Cum am invatat despre rabdare si momente potrivite

Orice lucru isi are vremea lui

Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.

Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.

Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;

Plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul is are vremea lui;

Aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;

Cautarea isi are vremea ei, si perderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;

Ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei si vorbirea isi are vremea ei;

Iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei (...)

(Eclesiastul, 3)

Nu stiu sa existe un text mai potrivit pentru a defini momentele din viata omului. Aceste randuri simple si scurte sunt cele care integreaza toate acele adevaruri stiute si nestiute pe care preferam sa le ignoram constant.

Pe mine, tocmai simplitatea acestor vorbe  m-a facut sa realizez ca, oricat de nerabdator ai fi, trebuie sa-ti astepti randul. Oricat de grabit ai fi, trebuie sa faci pasi marunti si siguri ca sa ajungi unde ti-ai propus. Oricat de nepotrivit ar parea lucrul ce ti se intampla, cu siguranta se intampla la momentul potrivit. Am inteles ca, indiferent de cat de multi oameni intalnesti, cu siguranta ei au un rol in viata ta. Si, indiferent de cat de departe iti doresti sa ajungi, vei ajunge acolo "cand va fi vremea ta".

-----

Pe voi la ce v-a dus gandul dupa ce-ati citit acest fragment?