În luna mai a acestui an, în conformitate cu prevederile din Codul muncii, singurul act normativ în vigoare ce prevede în ce zile de sărbătoare legală nu se lucrează, au existat trei zile libere legale.
Totuşi, angajaţii cu program normal, de luni până vineri, s-au putut bucura de o singură zi liberă dintre cele trei menţionate, din moment ce, anul acesta, prima zi de Paşte şi Ziua Muncii s-au suprapus într-o duminică. Astfel, a doua zi de Paşte, respectiv ziua de 2 mai, a fost singura în care salariaţii au primit liber în luna trecută şi doar cea de-a doua de la începutul anului, după 1 ianuarie, în condiţiile în care a doua zi din 2016 a picat într-o sâmbătă.
De altfel, până la sfârşitul anului în curs mai sunt şapte zile libere legale, dintre care doar cinci pică în timpul săptămânii de lucru, astfel:
- prima şi a doua zi de Rusalii - 19 şi 20 iunie (duminică şi luni - detalii aici);
- Adormirea Maicii Domnului - 15 august (luni);
- Sfântul Andrei - 30 noiembrie (miercuri);
- Ziua Naţională a României - 1 decembrie (joi);
- prima şi a doua zi de Crăciun - 25 şi 26 decembrie (duminică şi luni).
Notă: 10 mai este zi de sărbătoare naţională, dar nu şi zi liberă pentru salariaţi. Prin urmare, atât salariaţii din sistemul bugetar, cât şi cei din sistemul privat au muncit la acea dată.
Aşadar, angajatorii au fost obligaţi să acorde liber salariaţilor pe 2 mai, în caz contrar primii dintre aceştia riscând amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei. Totuşi, Codul muncii prevede că anumiţi salariaţi sunt nevoiţi să se prezinte la muncă inclusiv în zilele de sărbătoare legală, astfel încât au existat persoane care au lucrat în zilele menţionate anterior (cazul angajaţilor din unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi cei cu locuri de muncă în care activitatatea nu a putut fi întreruptă din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii).
Aceste categorii de persoane, care au fost nevoite să se prezinte la serviciu în zilele de Paşte şi, implicit, de Ziua Muncii - 1 mai, trebuie să beneficieze, conform legislaţiei muncii, de compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil din motive justificate, salariaţii trebuie să primească un spor la salariul de bază, ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. Angajatorii care nu asigură compensarea cu timp liber corespunzător în decurs de 30 de zile sau care nu acordă sporul salarial menţionat riscă să primească amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.
În aceste condiţii, potrivit calculelor noastre, luna mai a avut 21 de zile lucrătoare, la fel ca luna aprilie, spre exemplu.
Ce informaţii trebuie să completezi în statul de salarii?
Statul de salarii este reglementat de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2634/2015, care aprobă normele specifice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar contabile.
De altfel, statul de salarii are două întrebuinţări importante: serveşte ca document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor şi al contribuţiilor şi al altor sume datorate, fiind totodată şi document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Reglementările legale stabilesc că documentul se întocmeşte lunar (pe secţii, ateliere, servicii etc), într-un exemplar sau în două, după caz. La baza unui stat de salarii stau, printre altele, documentele care atestă timpul lucrat efectiv, listele de avans, de concedii de odihnă sau certificatele medicale.
De asemenea, statele de salarii trebuie să includă plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul, lichidările, indemnizaţiile de concediu, astfel încât să ofere o imagine cuprinzătoare asupra întregii sume a salariilor calculate şi a reţinerilor legale din perioada de decontare respectivă.
Statul de salarii trebuie sa conţină, în mod obligatoriu, cel putin informaţii despre:
- denumirea unităţii, secţiei, serviciului etc;
- denumirea formularului;
- întocmit pentru luna, anul;
- numele şi prenumele salariaţilor;
- venitul brut;
- contribuţia individuală de asigurări sociale;
- contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate;
- cheltuieli profesionale;
- venitul net;
- deducere personală de bază;
- deduceri suplimentare;
- venitul bază de calcul;
- impozitul calculat şi reţinut;
- salariul net.
Totodată, statul de salarii trebuie semnat, pentru confirmarea exactităţii calculelor, de către persoana care îl întocmeşte.
Referitor la arhivarea statului de salarii, acesta se păstrează fie la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăţi, fie la compartimentul care a întocmit statele de salarii, după caz.