1115 cazuri exceptionale de adoptii internationale

Legislatia anterioara asupra adoptiilor continea lacune si crea premisele aparitiei infractiunilor si a unui sistem corupt.

În urma solicitarilor Parlamentului European, România a introdus, în octombrie 2001, un moratoriu cu privire la adoptiile internationale. Acest moratoriu suspenda toate procedurile, atât administrative cât si judiciare, privind adoptiile internationale. În Decembrie 2001, Guvernul a decis însa ca "în situatii exceptionale, cerute de interesul superior al copilului […] Guvernul poate aproba transmiterea catre instanta a anumitor cereri de încuviintare a adoptiei internationale". Conform acestei decizii, 1115 cazuri exceptionale au fost transmise instantelor si 1003 au fost aprobate. (Restul familiilor si-au retras cererile, în 112 cazuri).

La 6 Februarie 2004, Guvernul român a decis stoparea completa a adoptiilor internationale pâna la intrarea în vigoare a unui nou cadru legislativ coerent. Noua lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005 si permite adoptia internationala numai de catre rudele de gradul al II-lea.

Legea a fost foarte bine primita de catre Parlamentul European. În rezolutia sa din 16 decembrie 2004, Parlamentul European „felicita România pentru ca a raspuns apelurilor internationale si cererilor Parlamentului prin introducerea unor standarde nationale în domeniul protectiei copilului si a unor reguli stricte în privinta adoptiei internationale”.

Noua lege a fost elaborata în colaborare cu experti internationali. Legea are la baza interesul superior al copilului si este în concordanta cu conventiile internationale în domeniu.

Noua lege prevedea ca acele cazuri deja transmise instantei (din cele 1115 mentionate mai sus) urmau sa fie analizate în baza legislatiei anterioare. Acestea erau asa-numitele cazuri "pipe-line" si au fost finalizate prin adoptie internationala.

Ca un exemplu al caracterului difícil al adoptiilor internationale, Oficiul Român pentru Adoptii înca mai asteapta rapoartele post adoptie pentru 178 de copii adoptati international.

GRUPUL DE LUCRU

La 16 decembrie 2004, Parlamentul European a aratat ca “toate familiile afectate de moratoriu trebuie sa primeasca în continuare un raspuns si de aceea sprijina ideea de a crea, în viitorul apropiat, o comisie internationala pentru analiza anumitor cazuri”.

Astfel, în urma consultarii cu Comisia Europeana, Guvernul a decis sa creeze un grup de lucru inter-ministerial care sa analizeze fiecare caz si sa dea raspunsurile corespunzatoare familiilor. Grupul de lucru si-a început activitatea în August 2005.

Grupul de lucru a constatat ca, în momentul intrarii în vigoare a noii legislatii, existau 1399 de înregistrari pentru adoptii internationale. Acestea nu au fost considerate cazuri exceptionale conform legislatiei precedente, nu au urmat procedurile cerute de legea anterioara privind adoptia internationala si, de aceea, nu pot fi considerate cazuri “pipe-line”; ele sunt cazuri în asteptare (pending cases).

În cursul lunii iunie 2004, au fost transmise familiilor adrese prin care erau înstiintate cu privire la noile prevederi legislative conform carora „adoptia internationala a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviintata numai în situatia în care adoptatorul sau unul dintre sotii din familia adoptatoare care domiciliaza în strainatate este bunicul copilului pentru care a fost încuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne”. Familiile au fost înstiintate ca, potrivit noului cadru legislativ, nu li s-a aprobat cererea de adoptie.

REZULTATELE ACTIVITATII GRUPULUI DE LUCRU INSTITUIT PENTRU ANALIZA CAZURILOR ÎN ASTEPTARE

La 27 martie 2006, Grupul de lucru a finalizat analiza tuturor cazurilor. Raspunsurile au fost transmise familiilor.

Conform rezolutiei din 15 decembrie 2005 a Parlamentului European, Guvernul român a clarificat toate “cererile de adoptie internationala din perioada moratoriului […] asigurându-se ca toate cazurile sunt examinate în spiritul Conventiei ONU privind drepturile copilului si al legii române privind statutul juridic al adoptiei, cu scopul de a permite realizarea adoptiilor internationale în situatii justificate si potrivite în acele cazuri speciale”.

Legea româna prevede ca specialistii Directiilor Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului din judete elaboreaza un plan individualizat de protectie pentru fiecare copil, având urmatoarele obiective, în ordinea prioritatii (aceeasi ca si în conventiile internationale relevante):
- reintegrarea copilului în familia biologica
- integrarea copilului în familia extinsa ( rude pâna la gradul patru)
- adoptia

Din punct de vedere al cazuisticii, cele 1399 înregistrari mentionate mai sus se refera la 1100 familii si 1092 de copii.

Întrucât analiza s-a bazat pe interesul superior al copilului, informatiile de mai jos se refera la acesti 1092 de copii:
- 41 de copii au fost reintegrati în familia biologica
- 12 copii au fost integrati în familiile extinse (rude pâna la gradul 4)
- 227 copii au fost adoptati national (cererile au fost depuse de catre familii române în baza legii precedente ; s-a acordat prioritate acestor familii)
- 132 copii au procedura adoptiei interne în curs de desfasurare (conform noii legislatii)
- inclusiv 28 de copii care sunt în curs de a fi adoptati national de catre cetateni straini cu domiciliul în România, cu care au stabilit o legatura puternica
- 17 copii au fost deja adoptati international (au fost inclusi în cele 1115 cazuri „pipe-line” mentionate mai sus)
- 8 copii pentru care s-a instituit tutela în România
- 12 copii au împlinit (sau urmeaza sa împlineasca în cursul acestui an) 18 ani si astfel pot fi adoptati ca adulti (inclusiv de catre familiile straine)
- 90 copii pentru care familia a retras cererea de adoptie
- 415 copii sunt la asistent maternal sau nu sunt adoptabili (în cele mai multe cazuri familia biologica nu consimte la adoptie sau exista o relatie între familia biologica si copil si instanta nu considera copilul adoptabil)
- 83 copii se afla în sistemul de protectie a copilului (centre de tip familial) si nu sunt adoptabili (aceeasi explicatie ca si mai sus)
- inclusiv 8 copii care se afla în strainatate pentru tratament medical si un copil care studiaza în straintate, aflati în grija familiilor straine care i-au solicitat spre adoptie, având acordul familiei biologice/autoritatii competente)
- 2 copii au decedat
- 6 copii nu au fost identificati
- 47 de copii pentru care au fost depuse cereri dupa 6 februarie 2004, când toate adoptiile internationale au fost oprite

CONCLUZIE

Guvernul român a facut tot posibilul ca în ultimii ani sa actioneze conform pozitiilor exprimate în rezolutiile Parlamentului European. Guvernul a adoptat un cadru legal care prevede reguli stricte referitoare la adoptia internationala. Cazurile “pipe-line” au fost judecate în instanta si s-au finalizat prin aprobarea adoptiei internationale (exceptând cazurile în care familiile si-au retras cererea). Guvernul a instituit un grup de lucru care sa analizeze fiecare dintre celelalte cazuri în asteptare.

În urma analizei, au fost transmise raspunsuri catre toate familiile implicate. Analiza s-a bazat pe actuala legislatie. Exista cazuri, considerate justificate si adecvate, în care legislatia permite ca un numar de cetateni straini cu domiciliul în România sa adopte si adoptia este în curs de desfasurare.