Europa si razboaiele purtate pentru cultura

Londra, /Rompres/ - Întrebat ce pãrere are despre cultura occidentalã, Ghandi a rãspuns, replica sa rãmânând faimoasã, cã este de pãrere cã ar fi o idee bunã. Liderii europeni par sã înveþe din spusele lui Mahatma. Civilizaþia occidentalã sau civilizaþia europeanã, pe care o considerã a fi sinonimã cu cea occidentalã este o idee bunã. ªi ar fi, de asemenea, o idee bunã ca legitimitatea UE sã fie stabilitã pe baza calitãþilor acesteia. Aceasta este o concluzie la care se ajunge din ce în ce mai des în dezbaterile purtate în legãturã cu viitorul Europei, noteazã revista britanicã The Economist.
 
 Robert Musil, un romancier austriac al secolului al XX-lea, considera cã fiecare om are o a doua þarã în care tot ceea face este nevinovat. Pentru americani, aceastã a doua þarã este o America idealizatã, în care orice copil poate deveni preºedinte ºi prin care trece "The Yellow Brick Road" /drumul pavat cu cãrãmidã galbenã, element din cartea "Vrãjitorul din Oz" de L. Frank Baum. Filmul fãcut în 1939 dupã carte a avut titlul "The Yellow Brick Road", fiind vorba de drumul pe care Dorothy trebuie sã îl urmeze din Munchkin Country spre Emerald City, pentru a cere ajutorul Vrãjitorului din Oz. Metaforic, "The Yellow Brick Road" este drumul aurit; în anii 1890, aurul ºi argintul fãceau obiectul unor dezbateri politice aprinse, n.red/. Pentru naþiunile europene, Europa este aceastã a doua þarã. În momentul în care a fost înlãturatã dictatura lui Franco, spaniolii scandau pe strãzi "Suntem europeni acum!".
 
 Însã liderii europeni doresc acum sã depãºeascã idealismul în stabilirea calitãþii europeanismului ºi prezintã o serie de argumente privitoare la UE. În cadrul recentei conferinþe internaþionale referitoare la viitorul Europei, de la Salzburg, "Sunetul Europei", la care au participat atât personalitãþi politice cât ºi din domeniul artei, au fost fãcute urmãtoarele trei precizãri: cã existã o identitate europeanã distinctã, înglobatã într-o culturã europeanã comunã; cultura europeanã reprezintã o sursã de inspiraþie pentru popoare; o culturã europeanã comunã ar trebui concretizatã în cadrul instituþiilor europene comune Uniunea Europeanã. Cât de plauzibile sunt aceste idei?
 
 La Salzburg, premierul francez, Dominique de Villepin, a folosit ca numitor comun al unei identitãþi culturale comune o noþiune împrumutatã de la un profesor poliglot, George Steiner: "Europa este alcãtuitã din cafenele". Însã, dupã cum însuºi Steiner a recunoscut, aceastã Europã nu ar include Marea Britanie, Irlanda, cea mai mare parte din zona balticã ºi Scandinavia, aceasta neputând fi consideratã a fi o modalitate eficientã de afirmare a identitãþii comune a celor 25 de þãri membre în UE. De Villepin ºi-a îmbogãþit declaraþia cu referiri erudite la personalitãþi ale culturii Bãtrânului Continent, cum ar fi Gustav Klimt, Elias Canetti, Stefan Zweig ºi Mozart. Însã, dupã cum afirmã scriitorul grec Petros Markaris, se ignorã prin aceastã afirmaþie contribuþia adusã de alte nume definitorii ale culturii, printre care se numãrã Homer, Cervantes, Shakespeare sau Ibsen.
 
 Prin urmare, concluzia corectã nu este aceea cã oamenii folosesc o definiþie greºitã a Europei, ci cã "Europa" nu poate fi definitã ca reprezentând o singurã culturã. Timp de secole, cultura a reprezentat atât o forþã dezbinatoare, cât ºi una unificatoare. Jumãtate din continent este un câmp de luptã ce ascunde trupurile neînsufleþite ale celor care au murit apãrând valorile aflate în competiþie (rãzboaiele religiilor). Iar o definiþie care se adreseazã întregului continent cum ar fi respectul pentru Drepturile Omului, supremaþia legii, grija pentru cei sãraci ºi dragostea pentru libertate reuºeºte sã fie comunã europenilor doar pentru cã nu este în mod distinct europeanã.
 
 Este adevãrat cã, în comparaþie cu americanii, europenii petrec mai mult timp vorbind despre cultura lor ºi acordându-i fonduri. Însã acest fapt nu înseamnã cã ei sunt inspiraþi de ea. Ca ºi în restul lumii, cultura europeanã se îndreaptã cu paºi mari spre laturã comercialã. În ceea ce priveºte numãrul premiilor câºtigate, calitatea universitãþilor, numãrul filmelor toate acestea sunt în favoarea Americii. Pare foarte puþin probabil ca vitalitatea culturalã sã reînnoiascã, cumva, idealurile europene privitoare la UE. În viziunea multor persoane, America este cea creativã ºi interesantã, nu Europa.
 
 Chiar dacã Europa ar fi mai provocatoare decât este în momentul de faþã, acest fapt nu ar reprezenta un imbold pentru UE într-o direcþie sau alta. Conceptele privitoare la identitatea pan-europeanã au apãrut cu mult înaintea existenþei UE ºi sunt independente de aceasta. Iar UE ar trebui sã reflecteze îndelung înainte de a încerca sã co-opteze cultura pentru ca, aºa cum s-a exprimat Jacques Delors, "sã se ofere Europei un suflet". Ultimii care au încercat sã facã acest lucru pe continent au fost comuniºtii din Europa de Est. Aºa cum a amintit ministrul culturii al Ungariei la conferinþa de la Salzburg, ei au fãcut acest lucru ca substitut pentru democraþie, nu ca expresie a ei.
 
 Însã dezbaterea este mai complexã de atât. În cel mai bun caz, discuþia despre culturã reprezintã o distragere a atenþiei de la sarcina mai dificilã a reformei economice. De asemenea, ea s-ar putea transforma într-o modalitate vicleanã de a fi stopatã aderarea Turciei la UE, în virtutea argumentului cã aceastã þarã poate îndeplini condiþiile formale pentru a deveni membrã UE, însã nu poate fi consideratã ca parte a Europei din punct de vedere european.
 
 Francis Fukuyama, profesor în cadrul Universitãþii Johns Hopkins din Washington DC, a afirmat la un moment dat cã Europa s-ar putea afla în prima linie în cadrul confruntãrii dintre culturile occidentale ºi cele islamice. Cu toate acestea, în decursul a douã zile de dezbateri privitoare la cultura europeanã, la Salzburg nu a fost menþionat Islamul ºi nu a existat nimic de spus în legãturã cu provocarea reprezentatã de acesta, în ciuda faptului cã unele þãri islamice boicotau la momentul respectiv produsele daneze, ca rãspuns faþã de publicarea într-un ziar danez a unor caricaturi nepoliticoase la adresa profetului Mohamed.
 
 Aspectul cel mai îngrijorãtor discuþiile privitoare la particularitatea culturalã a Europei pot reprezenta o modalitate de a fi atacatã globalizarea. Într-adevãr, pentru mulþi oameni, acesta poate reprezenta însuºi scopul acestor dezbateri. "Europa riscã sã îºi piardã identitatea sa distinctã în cadrul miºcãrii de globalizare", explicã de Villepin. "Dacã Europa devine un simplu proiect economic, atunci Europa noastrã nu are nici un viitor".
 
 Premierul francez poate avea dreptate, însã declaraþia sa echivaleazã cu afirmaþia cã, confruntaþi cu globalizarea, liderii europeni recurg în mod instinctiv la invocarea gloriei trecutului.