Libertatea religioasă este un drept fundamental al omului, recunoscut prin Constituție și prin tratatele internaționale la care România este parte, iar abordările legislative în materie pot fi considerate un subiect sensibil, mai ales în ultima perioadă de timp.
În acest context, Parlamentul a a dezbătut și adoptat recent o propunere legislativă de modificare a Legii 498/2006, act normativ care constituie cadrul juridic general pentru exercitarea acestui drept și pentru funcționarea cultelor religioase și a asociațiilor religioase, iar propunerea urmează a fi supusă procedurii de oficializare. Următorul pas procedural care trebuie îndeplinit este promulgarea sa de către președintele României, urmând ca intrarea în vigoare a noilor prevederi să se facă după oficializare.
Conform expunerii de motive care însoțește inițiativa, aceasta vine ca urmare a evoluțiilor recente în domeniul libertății religioase și a necesității de a asigura un echilibru între respectarea acestui drept și prevenirea eventualelor abuzuri sau interpretări neunitare ale normelor în vigoare.
Astfel, propunerea legislativă în discuție vizează clarificarea interdicției exercitării fără drept a funcțiilor clericale și monahale, în condițiile în care au existat numeroase incidente în spațiul public în care diferite persoane au exercitat atribuțiile unor funcții clericale sau monahale fără a avea acest drept și cu rea intenție. Conform propunerii, astfel de incidente au adus deservicii sau injurii cultelor și credincioșilor, dificultăți, probleme juridice sau de imagine.
Prin urmare, este propusă completarea articolului 23 alin. (4), urmărindu-se clarificarea aplicării interdicției existente pentru toate funcțiile similare cu cea de preot: pastor, rabin, imam și alți oficianți de cult, precum și pentru personalul monahal.
Această completare, după cum se precizează în expunerea de motive, respectă principiul autonomiei cultelor religioase de a-și defini, numi și desemna personalul clerical, dar are în vedere faptul că personalul monahal este, de asemenea, o funcție deseori uzurpată de persoane care nu sunt investite cu această calitate de către culte.
În urma consultării cultelor, conform sursei citate, marea majoritate a acestora a agreat propunerea de modificare a art. 23 alin. (4), iar Biserica Ortodoxă Română a solicitat introducerea expresiei ”ori monahale”, iar Biserica Evanghelică Română a solicitat eliminarea termenului ”vestitor”.
În consecință, articolul 23 alin. (4) ar urma să fie reformulat astfel: ”Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot, pastor, rabin, imam, oficiant de cult sau a altor funcții clericale ori monahale stabilite de către culte, potrivit prevederilor statutare sau regulamentelor proprii, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit Codului penal”.
Codul penal prevede, în cazul săvârșirii unei astfel de infracțiuni, că ”Exercitarea fără drept a unei profesii sau activitățiExercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
O altă modificare propusă asigură dreptul exclusiv al cultelor asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii. Introducerea alineatului (2) la articolul 29 consacră acest drept, în conformitate cu practica actuală: ”Cultele au dreptul exclusiv asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii”.
Secretariatul de Stat pentru Culte a cerut includerea în propunerea legislativă de modificare a Legii 489/2006 solicitarea Bisericii Ortodoxe Române de a completa art. 29 cu următorul alineat: ”Cultele au dreptul exclusiv asupra modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii”.
Reglementarea activităților religioase desfășurate de asociațiile religioase și a personalului desemnat în acest sens, prezentă în forma adoptată de Senat, conform căreia ”Personalul care desfășoară activități religioase în cadrul unei asociații religioase trebuie să fie investit sau numit de către asociația religioasă” nu s-a mai regăsit în forma finală a legii, deși statua obligativitatea ca personalul care desfășoară activități religioase în cadrul unei asociații religioase să fie investit sau numit în conformitate cu regulamentele proprii ale acesteia, limitându-se, astfel, la proprii credincioși.
Atenție! Pentru a se aplica, propunerea legislativă trebuie promulgată de șeful statului și publicată în Monitorul Oficial.
Comentarii articol (0)