expresa testamentara sau cuprinsa într-un act autentic poate atrage iertarea nedemnului.

În privinta reprezentarii, având în vedere criticile aduse reglementarii actuale în literatura de specialitate româna si straina, s-a stabilit posibilitatea de reprezentare a comorientului, a nedemnului si a mostenitorului renuntator. Se revine astfel la ratiunea originara a institutiei - pastrarea egalitatii între tulpini - înlaturându-se o reglementare care tinea seama mai degraba de tehnica institutiei decât de motivatia acesteia.

Capitolul al II-lea integreaza dispozitiile privind drepturile de mostenire ale sotului supravietuitor. Traditia juridica a vechiului drept românesc, unita cu constatarea sociologica a nuclearizarii familiei si cresterii rolului sotului/sotiei în economia afectiva si pecuniara a acesteia, solicitau în mod clar înglobarea Legii nr. 319/1944 în corpul codului civil. Astfel, având în vedere orientarea legislativa general europeana în materie, s-a considerat oportun ca sotul supravietuitor sa înlature total de la mostenire colateralii ordinari si ascendentii ordinari, ultimii putând - în anumite conditii - sa solicite în atare situatie doar o pensie de întretinere. Pentru a mentine asigurarea echilibrului între mentinerea averii în rândul rudelor de sânge, pe de o parte, si valorificarea ideilor de afectiune prezumata si colaborare economica între soti, pe de alta parte, drepturile sotului supravietuitor se reduc la jumatate daca sotii erau casatoriti de mai putin de 10 ani, iar sotul supravietuitor nu împlinise vârsta de 40 de ani, precum si atunci când vine în concurs cu descendenti apartinând numai defunctului.

Proiectul clarifica si unifica regimul juridic si modalitatea de calcul a rezervei. Desi se afirma unanim caracterul colectiv (de parte din succesiune) al rezervei, reglementarea particulara a acesteia si, mai ales, modul de calculare în practica erau în dezacord cu fundamentarea retinuta. Proiectul urmareste sa curme, astfel, controversele ce au existat în materie.

Titlul III- 'Despre liberalitati' în primele doua capitole reuneste dispozitiile comune în materie de liberalitati, urmând apoi reglementarile specifice fiecareia în parte.

Capitolul I pastreaza în primul articol o dispozitie esentiala în materie, potrivit careia orice liberalitate trebuie neaparat sa îmbrace forma donatiilor inter vivos si a testamentelor. S-a reintrodus, însa, una din formele traditionale de liberalitate: donatia pentru cauza de moarte, dar numai în materie de acte între soti, punând capat, astfel, controversei existente în doctrina noastra asupra validitatii acestei specii, bazate pe interpretarea art. 821 C.civ.

Capitolul al II-lea reuneste unele probleme comune liberalitatilor în privinta conditiilor de fond ale acestora, referitoare la incapacitatile de a primi prin liberalitati si exceptiile de la acestea, formele specifice de dol în materie de liberalitati, clauzele de inalienabilitate, forme permise ale substitutiei fideicomisare, impreviziunea în materie de sarcini ale liberalitatilor, dupa modelul reformei legislative franceze din 1984 , clauza penala în liberalitati, cauza imorala. Totodata, din perspectiva criticilor formulate în doctrina româna si franceza, s-a eliminat solutia considerata inechitabila a codului actual (art. 806 C.civ.), în care minorul între 16-18 ani nu putea dispune decât de jumatate din averea sa, ceea ce facea ca jumatate din averea testatorului mort fara succesori legali sa devina succesiune vacanta.

Capitolul al III-lea vizeaza donatiile. Desi este mentinuta cerinta ad validitatem a formei autentice, pe de alta parte, proiectul consacra expres validitatea în dreptul nostru a darurilor manuale.

Dintre cauzele de revocare a donatiilor, s-a eliminat ca inutila si inadecvata societatii actuale revocarea de drept pentru survenire de copii si s-au simplificat formalitatile în cazul donatiilor între soti.

Capitolul al IV-lea contine reglementari privind testamentul. Prima sectiune cuprinde dispozitii cu caracter general relative la fondul, probatiunea si interpretarea testamentului.

Sectiunea dedicata formelor testamentare inoveaza din mai multe puncte de vedere: accentueaza clar necesitatea manuscrierii testamentului olograf, aduce unele îmbunatatiri testamentului autentic, pentru a garanta libertatea deplina a vointei dispunatorului si modernizeaza materia testamentelor privilegiate
Definitiile legatelor universale si cu titlu universal au fost reformulate conform criticilor aduse în dreptul român articolelor 888 si 894 din Codul civil, si a celor corespunzatoare din Codul francez.

Se unifica si se simplifica dispozitiile actualului cod civil în materie de efecte ale legatelor. Sunt vizate aici: predarea legatelor, regimul juridic al fructelor acestora, suportarea de catre legatari a pasivului succesoral, unele reguli speciale în materie de legat particular.

Ultima sectiune a Titlului III este dedicata executiunii testamentare. La baza textelor proiectului au stat art. 910-919 C.civ. român, îmbunatatirile aduse acestora prin Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala, corectivele aduse în Franta art. 1025-1034 C.civ. francez, proiectul de reforma a acestei sectiuni (în formularea vizata de Senatul francez în 2002).

Titlul IV- 'Despre transmisiunea si împarteala succesiunii' aduce o serie de îmbunatatiri dispozitiilor actuale.

Capitolul I trateaza în mod unitar optiunea succesorala si petitia de ereditate, ca probleme referitoare la transmisiunea succesiunii.

Venind în solutionarea unei alte controverse, proiectul da câstig de cauza opiniei majoritare din literatura de specialitate: în pofida caracterului potestativ si strict personal al dreptului de optiune, creditorii succesibilului pot sa-l exercite pe cale oblica. Se previn astfel diversele întelegeri între succesori, încheiate în frauda creditorilor unuia dintre ei.

Este introdus un termen de un an de prescriere a actiunii în anularea optiunii succesorale pentru vicii de consimtamânt, iar termenul de optiune succesorala a fost extins la trei ani.

De asemenea, este consacrata expres renuntarea tacita la succesiune; este eliminat textul criticabil al actualului art. 700 C.civ., în baza caruia o parte a practicii noastre dispensa legatarii particulari de obligatia de a-si exercita optiunea în termenul prevazut de acesta.

Totodata, este reglementata optiunea 'în scara' a succesibililor chemati în rang subsecvent. Petitia de ereditate constituie obiectul Sectiunii a VI-a.
Capitolul IV vizeaza raportul si împarteala succesiunii, realizând, printre altele, distinctia dintre raportul donatiilor si cel al datoriilor, integrarea sotului supravietuitor între cei obligati la raport, o reglementare unitara si moderna a modalitatilor de evaluare a bunurilor raportate.

VI. Cartea V- 'Obligatiile' propune o reglementare care a tinut seama de necesitatea sistematizarii, simplificarii si clarificarii dispozitiilor actuale, adaptarii actualei legislatii la nevoile actuale si la dinamica raporturilor economico-sociale, necesitate resimtita cu atât mai acut în cazul unei materii care constituie baza raporturilor juridice civile. Totodata, au fost reglementate acele institutii care în prezent reprezinta creatii ale practicii judiciare, prin consacrarea solutiilor constant oferite de jurisprudenta si doctrina.

Cartea cuprinde teoria generala a obligatiilor si este divizata în sapte titluri.

Titlul I enunta continutul raportului de obligatie si izvoarele obligatiiilor.

Titlul II trateaza pe larg izvoarele obligatiilor, debutând cu un capitol amplu consacrat contractului- cel mai important dintre izvoarele obligatiilor. Teoria generala a contractului prevede detaliat aspecte referitoare la încheierea contractelor- capacitatea partilor, consimtamântul, obiectul, cauza care trebuie sa stea la baza contractului, forma - nulitate, interpretare, efecte fata de parti si fata de terti si executarea contractelor. În cadrul reglementarii efectelor contractului fata de terti, sunt reglementate stipulatia pentru altul, promisiunea faptei altuia si simulatia, institutii juridice a caror aplicare se bazeaza în prezent în principal pe regulile create de practica judiciara.

Sunt consacrate legal, de asemenea, alte doua importante izvoare ale obligatiilor, create de practica judiciara pe baza principiilor generale ale dreptului civil - gestiunea de afaceri si îmbogatirea fara justa cauza -, fiind reglementata si restituirea prestatiilor.

Capitolul V este destinat faptei ilicite ca izvor de obligatii, fiind reglementate în cadrul sau raspunderea pentru fapta proprie, raspunderea pentru fapta altuia- minor, cel pus sub interdictie si prepus - si raspunderea pentru paguba pricinuita de animale sau bunuri. Totodata, sunt prevazute modalitatile de reparare a prejudiciului si dreptul de regres, precum si clauzele de neraspundere,

Obligatiile afectate de conditie si obligatiile afectate de termen sunt cuprinse în Titlul III-' Modalitatile obligatiilor'-, iar obligatiile complexe fac obiectul Titlului IV. Constituie obligatii complexe, potrivit reglementarii, obligatiile indivizibile, obligatiile alternative, precum si obligatiile solidare.

Titlul V priveste transmiterea si transformarea obligatiilor, prezentând pe rând, regulile cesiunii de creanta, subrogatiei si transformarii obligatiilor, iar Titlul VI este consacrat cauzelor de stingere a obligatiilor, tratând, în mod specific regulile platii, ale darii în plata, ale compensatiei, confuziunii, precum si conditiile imposibilitatii de executare.

Titlul VII - 'Diferite contracte speciale' se caracterizeaza prin reglementarea amanuntita a regimului juridic al contractelor numite.

 

Continuând linia propusa de Cartea V - Obligatiile, care trateaza atât obligatiile de natura civila, cât si pe cele cu caracter comercial, Titlul VII analizeaza regimul juridic atât al contractelor a caror natura poate fi civila sau, dupa caz, comerciala, în functie de calitatea partilor (de exemplu, vânzarea, mandatul, locatiunea etc.) ori doar comerciala, datorita naturii însesi a contractului (de exemplu contractul de agentie, contractul de asigurare).

Fata de versiunea curenta a Codului civil, proiectul noului Cod Civil introduce urmatoarele noi categorii de contracte:

1. Contractul de furnizare;
2. Contractul de report;
3. Contractul de asociere în participatiune;
4. Contractul de transport;
5. Contractul de comision;
6. Contractul de consignatie;
7. Contractul de expeditie;
8. Contractul de agentie;
9. Contractul de intermediere;
10. Contractul de depozit hotelier;
11. Contractul de cont curent;
12. Contractul de factoring;
13. Contractul de depunere de economii;
14. Contractul de asigurare;
15. Contractul de report;
16. Contractul de întretinere pe viata;
17. Conventia de arbitraj

Din punct de vedere al structurarii Titlului VII acesta este împartit în capitole aferente fiecarui tip special de contract. În masura în care exista contracte având un filon comun, acestea sunt tratate în mod distinct, în cadrul unor sectiuni separate. Astfel se procedeaza în cazul contractului de mandat a carui analiza este succedata, în economia textului, de sectiuni corespunzatoare pentru variatiunile sale: contractul de comision, contractul de consignatie si, respectiv, contractul de expeditie.

Dispozitiile referitoare la contractele comerciale, financiar-bancare sau de asigurari exploateaza solutiile furnizate de vastele resurse jurisprudentiale sau de uzantele relevante domeniului specific de activitate, transpuse de cele mai multe ori din punct de vedere legislativ în reglementari moderne, cum ar fi Noul Cod Civil al provinciei canadiene Quebec, adoptat în anul 1991.

O serie dintre prevederile stabilite de proiect sunt concordante, din punct de vedere al solutiilor propuse, cu reglementarile similare din dreptul civil din provincia Quebec.

De asemenea, unele dintre contractele comerciale, precum agentia sau factoringul, valorifica dispozitii cuprinse în reglementari internationale, în speta Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.653/1986 privitoare la armonizarea continutului drepturilor agentilor comerciali independenti din Statele Membre ale Uniunii Europene, respectiv Conventia cu privire la factoringul international, adoptata la 28 mai 1988 la Ottawa sub egida UNIDROIT (Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat, organizatie interguvernamentala reînfiintata în anul 1940 la care România este membra cu drepturi depline).

Capitolul I, relativ la vânzare, reglementeaza promisiunea de vânzare, vânzarea bunului altuia, precum si obligatiile vânzatorului si ale cumparatorului si stabileste reguli speciale referitoare la exercitarea drepturilor partilor la contract. De asemenea, sunt prevazute dispozitii cu privire la dreptul de preemtiune si vânzarea cu pact de rascumparare, reguli speciale care guverneaza vânzarea bunurilor mobile si imobile si, respectiv, vânzarea unei mosteniri. Sunt reglementate diferite varietati de vânzare, precum vânzarea cu plata pretului în rate, vânzarea la licitatie publica, vânzarea de drepturi litigioase.

Capitolele II, III si IV reglementeaza contractele de schimb, furnizare si report.

Capitolul V este dedicat contractului de locatiune si stabileste, în primul rând, reguli referitoare la natura locatiunii, drepturile si obligatiile rezultând din contractul de locatiune, precum si încetarea acestuia. Sunt prevazute dispozitii speciale referitoare la închirierea locuintelor, accentul fiind pus pe prevederile cu privire la chirie, modificarea contractului, vizitarea si accesul la locuinta, precum si cauzele rezilierii contractului.

Subliniindu-se faptul ca locatiunea unui teren constituie arendare, sunt prevazute regulile specifice contractului de arendare.

Capitolul VI vizeaza contractul de antrepriza si detaliaza regulile specifice antreprizei pentru lucrari de proiectare si pentru lucrari de constructii-montaj.

Capitolele VII si VIII grupeaza prevederile referitoare la contractul de societate si de asociatie în participatiune si, cu titlu de noutate, stabileste posibilitatea ca societatea sa dobândeasca personalitate juridica.

Capitolul IX este consacrat contractului de transport si contine dispozitiile generale relative la orice tip de transport, de persoane sau de bunuri, urmate de reguli specifice fiecarui tip de transport.

Capitolul X este rezervat contractului de mandat si trateaza, în mod succesiv, natura si întinderea mandatului, obligatiile partilor între ele si, respectiv, fata de terti, precum si încetarea mandatului. Sunt tratate, în mod separat, contractele de comision, consignatie si expeditie, ca variatiuni ale mandatului.

Capitolul XI introduce contractul de agentie si prescrie, în mod detaliat, obligatiile partilor - comitent, respectiv agent, inclusiv posibilitatea stipularii de clauze de neconcurenta în sarcina agentului, compensate de plata catre acesta a unei remuneratii corespunzatoare. Este tratat, totodata, si dreptul la indemnizatie al agentului, întemeiat pe sporul de valoare pe care acesta l-a adus dezvoltarii activitatii comitentului.

Capitolul XII reglementeaza contractul de intermediere, având drept obiect punerea în legatura, de catre un intermediar, a doua sau mai multor persoane în vederea încheierii unei conventii de catre acestia.

Capitolul XIII este consacrat contractului de depozit si trateaza depozitul obisnuit, depozitul necesar, depozitul hotelier.

Contractul de sechestru este prevazut în mod separat si face obiectul Capitolului XIV, fiind stabilite reguli speciale referitoare la sechestrul judiciar si aplicabilitatea prevederilor corespunzatoare din Codul de procedura civila.

Contractul de împrumut este reglementat de Capitolul XV, acordându-se o importanta deosebita dispozitiilor aferente împrumutului de folosinta - comodatul - si împrumutului propriu-zis, numit si împrumut de consumatie.

Capitolele XVI si XVII reprezinta sediul materiei pentru contractul de cont curent, respectiv contractul de factoring, care constituie contracte eminamente comerciale.

O atentie speciala a fost acordata contractului de depunere de economii, în special datorita intentiei ce transpare în mod clar de acordare a unor instrumente de protectie persoanelor fizice deponenti. Acesta este motivul pentru care Capitolul XVIII a fost rezervat în întregime pentru reglementarea acestui contract.

Capitolul XIX reuneste contractul de renta pe viata si contractul de întretinere pe viata, cel din urma gasindu-si, în sfârsit, o consacrare legislativa dupa o perioada îndelungata în care i s-au aplicat regulile obligatiilor generale si inovatiile rezultate în practica instantelor judecatoresti.

Capitolul XX, referitor la contractul de asigurare contine dispozitii generale cu privire la natura contractului de asigurare, tipurile de asigurare, încheierea si continutul contractului de asigurare, reprezentarile facute de asigurat si garantiile la care acesta se obliga, precum si la asigurarea de daune, incluzând asigurarea de bunuri si de raspundere civila.

Cu privire la asigurarea de persoane, asigurarea împotriva accidentelor sau a bolii si, respectiv, reasigurarile, sunt tratate în amanuntime continutul politelor de asigurare, interesul asigurarii, declaratiile vizând vârsta asiguratului si a riscului, intrarea în vigoare si executarea contractului, precum si desemnarea beneficiarilor si a titularilor subrogati.

Capitolul XXI reglementeaza jocul si prinsoarea, ca fiind contracte aleatorii.

Capitolul XXII este consacrat fidejusiunii. Sunt prezentate regulile referitoare la natura, obiectul si întinderea fidejusiunii, reguli proprii privitoare la efectele fidejusiunii în raport cu partile, precum si cu tertii, dar si cauzele de încetare a fidejusiunii.

În sfârsit, Capitolele XXIII si XXIV cuprind dispozitiile relative la contractul de tranzactie si conventia de arbitraj.

Titlul VIII - ' Despre privilegii si garantii reale'- al Cartii V are ca obiect privilegiile, ipotecile si, ca noutate, reglementeaza dreptul de retentie, acestea fiind garantii menite a sigura îndeplinirea obligatiilor civile, comerciale sau de alta natura.

Pentru a fi opozabile tertilor, garantiile reale trebuie, dupa caz, fie sa fie notate în cartea funciara, fie înscrise în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Cu toate acestea, categoria creantelor privilegiate are avantajul opozabilitatii fata de ceilalti creditori, fara îndeplinirea vreunei formalitati de publicitate.

Creatie a jurisprudentei, dreptul de retentie este consacrat legislativ, ca fiind dreptul debitorului de a refuza restituirea unui bun pâna la plata cheltuielilor facute în legatura cu acel bun. Ca si privilegiile, dreptul de retentie este opozabil tertilor dobânditori fara îndeplinirea vreunei formalitati de publicitate. 

 

VII. Cartea VI este consacrata prescriptiei extinctive si calculului termenelor, înlocuind Titlul XX - 'Despre prescriptie' din Cartea III a Codului civil actual.

Revazând toate aspectele prescriptiei extinctive din dreptul civil-justificare, domeniu, termene, cursul prescriptiei - si încercând sa identifice solutiile cele mai potrivite cu exigentele economiei de piata, proiectul a înlocuit reglementarea din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva si completata de unele dispozitii din Codul civil - actualul sediu al materiei. Pe lânga introducerea unor solutii care sa raspunda necesitatilor actuale, s-a urmarit realizarea unei delimitari clare fata de normele care guverneaza prescriptia achizitiva; pe de alta parte, stabilirea sediului acestei materii în Codul civil raspunde mai prompt necesitatilor decurgând din aplicarea normelor sale în unele materii, sau legaturii dintre dispozitiile sale generale si normele speciale cuprinse în aceste materii reglementate de Codul civil - contracte, succesiuni, persoane, raporturile de familie etc.

Reglementarea propusa a urmarit, totodata, sa scoata în evidenta functiile prescriptiei-cea mobilizatoare si de consolidare a raporturilor juridice si de înlaturare a dificultatilor în administrarea probelor, dublate de functia sanctionatoare a prescriptiei, aceasta din urma sanctionând neglijenta titularilor de drepturi subiective.

Pornind de la necesitatea sociala, iar nu numai juridica, a adoptarii celor mai potrivite reglementari si pentru aceste aspecte ale raporturilor juridice civile, Titlul I defineste notiunea de drept material la actiune, si consacra regula ca o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, norma cu caracter imperativ ca nu se poate renunta la prescriptie cât timp nu a început sa curga, cu completarea ca se poate renunta la prescriptia împlinita, precum si la beneficiul termenului curs pentru prescriptia începuta si neîmplinita; ca noutate, fiind reglementata prin norme, în general, dispozitive, organul de jurisdictie nu poate ridica din oficiu prescriptia.

Termenul general de prescriptie extinctiva a ramas de 3 ani, aplicabil în lipsa unor termene speciale.

Cursul prescriptiei extinctive cuprinde aspectele referitoare la începutul prescriptiei extinctive, suspendarea si întreruperea acesteia.

În ceea ce priveste începutul prescriptiei extinctive, este mentinuta regula actuala, potrivit careia prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune. Pornind de la unele dispozitii din actualul Decret nr.167/1958, îmbunatatite cu solutiile jurisprudentiale, proiectul stabileste data de la care începe sa curga prescriptia, în unele situatii speciale: când dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen, când dreptul nu este afectat de conditie sau termen, în cazul prestatiilor succesive, în cazul asigurarilor contractuale si alte situatii.

Titlul II prevede regimul general al termenelor de decadere, reglementare strict necesara datorita dificultatilor care apar în diferentierea celor doua categorii de termene, cu regim juridic diferit.

Titlul III reglementeaza detaliat calculul termenelor de prescriptie, stabilite pe zile sau pe ore, instituind, de asemenea, si prezumtia îndeplinirii în termen a actelor daca înscrisurile care le constata au fost predate oficiului postal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului pâna la ora la care înceteaza în mod obisnuit activitatea la acel oficiu.

Fata de cele prezentate, a fost întocmit proiectul noului Cod civil, pe care, daca sunteti de acord, va rugam sa-l aprobati.

Ministrul Justitiei
Rodica Mihaela Stanoiu