Din toamna aceasta, "Juniori in afaceri" a fost dezvoltat ca optional in after school-uri. In prezent, aceste cursuri se tin in doua astfel de unitati din Bucuresti, iar in urmatoare perioada urmeaza sa apara si intr-un alt after school, precum si in scoli de stat.
Anul trecut a fost o perioada de invatare si de testare, sa-mi dau seama ce activitati prind la copii si sa-mi gasesc si un suport de parteneri prin care sa le dezvolt si anul acesta a fost de standardizare, de implementare si de testare. Din toamna aceasta a inceput partea de gamificare, pentru ca pana acum nu aveam o durata lunga, ca sa se acumuleze puncte, si am introdus niste modalitati de evaluare - spider evaluation, dupa 3 luni, 6 luni -, ca sa vad in ce directie a evoluat copilul. Mi-am propus sa lucrez cu anumiti copii intr-o anumita directie, cu unul doar pe comunicare, cu altul doar pe incredere in sine, ca sa vad daca s-au petrecut modificari. Contextele (de lucru, in timpul cursurilor) sunt construite pe nevoile lor - pot sa pun un copil in echipa cu alti colegi care au abilitatile respective (n.a. - pe care copilul trebuie sa si le dezvolte) sau sa-l scot din echipa, daca simt ca-l camufleaza, si-l tin deoparte si pentru el nu este in cadrul potrivit. De exemplu, anul viitor, schimb echipele (respectiv, copiii din cadrul aceluiasi after school vor fi repartizati in alta echipa din acelasi after school), pentru ca ei ajung intr-o zona de confort in care fiecare stie cam pe ce se bazeaza, ce abilitati are si trebuie sa-i scot din starea de confort.
De anul viitor, Claudia vrea sa vanda licente pentru programul "Junior in Afaceri", care este facut sa dureze cat un an scolar, fiind destinat copiilor de la clasa pragatitoare pana la clasa a cincea, inclusiv.
Mai avem si alte programe (n.a. - la Next Steve), dar, momentan, acesta este programul cel mai vandabil si cel mai cunoscut. El depinde de mine. Daca eu mor anul acesta, programul nu se va mai intampla. Daca in toamna anului urmator am caietul pentru el, eu pot fie sa mor, fie sa fac altceva.
Claudia a urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucuresti. Ai facut cursuri de pedagogie?
Nu, am fost copil. Aceasta este si atitudinea mea prin care creez lucrurile. Imi aduc foarte bine aminte cum ma simteam in scoala, ce imi doream sa fac si ce nu se facea si ii observ pe ei acum si simt ca se intampla aceeasi situatie. Faptul ca eu ma regasesc in povestile lor, in chestiile de la scoala, pot sa le transpun si sa transmit o emotie si-o stare pozitiva asupra situatiei respective, daca am nevoie.
Cand creez jocurile, vreau sa creez situatii de invatare, dar distractive, adica sa aiba energie, sa transmita ei energie, sa se bucure, sa fie proactivi, sa fie implicati. Asta ma motiveaza si imi da capacitatea de a crea lucruri.
M-am apucat de antreprenoriat in educatie, pentru ca puteam sa citesc zi si noapte articole despre copii, despre invatare si despre educatie si tot ceea ce citesc acolo imi este foarte familiar. Majoritatea materialelor pe care le citesc sunt din afara, din Statele Unite, sunt explicate pe un limbaj simplu, iar eu creez anumite contexte. Daca sunt atenta la ceea ce se intampla in jurul meu si la ce se intampla cu copii, imi este usor sa vin sa le prezint niste povesti, sa vad ca sunt receptivi la niste punctaje. Improvizez foarte mult.
Cum a fost pentru tine acest an?
A fost un an important pentru mine (n.a. - din octombrie anul trecut si pana in prezent), au fost niste momente grele, deloc confortabile, dar din care am invatat si care m-au structurat uman. Viziunea mea de-atunci nu doar s-a schimbat si s-a marit, ci s-a intarit chiar. Anul trecut am muncit foarte mult, in toate directiile. Din toamna aceasta fac coaching, sunt studenta la Universitatea Alternativa, modelul CROS (n.a. - un program de educatie pentru adulti care ofera consiliere pentru autonomie in dezvoltare, coaching si mentorat), ma duc la cursuri de cultura organizationala. Vreau sa devin si manager, pentru ca antreprenor stiu ca sunt. Acum, cu dezvoltarea firmei, am nevoie sa-mi dezvolt si sa-mi construiesc abilitati de manager, tocmai, pentru ca vreau ca anul viitor firma sa fie la un alt nivel si sa am mai multi oameni care sa faca anumite chestii. Pentru ca eu sa ma ocup foarte bine de vanzari, trebuie sa dau altor persoane posibilitatea sa munceasca si altor copii posibilitatea sa creasca. Stiu ca de mine depinde dezvoltarea mea. Apoi, daca viziunea mea este pe directia buna, se va vedea in firma.
Cand ti-ai dat seama, ca, pe langa antreprenor, vrei sa devii manager?
Mi-am dat seama acum cateva luni ca am nevoie de o echipa puternica, care sa fie alaturi de mine si sa stie directia in care mergem si sa se considere in echipa. Momentul "Aha" a fost acum doua saptamani, la Gala "Campionii in business" (n.a. - un program prin care sunt premiati antreprenorii romani din principalele regiuni ale tarii), de la Ziarul Financiar. Fiecare antreprenor multumea echipei si m-am gandit ca, ca sa am milioanele mele, o bucurie de a face lucrurile, trebuie sa am oameni puternici in spatele meu, dar nu ca forta sau bani, ci care sa fie puternici in interiorul lor si sa faca cu drag ceea ce sunt ei facuti sa faca. Atunci mi-am dat seama ca, ca sa pot sa-mi indeplinesc anumite vise, trebuie sa invat sa manage-uiesc (n.a. - conduc) oameni. Dupa acel moment, am inceput sa fac coaching si procesul acesta de autonomie in invatare (n.a. - modelul CROS) si sa-mi dau seama de nevoia pe care o am si sa-mi stabilesc obiective.
Pana in iunie 2014, am obiective de invatare in a deveni si manager. Pana atunci, vreau sa avem o echipa de minim doi oameni, constanti, prezenti in firma. Acum sunt colaboratori, oameni care sunt implicati si-n alte proiecte, oameni cu care colaborez, numai ca vreau sa fie alaturi de mine oameni si in momentul in care iau deciziile eu si Andrei (n.a. - Andrei Stefan, cofondator Next Steve).
Nu putem sa avem toate talentele, dar putem sa ne inconjuram de oameni care detin acele talente, ca sa ne fructificam talentul nostru. Este foarte important sa constientizezi ce nevoi ai si sa vrei sa inveti.
Claudia mi-a detaliat cate ore isi dedica pentru a invata si exersa diverse abilitati: 24 de ore din fiecare saptamana. Cata efiecienta!?
Eram si inainte eficienta (n.a. - inainte de acest an), dar nu constientizam. Acum stiu cat timp invat, sunt mult mai constienta cand imi aloc timpul, pentru ce fac si mai ales sa respect aceste activitati de invatat. Inainte nu-mi propuneam: saptamana aceasta invat despre leadership, ci pur si simplu citeam o carte, pentru ca asa mi se parea mie, desi imi alocam timp sa citesc. Acum incerc sa le planific pe toata saptamana si-mi inserez prima data, inainte de a-mi stabili intalnirile, timpul de invatare, daca sunt dimineata sau seara. Prefer sa ma scol de la 5,30 - 6, ca sa citesc, sa-mi fac exercitiile, sa parcurg diverse filmulete si, ulterior, sa-mi intru in starea mea normala de activitati zilnice. Acum sunt mult mai preocupata de mine.
Inainte eram intr-o cursa, sa alerg dupa niste rezultate, dar, de fapt, viata nu este o cursa. Fiecare zi poate sa-ti schimbe viata sau poti sa nu mai ai viata. Pentru mine este important sa fiu linistita si multumita de tot ceea ce am facut pas cu pas, sa iau lucrurile mai usurel, atunci cand avem o problema la firma.
Am invatat sa ma bucur mai mult de viata. Ma bucuram si inainte, doar ca nu atat de calitativ. Am invatat sa-mi ascult intuitia si, daca simt ca nu este pentru mine locul potrivit, o intalnire sau conferinta sau o chestie, nu ma mai duc. Nu ma mai fortez pe mine, ca, daca nu ma duc eu, cade lumea. Nu cade nicio lume, toate raman la locul lor. Nici eu nu patesc nimic, toata lumea este fericita. Au contribuit niste oameni la lucrul acesta.
Claudia spune ca este important sa iei decizii atunci cand simti si atunci cand simti ca este ceva bine.
Au fost multe schimbari in interiorul meu si am inceput sa le constientizez, sa ma bucur de faptul ca s-au intamplat, sa ma bucur de acele momente care, desi par prima data grele, te sperie, ca nu stii cum sa le faci si unde, dupa aia iti zici ca este mai bine ca s-au intamplat.
Din conexiunea cu copii am invatat foarte multe. Am invatat sa spun ceea ce cred, atunci cand cred acel lucru, sincer, sa fiu simpla, sa-mi arat dragostea, iubirea, atasamentul fata de ceilalti. Pentru mine cele mai frumoase momente sunt la finalul sau la inceputul cursului, cand vin copiii si ma imbratiseaza. Chiar cred ca, pentru mine, acelea au fost cele mai frumoase bijuterii pe care le-am purtat anul trecut si le port in continuare.
Fie ca este copilul tau, fie ca este copilul unui coleg, al unui verisor, copiii intra in viata noastra, ca sa ne schimbe viata si sa ne invete. Noi trebuie sa invatam de la copii si sa ne dezvatam de anumite lucruri. Ei mi-au schimbat viata. Cumva, ma motiveaza sa stiu faptul ca am contribuit cu ceva, o farama cat de mica, in dezvoltarea a zece, 20 de copii. Ceva din mine ramane la fiecare, vreau sa fie cat mai bun si mai benefic pentru ei.
Invatarea nu este niciodata foarte confortabila, pentru ca foarte mult inveti din greseli. Gresesc, invat, incerc sa nu mai gresesc. Nicio zi nu este confortabila pentru mine, ce este confortabil este ca fac ceea ce-mi place. Facand ceea ce-mi place, imi este confortabil sa invat si mi-e confortabil sa accept si greseala pe care am facut-o.
Inainte (n.a. - pana in acest an), eram reticienta la informatii despre spiritualitate, pentru ca nu le aveam. Cand am inceput sa citesc carti pe limbajul meu a inceput sa-mi fie foame de astfel de informatii, am inceput sa merg din carte in carte.
De exemplu, sunt situatii in care iti cauti o pereche de pantofi si esti suparat, dar, daca stai sa te gandesti mai profund, sunt persoane care n-au picioare sau n-au cu ce sa se incalte, ca lucrurile sunt mai profunde si mai diferite decat ceea ce vedem noi zilnic decat ne vedem noi pe noi. Daca ne dam seama cate talente avem, noi cei care avem cam tot ceea ce ne trebuie si ca traim intr-o tara in care nu exista razboi, violenta, terorism, ca suntem chiar foarte in siguranta, in Romania, daca ne dam seama de cate elemente frumoase si bune avem, suntem cei mai fericiti.
Antreprenor nu ma consider de cand am firma. Pentru mine antreprenoriatul este o stare de spirit. Ma consider antreprenor din liceu, cand faceam cercei din margele si ii vindeam, numai ca-mi ocupa foarte mult timp si nu vedeam o cariera in aceasta. Ma relaxa mult sa-i fac, iar mama mea era agentul meu comercial.
Da. Partea spirituala mi-a dat ocazia sa ma analizez si sa vad care-mi sunt radacinile (n.a. - ea este din Tulcea). Tata produce si vinde miere, mama este foarte comunicativa, mai am o matusa care si-a dezvoltat o pensiune, bunica mea facea turism in Sulina, o alta matusa avea doua magazine in Galati, unchiul meu are o cherhana in Sulina, un luciu de apa si o benzinarie. N-am ajuns intamplator in zona aceasta (n.a. - antreprenoriat).
avocatnet.ro explicăm legislația
Ti-au schimbat aceste carti si opinia despre business?
Comentarii articol (1)