Evaluarea riscurilor, radiografia securității în companie. Cum facem din acest document un instrument util, nu doar un act de arhivă

• Evaluarea riscurilor este fundamentul sistemului de securitate în muncă, nu un simplu document birocratic, fiind baza pentru toate măsurile de prevenire și protecție.
• Diferența între pericol (sursa potențială de vătămare) și risc (probabilitatea producerii vătămării combinată cu gravitatea acesteia) este esențială pentru evaluări corecte.
• O evaluare eficientă se realizează în echipă, cu participarea obligatorie a lucrătorilor direct implicați, care cunosc cel mai bine pericolele asociate muncii lor.
• Documentul trebuie să fie "viu", actualizat permanent la schimbări, nu doar realizat o singură dată, respectând ierarhia măsurilor de prevenire de la înlocuire până la EIP.

Scopul acestui articol este de a explica de ce evaluarea riscurilor este, de fapt, documentul central al întregului sistem SSM și cum o putem transforma într-un instrument de management „viu” și util, folosind inclusiv repere din ghidurile oficiale, precum cel elaborat de Inspecția Muncii.

Legea nr. 319/2006 stabilește clar că una dintre principalele obligații ale angajatorului este să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor. Acest document nu este opțional - el este fundația tuturor celorlalte activități de prevenire. 

Planul de prevenire, instruirea lucrătorilor sau controlul medical se bazează direct pe riscurile identificate aici. O companie care funcționează fără o evaluare de risc corectă este ca un medic care operează fără un diagnostic: acționează în orb.

Pentru a realiza o evaluare corectă, este crucial să înțelegem termenii de bază. Ghidul Inspecției Muncii îi definește simplu și clar:

• Pericolul este orice sursă potențială de vătămare sau afectare a sănătății (de exemplu, un circular neprotejat, o substanță chimică toxică, o podea alunecoasă).
• Riscul este combinația dintre probabilitatea ca pericolul să cauzeze o vătămare și gravitatea acelei vătămări. Cu alte cuvinte, riscul ne arată „cât de probabil și cât de rău” ne putem accidenta din cauza unui anumit pericol.

Cum realizăm o evaluare de risc utilă

Diferența dintre o evaluare formală și una utilă stă în modul în care este realizată. Totul începe de la implicarea echipei corecte - o evaluare eficientă se face în echipă. Ghidul Inspecției Muncii subliniază că o participare largă asigură acceptarea măsurilor și o mai bună identificare a riscurilor. O echipă ideală ar trebui să includă:

• angajatorul sau reprezentantul său legal;
• lucrătorul/lucrătorii desemnați cu atribuții SSM;
• conducătorii locurilor de muncă (șefi de echipă, de atelier etc.);
• reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM;
• alți experți, în funcție de riscuri, precum medicul de medicina muncii.

Ghidul insistă asupra faptului că implicarea lucrătorilor de la postul de lucru este nu doar recomandată, ci obligatorie, deoarece aceștia cunosc cel mai bine pericolele asociate muncii lor.

Atunci când se stabilesc măsurile, trebuie respectată ierarhia prevenției. Ghidul Inspecției oferă un exemplu practic pentru un atelier de tâmplărie:

1. Înlocuire (mai puțin periculos): Înlocuirea lacurilor pe bază de solvenți cu lacuri pe bază de apă reduce expunerea la substanțe toxice.
2. Măsuri tehnice: Conectarea mașinii de șlefuit la un sistem de exhaustare combate riscul la sursă.
3. Măsuri organizatorice: Întocmirea unui plan de întreținere pentru curățarea filtrelor.
4. Echipament individual de protecție (ultima soluție): Utilizarea căștilor antifonice pentru a limita expunerea la zgomot.

Un document „viu”, nu o „piesă de muzeu”

Acesta este aspectul esențial care combate transformarea evaluării într-un act de arhivă. Evaluarea riscurilor trebuie revizuită și actualizată ori de câte ori intervin schimbări semnificative (accidente, echipamente noi, proceduri noi). Ghidul subliniază că evaluarea este un proces ce are ca scop îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă.

Evaluarea riscurilor este creierul sistemului de prevenire. O evaluare superficială sau neactualizată este mai periculoasă decât lipsa ei, deoarece creează o falsă senzație de siguranță. 

Angajatorii trebuie să trateze acest document nu ca pe o obligație birocratică, ci ca pe cel mai important instrument de management al siguranței. 

Este „radiografia” pe care o consulți periodic pentru a verifica starea de sănătate a organizației și pentru a planifica tratamentul corect, asigurând astfel un mediu de lucru sigur, sănătos și, în final, mai productiv.

Pentru o companie mică, o evaluare exhaustivă poate părea un efort disproporționat. Însă, principiul rămâne același: este mai eficient și mai puțin costisitor să începi cu o analiză onestă a riscurilor principale – cele evidente, care pot genera accidente grave – decât să ignori complet procesul. O evaluare poate fi dezvoltată și rafinată în timp, pe măsură ce compania crește.