Introducerea prin Legea 202/2010 a pct.1^1 la Art.1 din C.proc. civ, Este "Constitutional"?

In primul rand "dreptul la un recurs efectiv" este prevazut de art. 13 din Conventie, desi este drept ca exista o stransa legatura cu prevederile art. 6.
In al doilea rand "dreptul la un recurs efectiv" nu se refera la recurs ca o cale de atac, ci la dreptul resortisantului de a se plange unei instante nationale de incalcarea drepturilor prevazute de Conventie.
In al treilea rand Conventia nu garanteaza 2 grade de jurisdictie decat in materie penala.
Asadar prevederea incriminata de dvs. este constitutionala.

Cand am vorbit de "neconstitutionalitate" m-am referit si din punctul de vedere al "Legilor". Legea potrivit amsamblului ei de dispozitii se refera la tot "publicul' fara vreo discriminare.
Aceasta introducere a pct.1^1 in art.1 din Cp.c. face discriminare intre cei cu sume mari (bogati) si cei cu sume sub 2000 lei (saraci); Cei cu sume mari au posibilitate de a solicita un "apel" sau un control judiciar, adica au dreptul la un ""recurs"";
Este constitutional..."..Toti cetatenii sunt egali in fata legii.."extras din art.16 alin.1 respectiv art.21 din Constitutie
"(1)Orice persoana se poate adresa JUSTITIEI pentru apararea drepturilor, a libertatilor si aintereselor sale.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui . "
Este constitutional ingradirea dreptului la un "recurs efectiv",,,la un control judiciar al unei Sentinte,,sau judecatoresc a unui act administrativ..etc.??:O

Notiunea de "recurs efectiv" in acceptiunea CEDO este una autonoma si nu se refera la recurs ca o cale de atac a hotararilor judecatorestIi.

In ce priveste discriminarea pe terenul art. 16 al. (1) din Constitutie trebuie sa aplicam principiul tratamentului egal pentru persoanele aflate in aceeasi situatie juridica. Textul de lege incriminat nu se refera la averea persoanelor ci la valoarea creantei litigioase deci este un criteriu obiectiv.

In plus asa cum am mai spus cedo nu garanteaza doua grade de jurisdictie in materie civila.

Nu este nicio discriminare in ceea ce priveste diferentierea posibilitatii de a ataca sau nu cu recurs in functie de suma in litigiu, sub sau peste 2.000 lei.
Nu are nicio legatura cu faptul ca unii sint mai bogati, altii mai saraci. Si cei bogati pot avea un litigiu sub 2000 lei, de exemplu o amenda.
Toata lumea si bogati si cei saraci au parte de un tratament egal, legea nu face distinctie in functie de avere ci in functie de suma in litigiu.

Problema cu recursul este insa alta.
Si anume atunci cind solutionarea cauzei de catre unica instanta a avut loc cu incalcarea principiilor procesului echitabil: oralitatii, contradictorialitatii, dreptului la aparare si altele asemenea incluse in art.21 Constitutie , in art.6.1 al Conventiei si in jurisprudenta Curtii de la Strasbourg.
Din cite imi amintesc ati mai postat acum vreo doua luni ceva pe tema asta, defapt era vorba de faptul ca la judecatorie reclamantul nu a fost prezent la termenul cind s-a judecat si nu din vina lui ci a fost o problema de incalcare a procedurii de catre instanta. Asa este?
Problema este aceea ca atunci cind hotarirea irevocabila a fost data cu incalcarea art. 6.1 de catre ultima instanta, in codul de procedura civila nu mai exista prevazuta nicio cale de atac, cu exceptia nelegalei citari - art.317 pct.1 contestatia in anulare sau cea de la art.318 - contestatia in anulare speciala.
Desi Conventia + Constitutia impun existenta unei cai de atac intr-o astfel de situatie.
Art.13 al Conventiei impune existenta unui "recurs efectiv" si atunci cind a fost incalcat art.6.1 dreptul la un proces echitabil care tot un drept al Conventiei este.
Adica atunci cind a existat un proces dar cu erori de procedura de exemplu.
Eu am mai pus problema faptului ca ar trebui sa poata fi atacata cu contestatie in anulare orice hotarire irevocabila solutionata in recurs, (dar in cazul dvs. neexistind recurs chiar de prima si ultima instanta) cu incalcarea art. 6.1.
Am postat un topic pe forumul CEDO despre art.13...

In situatia dvs. in opinia mea ceea ce nu este in regula nu este faptul ca nu exista dreptul la un recurs, ci faptul ca nu exista posibilitatea contestatiei in anulare, aceasta ar fi trebuit sa o aveti la dispozitie.
Si din pacate nu prea poate fi invocata nici exceptia de neconstitutionalitate a art.317/318 din c.pr.civ. pt. ca aici este vorba de o omisiune legislativa.
Caz in care Curtea Constitutionala o va respinge ca inadmisibila nefiind abilitata sa faca altceva decit sa controleze articole de lege dar nu sa completeze legea, Jurisprudenta exista destula, va voi mai trimite si eu dar trebuie sa mai caut decizii ale Curtii Constitutionale despre art.13.
Cred ca nu aveti alta solutie decit CEDO - incalcarea art.6.1 si art.13, pe care o am si eu in vedere in speta mea.
Sau sa schimbam codul de procedura civila? Nu chiar noi ci cei care ar trebui sa faca acest lucru sesizati de noi.
Aveti idei?

Multumesc D-lui "eugen82",pentru raspunsul corect si complet.
'hotararea de care fac vorbire este data cu incalcarea vadita a legii'', Daca ar fi fost data cu cale de atac recurs, instanta de control judiciar ar fi casat sentinta respectiva ca "netemeinica si nelegala";
Fiind o cauza cu obiect "raspundere delictuala''.Instanta a constatat atat in preambulul motivarii sentintei cat si in final; existenta faptei "ilicite' savarsita prin "omisivitate'', persoana responsabila (persoana juridica), valoarea prejudiciului, existenta vinovatiei celui care acreat prejudiciul. Deasemeni reclamantul face dovada prin toate mijloacele de proba, chiar si parata recunoaste fapta. Insa instanta se pronunta cu respingerea actiunii pe motivul ca parata (persoana juridica), pana la pronuntare a ramas fara "organe de conducere", dandu-si toti demisiile. Dupa parerea mea este o grava eroare judiciara si aplicarea gresita a legii de catre instanta de fond..#-o