Într-un sondaj realizat acum un an de INSCOP, 77% din tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani din România erau de acord cu afirmația că țara noastră ”mai trebuie să recupereze în multe domenii față de Occident, dar cultural este superioară”.

Superioritatea noastră culturală se regăsește în multe zone ale societății.

Dacă e să ne uităm pe o statistică Eurostat din 2022, România era pe ultimul loc la citit cărți.

Sigur, poate cifrele sunt scoase din context, așa că hai să vedem contextul întreg. În 2022, 52,8% din populația UE cu vârsta de 16 ani și peste a declarat că a citit cărți în ultimele 12 luni. Cea mai mare pondere în Luxemburg (75,2%), Danemarca (72,1%), Estonia (70,7%). De partea cealaltă a cântarului, cea mai mică pondere se regăsește în România (29,5%), Cipru (33,1%) și Italia (35,4%).

Un alt sondaj Eurostat spune o poveste care poate completa ce am scris mai sus. Peste 73% dintre români se declara satisfăcuți de modul cum își petrec timpul liber. România este în top 6 țări europene din această perspectivă.

Mai mult, în timp ce în UE, per total, 21% dintre persoanele care nu au citit nicio carte în ultimele 12 luni indică faptul că acest lucru s-a datorat lipsei de timp, românii sunt și mai ocupați de atât. Și aici România e în top, cu unu din trei români care spune că nu citește din lipsa timpului. Doar ciprioții sunt mai înverșunați ca noi, 41.3% fiind prea ocupați să citească.

Peste tot acest tablou, suprapunem cifrele pe care le publica ieri Daniel Enescu (apropo, merită urmărit contul lui, publică niște radiografii super interesante ale societății noastre). 27% din bărbații tineri (18 - 29 de ani) și 16% din femeile tinere sunt de acord că, într-o familie normală, femeia trebuie să se supună bărbatului.

Poate vi se pare o salată înșiruirea asta de statistici și imagini dar, o să vedeți, nimic nu e lipsit de sens.

Când tinerii spun că suntem superiori cultural, în timp ce nu citesc, nu se expun ideilor celorlalți și trăiesc într-un tipar în care femeia trebuie să se supună, cred că vedem un simptom al unei rupturi între imaginea pe care o avem despre noi și felul în care trăim, de fapt. E ușor să declari superioritate culturală, mai ales când nu e nevoie să o demonstrezi.

Numai că, în mintea mea cel puțin, cultura, în sensul ei viu, nu festiv, declarat pe TikTok, e și altceva decât ne imaginăm zilnic. Adică, dincolo de ideea de tradiții și tricolor și poezie mobilizator națională pe fundalul unor declarații din Stăpânul Inelelor (că e film, lumea vede filme, cu cărțile are probleme), cultură înseamnă, mai degrabă, capacitatea de a dialoga, de a înțelege, de a construi peste ce a fost, fără să negi realitatea în care ești.

Ori noi, astăzi, suntem aici, în locul ăla ciudat în care ne declarăm ocupați, dar nu facem mare lucru cu timpul nostru. Sau ne simțim superiori, dar evităm contactul cu idei care ne-ar putea pune oglinda în față.

De asta, dacă ar fi să ne dorim ceva pentru țara asta și pentru copiii ei, atunci ar trebui să ne dorim să învețe, să citească, să fie din ce în ce mai educați și mai prezenți cu soluții în societatea noastră. Ar trebui să nu le mai spunem că aici umblă câini cu covrigi în coadă, energii și forțe inimaginabil de puternice, pentru că oricum nu vor ști să găsească nordul sau sudul fără o busolă funcțională. Iar busola asta nu se primește din oficiu, doar pentru că ne-am născut pe acest pământ. Ea se construiește. Se reglează prin fiecare carte citită, prin fiecare moment în care alegem să înțelegem lumea complexă din jur în loc să o simplificăm sau să o judecăm de sus.

Doar așa transformăm iluzia superiorității într-o fundație solidă. Doar așa ne asigurăm că aici vor exista oameni capabili să ducă povestea mai departe, cu demnitate și competență.

La mulți ani, România! Sper să fii bine și peste 100 de ani.