Introducerea somațiilor în „arsenalul” Direcției Antifraudă, o măsură bună sau nu? Părerile sunt împărțite

Ordinul ANAF 128/2025 a introdus, acum câteva luni, un nou tip de document pe care inspectorii DGAF îl pot trimite contribuabililor - somația de a prezenta documente. De ce? Inspectorii puteau da anterior o simplă invitație prin care să solicite companiilor să trimită un reprezentant cu documentele necesare în cadrul controlului. Din această cauză, s-a observat că mulți ignorau aceste invitații.

Deși inspectorii DGAF puteau sesiza organelor penale refuzul nejustificat de a prezenta documentele, pentru a împiedica verificările, aceste sesizări erau clasate în trecut pentru că, procedural vorbind, contribuabilii trebuiau să primească o somație, nu o invitație. Prin urmare, de-acum, cei care ignoră somația chiar riscă o pedeapsă cu închisoarea de la un an la șase ani.

Conform Luisianei Dobrinescu, Managing Partner la Dobrinescu Dobrev, apariția somației printre documentele pe care poate să le trimită DGAF este o modificare legislativă benefică. Pentru că cei verificați au un răgaz suplimentar pentru prezentarea documentelor cerute de inspectori și pentru că aceștia sunt responsabilizați și forțați să dea atenția cuvenită solicitărilor DGAF.

„Personal, consider binevenită introducerea formularului de «Somație» în activitatea de control antifraudă, ca etapă ulterioară transmiterii «Invitației». Identific două mari efecte ale acestei noi faze procedurale: (i) de a da mai mult timp contribuabilului pentru punerea la dispoziție a informațiilor și documentelor solicitate pe calea invitației și (ii) de a conștientiza contribuabilul cu privire la importanța solicitării anterioare, cu consecințe severe asupra sa, în caz de neconformare.

Legea privind combaterea evaziunii fiscale a considerat dintotdeauna că refuzul de a prezenta documente și informații constituie faptă penală. (...) Iată cum, în lipsa unui răspuns la invitația organelor de control și, mai departe, la somația adresată, prin care să se expună motive obiective care pun în imposibilitate contribuabilul de a prezenta în termenul indicat documente și informații, acesta poate deveni, din contravenient, infractor”, a opinat specialista într-un interviu recent pentru avocatnet.ro.

În schimb, specialiștii de la EY România văd lucrurile diferit și se concentrează pe neajunsurile procedurale. Autoritățile fiscale ar trebui să introducă un mecanism clar prin care contribuabilii să poată confirma primirea somațiilor de la DGAF, pentru că, dacă cineva nu poate dovedi primirea somației, se consideră că a fost refuzată implicit colaborarea cu inspectorii. Însă există și alte probleme.

„Ordinul prevede că somația se întocmeşte în cazurile când contribuabilul/plătitorul nu a dat curs, explicit sau implicit, în tot sau în parte, invitaţiei inspectorilor antifraudă pentru efectuarea/continuarea controlului şi astfel refuză nejustificat să prezinte documentele legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt fiscale, în scopul împiedicării verificărilor financiare sau fiscale. Considerăm că utilizarea termenului vag de «implicit» lasă loc unor interpretări abuzive. În prezent, dacă un contribuabil nu poate dovedi clar că nu a primit somația, se consideră că a refuzat «implicit» să colaboreze cu ANAF. Noul ordin al ANAF tratează orice întârziere în furnizarea documentelor ca pe o încercare de fraudă fiscală, eliminând orice prezumție de bună-credință a contribuabililor recunoscută de Codul de procedură fiscală. (...)

Astfel, somația -- un document cu putere legală -- obligă contribuabilul să răspundă în maximum 15 zile. Lipsa unui răspuns la somație nu mai este doar o omisiune birocratică, ci devine infracțiune pedepsită cu închisoare de la un an la șase ani. (...) Printre principalele vulnerabilități de aplicabilitate a noii reglementări, referitoare la introducerea somației, se numără lipsa unui mecanism clar de confirmare a primirii somației (este necesară o dovadă certă că documentul a fost primit direct de destinatar), imposibilitatea contestării acesteia înainte ca contribuabilii să fie trimiși în instanță, precum și un termen de conformare mult prea scurt”, au punctat cei de la EY.

• Citește și: Control antifraudă: Ce persoană din firmă riscă pedeapsa penală dacă somația de a prezenta documente e ignorată.

Există vreo „portiță” legală care să permită unui contribuabil să evite somația sau să amâne termenul de 15 zile? Evident, nu. Însă ce poate face un contribuabil corect, dacă are nevoie de mai mult timp pentru a prezenta documentele cerute de DGAF, este să solicite formal prelungirea termenelor, deși nu vorbim de o soluție cu rezultate garantate.

„Vreau să atrag atenția asupra seriozității cu care contribuabilul trebuie să privească, încă de la început, solicitările venite din partea organelor de control. Chiar textul invitației conține mențiunea privind cele două potențiale consecințe pe care le poate avea neconformarea la solicitările organului fiscal, prin considerarea acestei conduite drept contravenție sau infracțiune. Desigur, în oricare dintre cele două etape, contribuabilul, pe baza unor motive obiective (ce țin de starea de sănătate, zile libere, gradul de încărcare al departamentului contabil, generat de momente-cheie în calendarul anual, etc.) poate solicita prelungirea termenelor oferite de organul de control.

În lipsa unei confirmări în scris a prelungirii termenelor acordate, acestea rămân singurele aplicabile. Este esențial că buna-credință trebuie să fie reciprocă, în sensul în care contribuabilul să nu se sustragă neîntemeiat de la solicitările organelor de control, dar nici acestea din urmă să nu acorde termene nerezonabile sau să considere că punerea parțială la dispoziția lor a documentației sau cu mici întârzieri ar reprezenta o faptă penală”, a atenționat Luisiana Dobrinescu.