ANRE a trimis către Senat poziția sa oficială referitoare la propunerea legislativă pentru completarea Legii 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale.

Conform inițiativei respective, ar urma ca DNSC să primească atribuții de control tehnic asupra instalațiilor de energie regenerabilă, inclusiv capacitatea de a le opri funcționarea de la distanță.

Deși legea menționează accesul și dispecerizarea prioritară pentru capacități de până la 1 MW, APCE susține că aceste prevederi ar permite, de fapt, statului să intervină abuziv asupra echipamentelor private.

APCE susține că, sub pretextul securității energetice, autoritățile vor putea limita sau opri producția panourilor fotovoltaice prin comenzi software, transformând astfel securitatea cibernetică într-un instrument de control îndreptat împotriva prosumatorilor.

Referitor la aceeași propunere, ANRE arată că, din punctul de vedere al instituției, este necesară stabilirea anumitor cerințe de securitate cibernetică pentru centralele electrice care funcționează în cadrul sistemului electroenergetic național.

ANRE precizează că, deși subiectul este recunoscut ca fiind de importanță strategică, nu susține textul actual al inițiativei, pe motiv că modificările propuse nu reflectă cadrul competențelor legale și al responsabilităților instituționale existente în domeniu.

Pentru implementarea unor astfel de cerințe, consideră necesară o colaborare între autoritățile și entitățile prevăzute în text, care trebuie să colaboreze pentru a realiza verificarea conformității de tip a echipamentelor, sistemelor și instalațiilor. Această verificare trebuie efectuată în raport cu cerințele normelor de securitate cibernetică, conform reglementărilor proprii ale fiecărei entități și să se adreseze utilizatorilor relevanți și entităților esențiale din domeniul energetic, așa cum sunt ele definite de OUG 155/2025.

ANRE menționează în punctul de vedere trimis senatorilor că ”în categoria utilizatorilor relevanți de sistem sunt considerate, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din codul SOGL (System Operation Guideline - n. red.), unitățile generatoare existente şi noi care sunt sau ar urma să fie clasificate de tip B, C şi D (categoria B are limita inferioară de 1 MW)” și că „trebuie să asigure pentru entitătile esențiale şi entitățile importante norme necesare pentru asigurarea securității rețelelor şi a sistemelor informatice. Aceste norme pot viza inclusiv unități generatoare mai mici de 1 MW sau mai mari, funcție de încadrarea lor în categoria de entități esențiale sau entități importante”.

În plus, ANRE mai arată că, potrivit datelor pe care le deține (valabile la sfârșitul lunii august 2025), în România erau înregistrați 257.451 de prosumatori, având o capacitate totală instalată de 3.020,65 MW. Raportat la consumul național de iarnă monitorizat de Transelectrica, care oscilează între 7.000 și 9.500 MW, aportul acestor mici unități de producție se dovedește a fi o componentă semnificativă a sistemului energetic național.

Aceste mențiuni au atras atenția APCE, al cărei președinte, Dan Pîrșan, a declarat pentu avocatnet.ro că actele normative invocate de ANRE nu fac referire sub nici o formă la prosumatori ca fiind „entități esențiale” și că aceștia nu trebuie incluși într-o zonă de reglementare care ar permite ca o autoritate statală să decidă să limiteze sau chiar să oprească producția de energie a prosumatorilor.

Conform Legii energiei, prosumatorul este „clientul final care își desfășoară activitățile în spațiul propriu deținut cu orice titlu, aferent unui punct de delimitare cu rețeaua electrică, precizat prin certificatul de racordare și care produce energie electrică din surse regenerabile pentru propriul consum, a cărui activitate specifică nu este producerea energiei electrice”.