Șase lucruri pe care să nu le faci ca spectator, din respect pentru cei din sală și pentru artiști

Am auzit deseori actori spunând: "Nu-ți place piesa? Te ridici și pleci. Nu aplauzi la final, nu te ridici în picioare, dacă nu simți că trebuie să faci asta".  Dar să lăsăm la o parte formalismul excesiv și faptul că uneori ne simțim obligați, ca spectatori, să aplaudăm din picioare prestația la care am asistat frumușel în scaun un ceas, două sau trei. Nu despre asta vreau să vorbesc. Ci despre oamenii care nu înțeleg de ce merg la un spectacol (de teatru, operă, balet sau orice alt gen de spectacol) și despre "bunele" lor maniere. Cei care-i deranjează nu doar pe ceilalți spectatori, ci și pe cei care prestează actul artistic (pentru că, da, ei văd și aud ce se petrece în sală, uneori chiar destul de bine).

Iată niște lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată ca spectator, pentru că sunt nu doar lipsite de maniere, ci și de sens, uneori:

1. Nu filma și nu face poze în timpul prestației!

Faci poze și filmezi scene de câteva zeci de secunde, ca să... ce? Să demonstrezi că ai fost la spectacol? Ai un bilet care dovedește asta. Iar colegilor de birou, prietenilor și vecinilor le poți spune în cuvintele tale cât de frumos sau de anost a fost spectacolul, ce ți-a plăcut și ce nu. Le pui pe Facebook sau pe Instagram din ce motiv? Ca să vadă și prietenii din Cambodgia ce au pierdut? Actorul este extraordinar, pare că iese din tiparele de frumusețe? Sigur îl găsești pe Google ca să-l arăți și prietenelor tale!

2. Ia sunetul (și vibrația) telefonului, măcar în al IX-lea ceas!

Peste tot, la spectacole, ți se repetă mereu, când se stinge lumina, să muți telefonul pe "modul avion", să-l lași de tot fără sonor și vibrație sau chiar să-l închizi. Recunosc, nici eu nu-l închid, dar îl las în așa fel încât să nu iasă niciun fel de sunet din el. Unii dintre noi suntem mai paranoici și ne imaginăm că se poate întâmpla ceva important în timpul ăla și ne-ar părea rău dacă am afla cu întârziere.

Toți știu regula asta cu telefonul, iar scuzele de genul "am uitat" nu trebuie să funcționeze, pentru că e primul lucru pe care trebuie să-l faci când te așezi în scaun. Și, repet, peste tot ți se spune să faci asta, sigur ai prins ideea.

3. Nu te juca cu telefonul, nu scrie mesaje, nu-l deschide ca să verifici starea vremii!

Promit că aici închei discuțiile legate de telefonul mobil.

Aici intervine ce spuneam mai sus și, probabil, motivul pentru care duduia blondă de lângă mine a adormit: dacă te plictisești în așa hal și-ți pare chiar rău de banii pe care i-ai cheltuit pe bilet, există două opțiuni - să te ridici și să pleci, ceea ce mulți artiști preferă de la un spectator, din câte-am auzit, sau să stai cuminte, diplomat, în scaunul tău, până la finalul piesei, gândindu-te la ce a fost și ce va fi.

Când privești de sus sala și, uneori, de pe scenă, observi câte un cap sau nouă puternic luminate. Și lumina nu e una divină, căci vine de jos, iar nu de sus, respectiv din telefoanele lor mobile. Pentru artist, cel care prestează în fața ta, e dezolant și chiar jignitor să te vadă mai preocupat de telefonul tău, decât de munca lui în fața ta. Pentru că, da, e muncă și aia, nu bambilici.

Notă: Să răspunzi la telefon deja e grosolănie curată ("Alo, mama, sunt la teatru, te sun eu dup-aia!")!

4. Popcornul se mănâncă, în general, numai la film

Popcorn sau orice altă mâncare, nu contează. E adevărat că se vând uneori chiar în holul teatrului (ceea ce, după mine, e lipsit de sens), dar asta nu înseamnă că ar trebui să le aduci cu tine în sala de spectacol și să le mănânci, în voie, în timpul reprezentației. E deranjant pentru noi, ceilalți spectatori, dar și pentru cei de pe scenă.

O mențiune specială trebuie făcută pentru cei care mestecă gumă zgomotos (chapeau!).

5. Vii la spectacol ca să socializezi? Greșești!

Fiecare din noi găsim un motiv anume ca să mergem la un spectacol. Dar acela nu poate fi nicicum ca să socializăm cu alții. Nu mergem la teatru sau la balet cu prietenii, pentru că nu i-am mai văzut de multă vreme și vrem să vedem cum o mai duc. Și nu mergem la spectacol nici ca să împărtășim impresii, uneori făcând recenzii în derularea spectacolului.

Văd adesea spectatori care nu se pot abține să facă comentarii în timpul piesei, uneori urmate de câteva schimburi de replici cu compania. "Uite, acum o omoară. Sigur o omoară. Îți spun eu!", "Ăsta-i ăla din reclama de la semințe!", "Vai, dragă ce-a îmbătrânit și omul ăsta...ptiu!"

6. Încearcă, pe cât posibil, să ajungi la timp!

Punctualitatea e esențială atât pentru cel care prestează, cât și pentru spectatorul lui. Dacă spectacolul începe 15 minute mai târziu, e pentru că unele instituții culturale au ajuns să amâne începutul pieselor în mod intenționat, pentru că mulți dintre spectatori întârzie destul de mult. Dacă întârzierea ta deranjează în scaunele lor cel puțin patru, cinci oameni, dacă nu chiar jumătate de sală, ai curtoazia să nu mai intri deloc.

Sunt un spectator nebun de teatru și am văzut aproape întotdeauna cel puțin trei din comportamentele de mai sus în același spectacol printre cei din sală. Sâmbăta trecută, le-am văzut pe toate. Și nici n-am pomenit de doamna care a ajuns cu 40 de minute mai târziu și s-a așezat nonșalant în scaun. Și care a plecat, probabil, la fel cum a intrat, fără să înțeleagă nimic.

Prezența la un spectacol nu e un lucru de bifat într-o listă lunară/anuală, nu e o cerință socială, nu e o modă și necesită educație și mult bun-simț. Bun-simț față de cei care sunt așezați în celelalte scaune, față de actori, dansatori și interpreți și față de munca lor.