Legiuitorule care ne ești (sic!), iartă-ne pe noi de limitările tale...

Cum îmi spunea cineva ieri, 6 mai a fost o zi tristă. Pentru a nu știu câta oară, legiuitorului român i s-a arătat că nu prea se pricepe la obiectul său de activitate.

Curtea Constituțională a criticat reglementarea din spatele amenzilor date pe fondul stării de urgență - și pe bună dreptate, adică pe bună lege! Mulți avocați au observat carențele acestui sistem de sancționare contravențională, Avocatul Poporului a decis să sesizeze Curtea și, iată că după mai bine de o lună în care s-au dat sute de mii de amenzi contravenționale, aflăm că baza lor juridică nu doar că e fragilă - a fost dărâmată cu totul (efectele sale se vor produce însă abia după ce apare decizia Curții în Monitorul Oficial).

Problema cea mai gravă din toată această poveste e că nimeni din ceea ce compune legiuitorul delegat - Guvernul - nu a sesizat problema acelui sistem de sancționare și nu a făcut demersuri legislative pentru a-l modifica. Ne-a vorbit până și BBC-ul de cât de mari sunt sancțiunile aplicate în România pe fondul stării de urgență (peste o sută de milioane de euro - sumă exagerată, desigur, așa cum explica unul dintre colegii mei deunăzi). Le-aș scrie personal celor de la BBC să le povestesc de cum "o să dea statul înapoi" toți banii pe care se lăuda că i-a strâns și-i va da spitalelor, dar sunt sigură că au aflat deja - de fapt, statul oricum nu a primit mare lucru din suma aia și nici nu va mai primi, în contextul acestei decizii.

Cum de problema acelui sistem de sancțiuni nu a fost văzută de nimeni dintre specialiștii Ministerului de Justiție, de pildă? Cum de nu și-a pus nimeni întrebarea dacă e normal ca o prevedere dintr-o ordonanță să facă trimitere la o sumă infinită de fapte contravenționale, nicăieri definite, dar pretins amendabile? Dacă noi, oamenii de rând, am putut observa asta, carența de observație a celor care sunt plătiți pentru că sunt specialiști este gravă, îmi permit să o spun.

Curtea Constituțională trimite înapoi în Parlament proiecte legislative care dublează reglementări ce sunt deja pe circuit și în vigoare. Din ce cauză dublează Parlamentul niște reglementări și adoptă proiecte care tratează chestiuni pe care Guvernul deja le-a reglementat în aceste ultime săptămâni? Doar din motive de acumulare de capital politic. Să luăm exemplul reglementării amânării ratelor la bănci pe fondul stării de urgență și crizei economice - Guvernul a adoptat mecanismul, ordonanța e acum pentru adoptare/respingere în Parlament. Doar că parlamentarii vor să aibă și ei o astfel de inițiativă. Curtea Constituțională îi urechează și le spune să se rezume la ordonanța Guvernului și, de fapt, să facă ce vor pe baza ei, nu pe inițiativele proprii, inutile din punct de vedere legislativ la acest punct. În Parlament apar zilele acestea fel și fel de propuneri cu iz populist care nu fac decât să dezgolească inițiatorii de haina că știu, de fapt, ce probleme au oamenii pe care îi reprezintă acolo.

Tot miercuri, de la deputați iese un proiect care va pune multe probleme în firme dacă ajunge în vigoare: acordarea zilelor libere plătite părinților în perioada vacanței de vară anul acesta. Am explicat mai multe în acest material care e problema acolo, în editorialul de față vreau doar să subliniez că deputatul care a propus prevederea-problemă nu prea știe ce a făcut, de fapt. Întrebată de colegii de la Mediafax ce a vrut cu amendamentul respectiv, doamna a spus: nu se aplică în vacanța de vară, ci până la terminarea cursurilor. Doar că nu așa s-a exprimat în textul de lege pe care l-au adoptat apoi deputații. Prin amendamentul respectiv, deputatul cu pricina și alții din Cameră ne-au arătat că habar nu au când se încheie anul școlar - informație truvabilă în mai puțin de un minut, de altfel.

Cât despre proiectul privind abrogarea pensiilor speciale, parlamentarii s-au arătat nerăbdători precum fata mare. Fără a intra absolut deloc în fondul problemei, care oricum nu e relevant, Curtea a trimis înapoi proiectul pentru că nu făcea decât să încalce reguli elementare de procedură legislativă. Proiectul trata la grămadă toate pensiile prevăzute de legile speciale, deși era evident pentru orice făcător de legi cu puțină școală și cunoștințe legislative că modificarea unora dintre ele se făcea, procedural vorbind, într-un alt mod decât pentru celelalte.

Despre carențele legislativului parlamentar am tot vorbit însă în redacția avocatnet.ro, atât eu, cât și colegii mei, cu numeroase ocazii în ultimii ani.

Aș vrea să mă întorc la Guvern însă. Am criticat și voi critica în continuare abuzul folosirii ordonanței ca instrument de legiferare în România. Acum însă ne aflăm literalmente într-o perioadă caracterizată prin nevoia de reglementări urgente. Atenție: urgente, dar nu și slabe calitativ!

Consider că multe dintre prevederile cu care ne-au cadorisit guvernanții pe perioada stării de urgență au avut mari carențe: carențe care au pus semne de întrebare cu privire la subiecții cărora li se aplică, la ajutorul real pe care îl oferă prevederile ș.a.m.d. De pildă, Guvernul a oferit acea indemnizație pentru profesioniști, fără să ofere însă câteva repere în textul de lege cu privire la cine sunt aceștia. A fost nevoie de modificări ulterioare pentru a mai cuprinde și alte categorii, timp în care agențiile de plăți au refuzat solicitanți pe motiv că ele nu înțeleg că li s-ar aplica și lor acele prevederi. Folosirea termenului de profesionist a fost cât se poate de neinspirată.

Un alt exemplu: la certificatele de stare de urgență, Guvernul s-a raportat doar la diminuarea veniturilor pe luna martie, deși era evident că trebuiau să se raporteze și la aprilie, din moment ce nu am fi scăpat de starea de urgență în 15 zile. Așa se face că Guvernul trebuie să modifice acum reglementarea și să completeze pentru a permite celor cărora li s-au diminuat veniturile din aprilie să ceară un certificat de stare de urgență.

Acest sistem de cârpire legislativă este însă extrem de neplăcut pentru cei care trebuie să îl aplice: de la funcționarii statului, până la justițiabil/contribuabil și intermediarii lor. În perioada actuală, nu ne permitem însă astfel de derapaje, nu ne permitem să amețim destinatarul legii și să-l plimbăm, fie și electronic, pe la instituțiile statului cu mâna întinsă după un beneficiu pe care crede că îl va primi, nu ne permitem să buzunărim justițiabilii de amenzi pe care să le dăm înapoi și să-i punem să-și caute dreptatea în instanță.

Sunt companii și antreprenori care acum se străduiesc din răsputeri să rămână tangenți cu linia de plutire. Sunt persoane care au nevoie de stabilitate și claritate din partea statului, nu de măsuri anunțate azi într-un fel și mâine în altul, nu de jocuri cu sumă nulă, nu de bifări pe lista electorală, ci de ajutoare decente și bine făcute.

Nu sunt de acord că statul e pasibil de eroare, pentru că niciunul dintre oficialii care ies la înaintare pentru a prezenta o măsură adoptată nu este singur - are în spate un birou de oameni și câte o pereche de ochi, urechi și cunoștințe pentru fiecare. Cum s-ar spune, dacă există o eroare, o neclaritate, o problemă, măcar unul e dator, cu funcția și salariul să o bage de seamă.