Opinie: De ce amenzile pentru părinții ce refuză vaccinarea sunt discriminatorii

O să încep prin a cita din proiect scopul enunțat de cei care l-au scris:

„Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea activității de vaccinare a copiilor și a adulților, pe durata vieții, în vederea prevenirii și limitării răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinarea populației, în România. Prin prezenta lege se garantează și se promovează interesul și dreptul copilului de a i se administra toate măsurile profilactice prevăzute în prezenta lege, în vederea obținerii beneficiilor maxime privind starea de sănătate. Prezenta lege se aplică cetățenilor români, precum și cetățenilor străini și apatrizilor, care locuiesc în România”.

Așadar, proiectul adresează chestiunea vaccinării obligatorii pentru toată lumea, cei mici și cei mari deopotrivă „vaccinabili”. Totuși, sancțiunile din proiect îi țintesc numai pe părinți, în contextul obligației de a-și vaccina copiii (facem abstracție de sancțiunile prevăzute pentru cadre medicale sau alți responsabili din povestea vaccinării).

Sunt obligații explicite pentru părinți să-i ducă la vaccinare pe copii și să meargă la niște ședințe de consiliere până când se conving că vaccinarea e cea mai bună soluție. Iar pentru obligațiile astea sunt prevăzute sancțiuni exprese (amenzi). Oricum, făcând o paranteză, atunci când vorbim de o obligație, în sens juridic, e clar că undeva există o sancțiune pentru neîndeplinirea ei (fie directă, fie indirectă). Altfel, ceea ce presupune ea nu mai e obligatoriu, e facultativ. Așadar, din moment ce proiectul prevede expres că vaccinarea copiilor e obligatorie, e clar că va conține și sancțiuni.

Însă la categoria vaccinurilor obligatorii, cele pentru copii sunt doar una dintre cele patru categorii. Celelalte îi privesc (și) pe adulți.

„Persoanele eligibile pentru vaccinare, care au vârsta de peste 18 ani, au obligația prezentării în vederea consilierii pentru vaccinare, în cazul convocării acestora de către furnizorul de servicii medicale de vaccinare”, scrie în proiect. De această obligație nu atârnă nicio sancțiune însă. Așadar, nu va fi o obligație, până la urmă, pentru că nu le va pendula deasupra capului nicio amendă sau vreun al tip de sancțiune.

Așadar, de ce există repercusiuni doar pentru părinții care refuză vaccinarea copiilor lor? De ce nu și pentru adulții care vor refuza anumite vaccinuri care li se impun?

Chiar săptămâna trecută au mai fost confirmate câteva cazuri de bolnavi de rujeolă, dintre care doi adulți. Da, e adevărat, nevaccinarea pune probleme (în lume, nu doar în România) în special la copii. Dar adulți nevaccinați găsim, cu siguranță, destui, mai ales în anumite medii, acolo unde vaccinurile nu au ajuns niciodată (vaccinul antirujeolic, de pildă, nu l-au făcut mulți).

Dacă prezența copiilor nevaccinați în colectivitate pune probleme, într-atât că ministrul sănătății însuși a afirmat că părinții lor vor trebui să-i ducă la alte școli decât la cele de stat, atunci de ce n-ar pune probleme și adulții nevaccinați care fac parte, totuși, dintr-o multitudine de tipuri de colectivități. 

Pentru asta, consider că proiectul are o notă subtilă de discriminare la partea de sancțiuni. Îl sancționezi pe părintele care nu vrea să-și înțepe copilul, dar nu-l sancționezi când el însuși refuză înțepătura?