Să-ți spun cum îi ajuți chiar tu pe pedofili să-ți cunoască copilul. Și cum îi încalci drepturile

În urmă cu câteva săptămâni, Sijmen Ruwhof, un mic geniu în ale tehnologiei, publica pe blogul personal un foarte, foarte lung articol despre o descoperire șocantă pe care a făcut-o recent: o platformă uriașă de poze cu copii din care pedofilii din toată lumea se desfată. Cum și-a dat seama că asta reprezintă? În primul rând, după modul cum erau rânduite imaginile în categorii, după cuvintele-cheie folosite de utilizatori ș.a.m.d. Milionul acela de care vorbeam mai sus se referă la numărul utilizatorilor înregistrați ai respectivei platforme, număr în continuă creștere, spune Ruwhof.

Un milion de pedofili care au acces la o bază de date cu peste patru milioane de poze cu copii de toate vârstele. Conținutul pozelor e divers, iar micuții nu sunt neapărat dezbrăcați, căci sunt pedofili care, precum demoazelele timide, se mulțumesc doar cu chipuri.

Bloggerul prezintă problema cu toate aspectele ei tehnice, de la cum a făcut descoperirea și până la ce a găsit concret pe site și cum se ascund deținătorii săi. Dacă ești deprins cu limbajul, vei înțelege și cum funcționează toată treaba. Recunosc, eu am avut nevoie de puțin ajutor. Dacă nu, te vei mulțumi doar cu cifrele și cu comentariile îngrozite ale lui Ruwhof.

Să-ți spun cum s-a construit baza aceea de poze de a ajuns la peste patru milioane de imagini? Din fotografii pe care părinții le-au pus pe rețelele sociale, de bunăvoie și nesiliți de nimeni. 

Sunt ani de zile de când voci din diverse domenii îi avertizează pe părinți asupra acestui lucru. Nu, nu e în regulă să puneți poze cu copiii voștri pe Facebook și pe Instagram. Și e cu atât mai rău e să distribuiți poze cu cei mici în costum de baie, lenjerie intimă sau chiar fără niciun articol vestimentar. Chiar dacă au un an sau șapte. Nici a-i face un cont propriu celui mic nu e normal. E ca și cum l-ați servi pe tavă unor probleme cu două mâini, două picioare, un cap și organe genitale.

Rațiunea, stimați părinți, trebuie să ia locul oricărui scop pentru care îi afișați pe copiii voștri pe rețelele sociale. Gândiți-vă la internet ca la un tub ale cărui ieșiri voi nu le controlați. Pe tubul acela, undeva, se găsește cel puțin un om care are o problemă psihică și care ajunge la țelul său mai abitir ca în secolul trecut.

Da, internetul e bun, dar, cum ar spune bunica, e și lucrătura Celui-Ce-Nu-Trebuie-Numit. Și partea proastă cu internetul e că, odată ce ai dat drumul unui lucru pe tubul respectiv, e destul de greu să-i mai ștergi urma.

Copilul tău are un drept la viață privată al cărui stăpân tu nu ești

Fiecare dintre noi are dreptul la viață privată, la intimitate. Scrie și în Codul civil, dar și în alte legături de legi mai presus de el. Părintele care spune că, atâta vreme cât își hrănește și adăpostește copilul, e stăpân pe drepturile sale, greșește fundamental. Pe intimitatea copilului nu e stăpân decât el însuși.

"Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său", scrie în Cod.

Te-ai gândit că, poate, copilul tău nu vrea ca pozele sale să apară pe internet? Desigur, îmi vei spune, e prea mic să înțeleagă el asta. Când fix asta ar trebui să te pună pe gânduri: e prea mic să înțeleagă pornirile astea ale omului de secol XXI, care trăiește pentru a-și pune pe Facebook toate întâmplările și cele mai profunde gânduri. Și e prea mic ca să-și dea consimțământul, iar aici nu tu decizi pentru el. 

Principiul conform căruia ceea ce faci cu viața ta te privește doar pe tine se aplică aici și copilului tău. 
 

În final, aș vrea să fac o adăugire importantă: pedofilul nu este neapărat un infractor. Recent, explicam într-un material că pedofilia, sub fix acest nume, nu există în Codul penal. Dar există fapte penale unde victima e un copil, iar acelea sunt pedepsite cu ani grei de închisoare. Precizarea e importantă, pentru că pedofilia e o afecțiune psihică, iar nu o infracțiune. Un pedofil poate ajunge sau nu să abuzeze sexual un copil de-a lungul vieții sale.