Eternitati de-o zi

Lumea, asa cum o cunoastem noi astazi, este in permanenta prefacere si ritmul vietii ne surprinde cu schimbarile lui de la o zi la alta. Suntem pe zi ce trece mai grabiti, mai nerabdatori, mai stresati si mai prinsi in vartejul vietii zilnice. Pe masura ce ziua se apropie de sfarsit numarul cafelelor creste vertiginos. Pana la urma nici nu mai stii cate ai baut, le piezi sirul. Intalnire dupa intalnire intalnire, cafea dupa cafea, tragi tigara de la tigara si ajungi sa dormi trei ore pe noapte.Timpul aluneca pe langa tine, ai ajuns sa nu ii mai percepi dimensiunea.

Te trezesti intr-o buna zi ca partenerul de viata iti arat usa si te invita afara atat din casa cat si din viata ei/lui si pe buna dreptate. Te intrebi doar de ce nu a facut asta mai devreme; nici macar tu nu te suporti asa cum esti. Toate astea pentru ce...? Munca, succesul social si financiar. Sunt astea lucrurile care ne reprezinta in totalitate? Ce facem cu placerile, pasiunile, interesele noastre? Oare mai exista timp pentru noi? Mai exista timp pentru placerea de a vorbi, de a te plimba, de a pierde timpul, de a lua o cina pe indelete, de a te bucura de o zi petrecuta cu prieteni, mai exista "acasa", mai exista timp pentru mersul la cinema in timpul saptamanii, poate chiar sa indraznim sa visam ca putem vedea spectacolul de dimineata?
Suntem prizonieri ai vietii moderne. Oricat de tare am incerca sa ne sustragem ei, nu am reusi in totalitate. Ceea ce ne putem permite sunt mici aventuri, mici escapade, evadari care ne fac viata mai frumoasa, mai plina. Pentru mine micile evadari sunt cele in realitatea imediata. O realitate a unui timp care a trecut, un trecut nu foarte indepartat, ci undeva la inceputul secolulul 20, o evadare inca la indemana.

Pentru cat timp insa? Cine mai stie... Bucurestiul interbelic (caci despre acest trecut e vorba) este o mostenire pe care suntem norocosi sa o avem. E adevarat ca nu bagam mereu de seama frumusetea lui, dar este o incantare sa iti acorzi timpul sa vezi cum poti reface intreguri pornind de la franturi. Strazi cu nume si aspect pitoresc, cladiri unele ramase, altele disparute le recontitui din fotografii si descrieri ale altora care le-au vazut aievea si toate puse cap la cap alcatuiesc o lume aparte: cu o lume "buna", cu o lume a mahalalei, o lume a cersetorilor de la Curtea Veche.

Toate duc cu sine un parfum al unor clipe care au trecut acum, dar care pentru cei de atunci insemnau timpul lor. Ne raman fragmente din viata altora, din viata celor care au fost inaintea noastra si care au trait si ei ca si noi dezbatand ardent chestiuni politice, sociale, care au iubit, au urat, au plans au fost fericiti ca si noi.
O plimbare pe Calea Victoriei, trecand agale pe langa Palatul Regal, Casa Capsa, Cheiul Dambovitei, Lipscani .... te ajuta cumva sa te rupi de ritmul infernal al unor zile in care simti ca ritmul vietii e prea mult si ca ti-ar fi "sete de repaos".
Lumea asta care dispare in fiece zi cate putin, ma reconforteaza de fiecare data, imi reda acel sentiment ca viata asa cum o traiesc eu se va schimba, nepotii mei se vor uita inapoi si vor spune "oare cum putea trai lumea pe atunci? "..... Si parca vad lucrurile dintr-o alta pespectiva mai putin tensionata, mai senina.

Da, lumea asta draga mie si multor altor oameni dispare, fie din neglijenta, fie din prea mult modernism. Kitch-ul isi face aparitia, cladire superbe de epoca sunt imbracate in sticla de sus pana jos, de parca unicitatea si identitatea sunt un lucru total condamnabil, totul se schimba dupa regula imperiosului astazi.

Putem profita de ceea ce avem, de ceea ce ne face sa ne simtim oameni liberi, si nu robotei industriali, de ceea ce putem face cu gustul si imaginatia noastra gandind in perspectiva, nu numai de azi pe maine.

Ne traim fiecare timpul si viata noastra, fara sa ne dam seama, ca ceea ce pare etern, solid astazi este doar o instanta intermediara, un pas pe care il facem catre lumea de maine. Si atunci la ce bun toata aceasta graba, aceasta agitatie continua? Mai e inca timp, sau asa vreau sa cred, pentru tot ceea ce ne face placere si pentru tot ce ne implineste viata pe deplin.