Cu cateva zile inainte de trecerea in nefiinta a liderului african Nelson Mandela, am ascultat mult si am comentat o piesa care face parte de pe coloana sonoara a unui filmul despre Nelson Mandela. Asa ca am ramas marcata cand am auzit la stiri, dupa doar doua zile de la acele discutii: "Nelson Mandela a murit". Ce legatura are aceasta intamplare cu activitatea mea, cea de redactor? M-a facut sa caut si sa citesc mai multe despre un avocat, cel care impreuna cu un partener si prieten, a infiintat prima firma de avocatura din Africa de Sud, detinuta de niste oameni de culoare.
Rolihlahla Mandela s-a nascut pe 18 iulie 1918 in clanul Madiba din Mvezo, Transkei (Africa de Sud). Parintii sai au fost Nonqaphi Nosekeni si Nkosi Mphakanyiswa Gadla Mandela. Tatal sau a fost consilier principal al numitului rege al oamenilor thembu, Jongintaba Dalindyebo.
Pe cand Rolihlahla era copli, tatal sau a murit, iar el a devenit pupilul lui Jongintaba, la Marele Palat de la Mqhekezweni. Aici a auzit la batrani povestile de vitejie ale stramosilor din timpul razboaielor de independenta, ceea ce l-au facut sa viseze sa contribuie si el la lupta de eliberare a poporului sau.
A frecventat scoala primara din Qunu, unde profesoara lui, doamna Mdingane, i-a dat numele de Nelson, ca sa fie in concordanta cu obiceiul local de a le da tuturor elevilor un nume crestinesc.
El si-a completat al doilea ciclu de studii la Institutul "Clarkebury Boarding", iar apoi a fost inmatriculat la Healdtown, de la Fort Beaufort, o scoala secundara Wesleyana, care avea ceva reputatie.
Apoi, Nelson Mandela a inceput sa studieze literatura si filosofia, in 1939, la Colegiul Universitatii Fort Hare, dar nu si-a incheiat studiile, deoarece a fost exmatriculat, in anul urmator, pentru ca participat la un protest studentesc. La reintoarcerea lui la Marele Palat Mkhekezweni, regele era furios din cauza exmatricularii si i-a spus ca, daca nu se intoarce la Fort Hare, i-ar putea aranja sa se casatoreasca, atat lui, cat si varului lui Justice.
In aceasta situatie, in 1941, cei doi au fugit la Johannesburg, unde Mandela s-a angajat ca ofiter de securitate si unde ulterior l-a intalnit pe Walter Sisulu, un agent imobiliar, care i l-a introdus lui Lazar Sidelsky. Apoi, Mandela si-a facut articolele prin firma de avocati Witkin Eidelman si Sidelsky, dupa ce, in 1942, Nelson Mandela a inceput sa se implice in politica.
In anii urmatori, Mandela a continuat activitatea politica, dar si-a completat si studiile in literatura si filosofie la Universitatea din Africa de Sud, iar la Fort Hare s-a dus, din nou, pentru absolvire, in 1943. In acelasi an, a inceput sa studieze dreptul la Universitatea Witwatersrand, desi la admitere, era un student sarac.
In 1944, Nelson Mandela a luat parte la Congresul National African (ANC), pentru a ajuta la constituirea Ligii Tinerilor (Youth League) ANC (ANCYL). In acelasi an, s-a casatorit cu Evelyn Mase, vara lui Walter Sisulu, o asistenta medicala. Ei au avut doi fii, Madiba Thembekile "Thembi" si Makgatho, si doua fiice, ambele numite Makaziwe, dintre care prima a decedat la doar cateva luni.
In 1948, Nelson Mandela a parasit universitatea, fara sa o absolve, dar a fost ales secretar national al ANCYL, iar peste trei ani presedinte al organizatiei. In plus, datorita muncii sale, in 1949, ANC a adoptat o politica mai radicala, Programul de Actiune.
In 1952, el a fost ales in Voluntarul National Sef al Campaniei de Sfidare, impreuna cu Maulvi Cachalia, in calitate de adjunct. Aceasta campanie de neascultare civila impotriva a sase legi injuste a fost un program comun intre ANC si Congresul Indian Sud African. Mandela si alti 19 au fost acuzati sub incidenta Actului de Suprimare a Comunismului pentru participarea lor la campanie si la noua luni de munca grea, suspendata pentru doi ani.
Diploma de drept i-a permis sa practic avocatura, iar, in august 1952, Nelson Mandela si Oliver Tambo au infiintat prima firma de avocatura a unor negri din Africa de Sud, Mandela si Tambo.
La sfarsitul anului 1952, Nelson Mandela a fost interzis pentru prima data. Ca persoana marginalizata, el a putut doar capabil doar sa urmareasca modul in care Charta de Independenta a fost adoptata la Kliptown, in data de 26 iunie 1955. Si in viata personala au intervenit schimbari. In 1955, Nelson Mandela s-a separat de prima sa sotie, de care a divortat in 1958.
Pe 5 decembrie 1955, el a fost arestat intr-o diversiune nationala a politiei, fiind acuzat de 156 de activitati ilegale, ceea ce a dus, in 1956, la Procedul de Tradare. Femei si barbati de toate rasele s-au aflat in boxa acuzatilor, intr-un proces maraton, care s-a finalizat doar cand ultimii 28 de acuzati, inclusiv Nelson Mandela, au fost achitati pe 29 martie 1961.
In aceasta perioada, pe 14 iunie 1958, el s-a casatorit cu Winnie Madikizela, o muncitoare, impreuna cu care a avut doua fiice, Zenani si Zindziswa.
In plus, in timpul acestui proces, pe data de 21 martie 1960, politia a ucis 69 de persoane necunoscute intr-un protest la Sharpeville, care era impotriva legilor de trecere. Acest fapt a dus la prima situatie de urgenta, din 31 martie, si la interzicerea ANC-ului si la Congresul Pan African de pe 8 aprilie. In acest timp, Nelson Mandela si colegii colegii sai din Procesul de Tradare au fost printre miile de detinuti retinuti in timpul starii de urgenta.
Cu cateva zile inainte de verdictul din Procesul de Tradare, de pe 29 martie 1961, Mandela a mers la Pietermaritzburg, ca sa vorbeasca la Conferinta "Toti in Africa", care a decis ca el ar trebui sa-i scrie Primului Ministru Verwoerd, solicitandu-i o conventie nationala non-rasiala si sa-l avertizeze ca n-ar trebui sa fie de-acord cu existenta unei greve nationale impotriva transformarii Africii de Sud in republica. De indata ce el si colegii lui au fost achitati in Procesul de Tradare, Nelson Mandela s-a reintors la miscarea de rezistenta si a inceput sa planifice o greva nationala pentru 29, 30 si 31 martie. In fata unei masive mobilizari a securitatii statului, revolta a fost oprita mai devreme.
In iunie 1961, el a fost rugat sa conduca lupta armata si sa ajute la stabilirea Umkhonto weSizwe (Sulita Natiunii). Pentru a castiga sprijin pentru lupta armata, folosind numele fals de David Motsamayi, pe 11 ianuarie 1962, Nelson Mandela a parasit Africa de Sud in secret si a calatorit in jurul Africii, ca sa viziteze Anglia.
El a facut pregatire militara in Maroc si Etiopia si s-a intors in Africa de Sud, in iulie 1962. Pe 5 august 1962, Mandela a fost arestat intr-un blocaj al politiei, organizat in afara orasului Howick, in timp ce se intorcea din KwaZulu-Natal, unde il informase pe presedintele ANC Albert Luthuli despre excursia lui. In acest caz, Mandela a fost acuzat ca a parasit tara ilegal si i-a incitat pe muncitori la greva. A fost condamnat si i s-a dat o sentinta de cinci ani de inchisoare, pe care a inceput sa o execute in inchisoarea locala din Pretoria.
Pe 27 mai 1963, el a fost transferat la Robben Island, iar pe 12 iunie 1963 a fost readus la Pretoria. Dupa nu mai mult de o luna de raiduri ale politiei, o ascunzatoare din Rivonia, folosita de ANC si de catre activistii Partidului Comunist (PAC), a fost gasita, iar mai multi dintre camarazii lui au fost arestati.
In octombrie 1963, Nelson Mandela a facut parte alaturi de alte noua persoane intr-un proces de sabotaj, in ceea ce a devenit cunoscut drept Procesul Rivonia. In fata pedepsei cu moartea, cuvintele lui in fata curtii la sfarsitul faimosului "Discurs din boxa", de pe 20 aprilie 1964, au devenit memorabile:
"Am luptat impotriva dominatiei albe, si am luptat impotriva dominatiei negre. Am sperat la idealul democratiei si la o societate libera, in care toate persoanele sa traiasca impreuna in armonie si cu oportunitati egale. Acesta este un ideal, pe care sper sa-l traiesc si sa-l ating. Dar, daca este nevoie, este un ideal pentru care sunt pregatit sa mor pentru el".
Pe 11 iunie 1964, Nelson Mandela si alti sapte acuzati, Walter Sisulu, Ahmed Kathrada, Govan Mbeki, Raymond Mhlaba, Denis Goldberg, Elias Motsoaledi si Andrew Mlangeni, au fost condamnati, iar a doua zi li s-a dat pedeapsa de inchisoare pe viata. Denis Goldberg a fost trimis la inchisoarea din Pretoria, pentru ca era alb, iar ceilalti au fost incarcerati la Robben Island.
Mama lui Nelson Mandela a murit in 1968, iar fiul sau mai mare, Thembi, in 1969, dar nu i s-a permis sa ajunga la niciuna dintre inmormantari.
Pe 31 martie 1982, Mandela a fost transferat la inchisoarea din Pollsmoor, Cape Town, impreuna cu Sisulu, Mhlaba si Mlangeni, iar Kathrada li s-a alaturat in octombrie.
Dupa trei ani, Mandela a fost operat de prostata, iar ministrul Justitiei, Kobie Coetsee, l-a vizitat in inchisoare. Apoi, Mandela s-a reintors in inchisoare, in noiembrie 1985, fiind incarcerat singur. In anii urmatori, el a initiat discutii despre o ultima intalnire intre guvernul de apartheid si ANC.
In 1988, Mandela a fost tratat de tuberculoza, iar pe 7 decembrie a fost transferat intr-o casa din inchisoarea Victor Verster, langa Paarl.
In 1989, in timpul ultimelor lui luni de detentie, el a obtinut licenta in drept la Universitatea din Africa de Sud. A absolvit in absentia, in cadrul ceremoniei de la Cape Town.
In anul urmator, Nelson Mandela a fost eliberat din inchisoare duminica, 11 februarie 1990, la noua zile dupa ce s-a eliminat interdictia asupra ANC si PAC, precum si la aproape noua luni dupa eliberarea camarazilor care au ramas la Rivonia. De-a lungul perioadei in care a fost inchis, el a respins cel putin trei oferte de eliberare conditionata.
Dups eliberare, Mandela a inceput discutii oficiale pentru a pune capat regulilor minoritatii albe, iar in 1991 a fost ales presedintele ANC, pentru a-l inlocui pe prietenul sau Oliver Tambo.
In 1993, Nelson Mandela si presedintele FW de Klerk au castigat impreuna Premiul Nobel pentru Pace, iar in aprilie 1994, Mandela a votat pentru prima data in viata sa.
Pe 10 mai 1994, el a fost instalat primul presedinte negru ales democratic din Africa de Sud, iar in anul urmator a pus bazele fundatiei sale dedicate copiilor, Nelson Mandela Children’s Fund.
In 1996, Nelson Mandela si Winnie Madikizela, cea de-a doua sotie au divortat, iar in 1998, la a 80-a aniversare, s-a casatorit cu Graça Machel.
Fildel promisiunii sale, dupa un mandat, Mandela a renuntat la functia de presedinte, in 1999, dar a lucrat in continuare la fundatia sa. De asemenea, el a infiintat si alte doua fundatii, Nelson Mandela Foundation si The Mandela-Rhodes Foundation.
Apoi, in 2001, a fost diagnosticat cu cancer de prostata, iar dupa trei ani s-a restras din viata publica, iar, in 2005, a fost anuntata moartea unuia dintre fiii lui din cauza unor boli agravate de maladia SIDA.
Pe 5 decembrie 2013, Nelson Rolihlahla Mandela – Madiba a decedat, din cauza unei infectii la plamani.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Filmul "Mandela: Long Walk To Freedom" ("Lungul drum catre libertate") a fost lansat pe 29 noiembrie 2013, in Statele Unite ale Americii, iar de pe 3 ianuarie 2014 poate fi vizionat in Marea Britanie.
De pe coloana sonora a acestui film, prima piesa lansata, cea pe care am tot ascultat-o, a fost "Ordinary Love", interpretata de trupa irlandeza U2.
avocatnet.ro explicăm legislația
Comentarii articol (7)