Sunt pro-vaccin, dar nu cred ca romanii ar trebui amendati daca nu iau zilnic aspirina

Pentru ca discutia pe baza ideii de vaccin si a perspectivei sale de obligatie sociala ori drept al persoanei e din ce in ce mai mare, pentru ca se vorbeste despre o lege a vaccinarii care ar trebui sa regleze fenomenul, pentru ca la jumatatea lunii aprilie s-a intrunit pentru prima data comisia care ar trebui sa lucreze efectiv la aceasta lege, pentru ca se vorbea despre amenzi pentru nevaccinare si multe altele, m-am gandit ca un punct de vedere in plus nu strica niciodata.

Din capul locului, as mentiona ca sunt pro-vaccinare. Bineinteles, exista niste limite, dar ideea unui vaccin in sine e unul dintre lucrurile bune care s-au intamplat in aceasta lume, nicidecum o povara moderna. Si faptul ca acum avem libertatea de a discuta pe marginea acceptarii sau nu a unui vaccin vine tot din istoria in care vaccinurile au limitat drastic boli cumplite ce faceau sute de mii de victime in fiecare an. Poti sa nu fii de acord cu mine, dar asta nu inseamna ca nu pot scrie pe tema asta. Iar dialogul ar trebui sa inceapa din a ne cunoaste unii altora opinia.

Ne certam. Si? Nu e nimic nou. Iata un exemplu:
Vaccinarea impotriva variolei a inceput in Anglia undeva in jurul anilor 1800, prin practicile unui anumit doctor Edward Jenner (n. 17 mai 1749 - d. 26 ianuarie 1823). Am luat povestea de mai jos din Wikipedia pentru a face cunoscuta perspectiva acelor vremuri:

La 14 mai 1796, Jenner testează vaccinul contra variolei, pe James Phipps, un băiețel de opt ani bolnav de variolă. Încă decând era student la Medicină, a observat că pacienții care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecțioasă a vacilor caracterizată prin erupție cutanată și transmiterea la om) erau protejați împotriva variolei. Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sănătos, cu puroi luat de la o persoană bolnavă de variola taurinelor și ulterior a demonstrat că această persoană era protejată împotriva inoculării voluntare cu variolă.

Jenner a dat numele de "vaccin" (de la cuvântul vacca din latină, însemnând vacă) substanței responsabile cu transmiterea variola taurinelor și a dat numele de "vaccinare" procesului utilizat pentru protejarea contra variolei. Importanța descoperirii lui Jenner a fost recunoscută foarte repede și, în mai puțin de zece ani, vaccinarea arm-to-arm a început să fie utilizată în întreaga lume pentru protejarea împotriva variolei. Ulterior, în omagiul lui Jenner, Louis Pasteur a propus ca numele de vaccinare să fie dat întregii proceduri de protejare a subiecților de maladii prin inocularea unei substanțe externe.

Prin urmare, asa a pornit totul. Asta ca sa stim de unde ni se trage.

In istoria lumii au existat si legi care au obligat la vaccinare si miscari sociale nemaintalnite pana atunci care se opuneau vaccinarii. Exemplele vin tot din Marea Britanie, unde prin Legea Vaccinarii din 1853 se introducea obligativitatea vaccinarii pentru variola a copiilor in varsta de pana la 3 luni. Ulterior, in 1867, a fost schimbata legea si s-a introdus obligativitatea vaccinarii copiilor de pana la 14 ani.

De-a lungul timpului, oamenii au obiectat la administrarea vaccinurilor in multiple feluri. Ba ca este necrestin pentru ca vine de la un animal. Ba ca scaderea imbolnavirilor vine din scaderea sporilor incarcati cu boala, din atmosfera. Nu in ultimul rand, oamenii au fost deranjati de obligativitatea vaccinului si au considerat ca le este incalcat un drept cetatenesc.

Marsul de la Leicester din 1885 este unul care defineste miscarea anti-vaccin a acelor ani. Intre 80 si 100.000 de oameni au mers atunci pe strazile orasului cu bannere, un cosciug de copil si papusi infierate ale domnului Jenner. Toate aceste miscari au dus, in scurta vreme, la formarea primei comisii britanice care sa studieze vaccinarea si impactul sau asupra sanatatii publice. In 1896, Comisia a stabilit ca vaccinul este eficient pentru combaterea variolei. In acelasi timp, insa, aceeasi comisie a sugerat eliminarea sanctiunilor pentru nevaccinare si introducerea procedurii de refuz al vaccinarii pentru probleme de constiinta.

In SUA s-a intamplat acelasi lucru, in cam aceeasi perioada. Mai mult, in 1905, Curtea Suprema a SUA a decis ca statele sunt indreptatite sa impuna obligativitatea vaccinarii pentru a proteja cetatenii in cazul unor boli infectioase. A fost prima decizie a Curtii Supreme referitoare la ideea de sanatate publica.

E vaccinarea o problema de sanatate publica sau nu?
Pentru ca nu e rolul meu sa judec din perspectiva argumentelor medicale (am suficienti prieteni medici in a caror parere am incredere incat sa consider ca am informatii calificate pentru a lua o decizie), cred ca ar trebui sa dezbatem si o alta perspectiva a vaccinului: e vaccinul o problema de sanatate publica sau de alegere personala?

Traim intr-o lume in care exista miliarde de opinii. Aproape orice forma de opinie de pe pamant are alte multe opinii care o contrazic. Citim pe internet despre specialisti care argumenteaza extrem de convingator unele teorii, dar habar n-avem cine sunt, ce studii au si, mai ales, daca nu cumva in buna lor intentie se pot insela amarnic. Habar n-avem. Asta e singura certitudine.

Pornind de aici, sa construiesti o abordare a perspectivei publice a unui vaccin e o misiune aproape imposibila. Unii oameni aleg sa aiba incredere mai degraba in persoane publice ca Jenny McCarthy sau Olivia Steer si nu in medici pe care ii considera de la inceput ca semnatari ai unui pact cu diavolul. Orice forma de studiu, oricat de prestigios ar fi el este descalificat doar pentru ca emana de la o personalitate, prin urmare un om susceptibil sa aiba in spate sustinerea marilor companii farmaceutice. Oricate bune intentii ar avea cele doua parti, subiectul si argumentele sunt atat de diferite, tin atat de tare de teoria conspiratiei si alte asemenea teorii, incat e complicat sa-ti spui punctul de vedere fara sa fii acuzat ca ai o agenda ascunsa.

Daca ne referim la fapte, aflam ca in Romania rata vaccinarii este undeva intre 80 si 90%. Prin urmare, 8 din 10 romani considera ca vaccinarea e un lucru bun. Cifra e interesanta, pentru ca daca maine 8 din 10 romani considera ca ar fi bine sa eliberam din puscarie toti condamnatii, e foarte probabil sa se intample acest lucru. Daca 8 din 10 romani considera ca maine ar trebui sa facem un canal paralel cu Dunare Marea-Neagra si sa-l finantam serios, e foarte probabil ca s-ar face. Asa functioneaza democratia.

Daca 8 din 10 romani considera utila vaccinarea, atunci cu siguranta vorbim despre o problema de sanatate publica.

Sanatatea publica, ca si orice alta forma de politica publica, are la baza binele social pornind de la nevoia exprimata de majoritate, cu introducerea unui grad important de protectie pentru minoritate. Cu alte cuvinte, daca cei multi vor ceva, atunci cand se va face o lege se va tine seama de vointa lor, dar vor fi protejati si cei putini prin garantii impuse de lege.

Bineinteles, putem discuta pe baza proportiei de 8 din 10 romani. Am auzit argumentul cum ca majoritatea din cei 8 ar fi idioti, complet neinteresati sau ignoranti asupra impactului vaccinurilor. Iar restul, ar fi platiti de companiile farmaceutice sa spuna ce vor ele. Asa sa fie?

Daca maine am face cu totii un recensamant prin care sa se decida asupra sanctiunilor aplicabile pentru nerespectarea obligativitatii vaccinarii, ar rezolva el problema? Nu cred, pentru ca, indiferent de cifrele din teritoriu, argumentul alegerii personale este unul prea fin ca sa poata fi reglementat printr-un referendum. Ar fi ca si cum maine, printr-o lege, toti oamenii ar fi obligati sa se opereze de apendice. Sau ar fi obligati sa ia acid acetilsalicilic (aspirina). Normal, unora nu le va fi bine. NU poti sa obligi printr-o lege, sub sanctiune, oamenii sa-si vaccineze copiii, stiind ca efecte adverse majore (inclusiv moarte) pot aparea chiar si la 1 din 1.000.000 de cazuri de vaccinare. N-o poti face, pentru ca asta ar insemna ca vei condamna acel 1 la moarte. Sau ca ii vei sanctiona parintii ca nu au ajutat la omorarea lui.

Si atunci, unde tragem linie?

Asta ma duce la cea mai interesanta parte a dezbaterii actuale.

Avem nevoie de obligativitate, de sanctiuni sau de politici publice de motivare?
E cealalta discutie de care avem nevoie. Sanctiunile, oricat de utile ar parea ele la prima vedere, nu fac decat sa radicalizeze si mai mult cele doua parti. Hai sa ne gandim cum am vedea votul daca cineva ne-ar obliga sa mergem la urna de fiecare data. Hai sa ne gandim cum ar proceda statul roman daca 50% din populatia lui ar amendata la un anumit moment, pentru incalcarea unei prevederi legale.

Traim intr-o societate in care sanctiunea, ea in sine, nu mai sperie pe nimeni. Oamenii au invatat ca au puterea sa se opuna unor reguli, ca au puterea sa faca lobby, ca pot iesi la televizor si pe internet si in ziare sa strige atunci cand nu sunt de acord cu ceva. Si, intr-un sistem social marcat profund de ideea alegerilor parlamentare, politicienii n-o sa aiba niciodata curajul sa infrunte oprobriul public. Nu cred sa existe deci vreun politician care sa voteze o amenda administrativa impotriva unui parinte care nu-si vaccineaza copilul.

Dincolo de asta, ma tem ca o astfel de sanctiune n-ar avea niciun efect, oricum. Simtindu-se vanat, parintele respectiv ar putea deveni un factor de anarhie sociala pe care niciun stat al lumii nu si-l doreste. Ce-i de facut, deci?

Parerea mea e ca ar trebui sa discutam nu despre sanctiuni, ci despre consecinte ale politicilor publice generale prezente asupra oamenilor care respecta sau nu respecta politicile de sanatate publica. Hai deci sa vedem ce se mai intampla in lume:

• in Belgia, parintii care nu-si vaccineaza copiii impotriva poliomielitei sunt amendati si condamnati la o pedeapsa de pana la 5 luni de inchisoare
• in Australia, parintii si medicul de familie primesc recompense materiale pentru vaccinare.
• in UK, recompensele materiale sunt date unui medic doar atunci cand atinge target-urile de imunizare impuse de guvern.

Poate ca Guvernul ar trebui sa aiba in vedere mai degraba un fond de premiere pentru vaccinuri si nu un fond de penalizare a celor care nu se vaccineaza. In fond, daca ajungem sa bagam pe cineva in inchisoare pentru ca nu si-a vaccinat copilul (stiu, ideea e absurda) am plati de la buget un cost de 535 de lei pentru fiecare zi de detentie.

Concluzia mea
Dincolo de argumente medicale si personale, de religie, de frica si teorii ale conspiratiei, exista o realitate in lumea moderna: cei mai multi oameni isi vaccineaza copiii, dar exista si o grupa de oameni care nu agreeaza ideea de vaccinare. In orice alta forma de problema similara care s-ar supune dezbaterii publice, am considera cu totii ca majoritatea decide.

In acest caz, insa, diferenta e mai fina. Majoritatea nu poate decide asupra unei probleme pe care minoritatea o considera de viata si de moarte. Putem decide asupra banilor cuiva, asupra bunurilor cuiva, dar nu si asupra vietii cuiva. Asa incat impunerea unor sanctiuni nu cred ca-si are rostul.

Cred cu tarie, insa, ca motivarea financiara a celor care se vaccineaza, intr-un sistem asemanator celor care doneaza sange, ar putea fi o solutie pentru mentinerea ritmului vaccinarilor la un nivel ridicat.

Bineinteles, comunitatea celor care nu-si vaccineaza copiii va fi din ce in ce mai hotarata sa n-o faca, bineinteles ca motivarea financiara nu va conta nici cat negru sub unghie pentru tipologia oamenilor din acea comunitate. Dar, in timp, lucrurile se pot aseza intr-un echilibru relativ stabil, cu oameni pro si oameni contra, cu politici publice si campanii personale etc.

Am lasat la final un alt aspect important al actualei campanii. Daca statul roman vrea sa vorbeasca despre politici publice, daca vrea sa considere ca e momentul sa spunem "stop" actualei stari a lucrurilor si ca e vremea sa construim, atunci sa faca bine sa ofere, la timp si neconditionat, vaccinurile pentru diferitele grade ale campaniei publice de vaccinari. Nu poti impune sanctiuni unor oameni pe care ii obligi sa cumpere vaccinul de la farmacie ca sa scape de amenda / puscarie.

Altfel, sunt deschis la pareri si argumente. Uneori chiar si la injuraturi. Nu promit insa sa raspund decat la ideile care cheama la dialog.