Doresc sa imi dau parintii in judecata.

Question

Discuție deschisă în Dreptul familiei sau probleme juridice de familie

Doresc sa imi dau parintii in judecata.

Utilizator 02:09, 26 Iunie 2012

Buna ziua. An 15 ani si jumatate. Nu imi pot preciza numele dar voi spune problema mea. De cand am ajuns la varsta adolescentei (12-13 ani) am inceput sa am probleme cu parintii. Parintii mei sunt oameni extraordinar de destepti, in special tata. Problema e ca datorita modului in care au fost crescuti nu inteleg intru totul drepturile copilului si legatura directa a acestora cu varsta copilului minor. Pentru aceasta problema am citit codul penal si depturile copilului cat si cele ale omului.
Va spun de acum ca nu sunt un om prost, needucat sau imatur(atunci tot comportamentul parintilor mei ar avea logica). Sunt un elev de liceu, la unul din cele mai mari colegii din romania, cu o educatie vasta. Un alt factor ce cauzeaza peste 3/4 din conflicte este situatia materiala pai putin decat modesta a familiei mele.
Concret, lucrurile pentru care vreau sa imi dau in judecata parintii(fapt pentru care ma tem de remuscari) sunt:
a) Ttata ma ameninta ca imi va interzice sa mai iau contact cu anumiti prieteni.(care va asigur sunt oameni foarte normali)
b) Nu primesc bani de buzunar decat sume foarte mici, foarte rar. Din clasele mici 2-3 am intrebat parintii de ce nu imi primesc alocatia ca ceilalti copii. Raspunsul lor a fost:"Eu iti dau alocatia dar apoi tu te imbraci, tu iti iei de mancare, etc." Fapt descurajator. Din fericire de abea acum la liceu pot sa ma bucur de un mic venit constand in bursa de merit pe care trebuie sa o cheluiesc pe haine de care am nevoie, fara a mai ramane cu vreun ban de cheltuiala.
c) De fiecare data cand incerc sa discut o problema cu mama mea, legata de aceste lucruri, devine usor paranoica fiind atenta doar la: "Ne aud vecinii", "Nu mai vorbii in usa ca e ca si de carton", etc, cu insultele de rigoare inserate printre cuvinte. Acest lucru ii distruge concentrarea la subiectul initial refuzand sa discute problema. Dupa ce insist ma insulta in toate felurile, ma face nesimtit si daca incerc sa mai reamintesc subiectul initial, in cazul in care il gaseste ofensator la adresa ei uneori imi aplica cateva lovituri cu palma ori tocul papucului ei medicinali cu talpa de jumatate de kilogram(cea din urma s-a intamplat doar de vreo 3 ori) amenintandu-ma ca "ea m-a facut ea ma omoara", si multe alte amenintari morbide, inventive si furioase. Cand poate chiar merit "o usoara corectie" sunt doar insultat. Problema cu mama mea e ca nu accepta maturizarea mea.
d) Desi fac tot felul de treburi prin casa si ajut cum pot, cand pot, spal vase, imi fac de mancare cand nu e, duc gunoiul, fac cumparaturi zilnice, tot mi se reproseaza ca sunt un parazit in aceasta casa si ca nu merit nimic.
e) Daca am cerut voie sa merg la un concert, si a fost prima oara in viata mea cand am facut asta, mama nu a fost de acord motivl fiind faptul ca genul muzical nu era ii placea mamei mele(nu continea nici macar injurii, era muzica electronica). Vazand ca mama e pornita impotrica mea, am apelat la tata care a aceptat, mai apoi incepind sa ii para rau, dupa discutii cu mama.
In cazul excursiilor intampin deasemenea probleme pe motivul 'nu meriti', niciodata detaliat concret. Dupa lungi rugaminti reusesc tot discutand cu tata. Mama fiind pornita impotriva mea.
Exemplu: Asta seara m-a contactat un prieten sa ma intrebe daca merg maine cu el si alti prieteni la strand. Nu am mai facut asta vreodata bineinteles deoarece niciodata nu mi s-a permis dar am incercat si acum spunandui mamei ca platesc eu si biletul din bursa. Raspunsul a fost neintemeiat si categoric nu. Vazand ca insist mama l-a sunat pe tata, care e plecat din oras. Trezit din somn tata mi-a spus suparat ca nu mai am voie sa ies din casa pana nu vine el. Consider aceasta o violare a dreptului la libertate.
f) In totdeauna exista motivul ca nu invat. intrebarea mea e cum iau bursa atunci(la liceul la care sunt)? Si cum am ajuns pana aici, si olimpic la unele materii?
Ma tem sa depun plangere la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului acestia ii vor amenda pe parint fapt care doar ar inrautatii situatia financiara a familiei, si ar strica relatia parinte-fiu. Chiar am nevoie de sfatul unui profesionist in domeniu inainte de a trece la fapte. Pana la urma vreau si eu o viata sociala si sa nu cad in depresie deci nu mai pot astepta sa rasoare soarele si pe strada mea.
As dori un raspuns mai complex nu doar adreseazate Protectiei Copilului. Va multumesc.

3 mesaje

9921 vizualizări

3 participanți

Cel mai recent răspuns: , moderator 08:23, 26 Iunie 2012

Vezi răspuns

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Drepturile si obligatiile parintilor Buna ziua, Am rugamintea sa imi spuneti care este: 1) legea in care sunt prevazute drepturile si obligatiile parintilor 2) legea privind dreptul la ... (vezi toată discuția)

Dezvoltare morala Buna, Ma intereseaza, cand se considera ca este pusa in pericol \"dezvoltarea morala a minorului\", cel putin din punctul de vedere al legii 272/2004 ? (vezi toată discuția)

Buna ziua, am divortat acum 2 luni si locuiesc cu baietelul meu ... Buna ziua, Am divortat acum 2 luni si locuiesc cu baietelul meu in varsta de 9 ani(ii face in Februarie). De la grupa 0 a fost la un After particular si ... (vezi toată discuția)

Tarzan2012 Utilizator · Answer 1 · 2012-06-26 07:58:22

1) Dupa cum ai povestit aici vad ca esti destept,ca vrei si tu sa ti se respecte drepturile tale,si sunt de acord cu tine ca ai si tu la un drept de viata,cu toate ca nu vad ca faci lucruri rele din ce ne-ai povestit aici.

2) Probabil ca parintii tai iti vor binele,de aceea iti interzic anumite lucruri,dar pana la a merge cu bataia sau cu amenintarile este prea mult.

3) Daca te vei duce sa faci reclamatie la D.G.A.S.P.C.( DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI) Nu au de ce sa ii amendeze,ci vor lua in serios cazul dvs ptr ca sa gaseasca solutii. D.G.A.S.P.C. vor trimite pe cineva sa stea de vb cu parintii tai si cu tine,vor face o ancheta sociala,si cel mai mult vei fi supus unui test psihologic. Vei sta de vorba cu un psiholog.

4) Deci consider ca parintii tai iti vor binele,totusi daca ar fii sa fi luat de la parintii tai chiar si ptr 2-3 luni si ai merge la un centru de plasament,sunt sigur ca si acolo va trebui sa respecti unele reguli asa cum iti impun si parintii tai. ( Nu vei putea iesi in oras fara aprobare, stingerea luminii dupa o ora stabilita,etc si centrele de plasament au regulamentele lor interioare. Deci ar trebui sa vezi unde este mai bine,la parinti sau ......?

5) Solutia este sa ai o discutie cu parintii tai,sa rezolvati situatia,in caz daca nu se poate cadea la intelegere,stati de vorba cu un psiholog.

gi-jane2 Moderator · Answer 2 · 2012-06-26 08:23:05

Parintii au indatorirea de a-l creste si educa pe copil, ceea ce reiese din textul tau, c-au facut.
Alocatia de la stat sunt bani primiti de parinti pt a-i ajuta la intretinerea copiilor, nu-s bani de buzunar pr copii. Sunt parinti care dau acei bani copiilor, dar asta nu inseamna o obligatie pt parinte.
La fel e si cu banii de buzunar. Parintii sunt datori sa-i asigure copilului ce ii e necesar, ce considera ei ca ii e necesar, nu-s obligati sa dea bani de buzunar copiilor. Ca dau bani de buzunar, nu fac rau, ca asta reponsabilizeaza copilul sa aiba grija de ei, sa-i gestioneze.

483. -din noul cod civil
(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți
(2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate
(3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.

Art. 484. - Autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu.

Ai in vedere si acest articol :)
Art. 485. - Copilul datorează respect părinților săi indiferent de vârsta sa.

Art. 488. -
(1) Părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios
(2) În acest scop, părinții sunt obligați:
a) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;
b) să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.

Art. 489. - Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum și aplicarea unor pedepse fizice, de natură a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoțională a copilului.

Art. 493. - Părinții au dreptul și îndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Art. 494. - Părinții sau reprezentanții legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice, să împiedice corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînțelegerile se soluționează de către instanța de tutelă, cu ascultarea copilului, în condițiile art. 264.

Pt ca nu ai capacitate de exercitiu, nu poti sa-i actionezi in judecata, dar te poti adresa institutiilor care au indatorirea ca drepturile copilului sa fie respectate, ele sunt enumerate in Legea 272/2004
h) A.N.P.D.C. - Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;
i) C.P.C. - comisia pentru protectia copilului;
j) D.G.A.S.P.C. - directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
k) S.P.A.S. - serviciul public de asistenta sociala;
mai copiez din lege, art care te pot interesa
art. 5
(1) Copiii au dreptul la protectie si asistenta in realizarea si exercitarea deplina a drepturilor lor, in conditiile prezentei legi.
(2) Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) In subsidiar, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau, dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.
(4) Interventia statului este complementara; statul asigura protectia copilului si garanteaza respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile statului si de autoritatile publice cu atributii in acest domeniu.

Art. 30

(2) Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor prevazute in prezenta lege.

Art. 31
(1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

Art. 32
Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

(1) Daca exista motive temeinice de a suspecta ca viata si securitatea copilului sunt primejduite in familie, reprezentantii serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz, ai directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze despre felul in care acestia sunt ingrijiti, despre sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, acordand, la nevoie, indrumarile necesare.
(2) Daca, in urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constata ca dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public de asistenta sociala este obligat sa sesizeze de indata directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in vederea luarii masurilor prevazute de lege.
(3) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze instanta judecatoreasca in situatia in care considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul drepturilor parintesti.

Nu trebuie sa te temi sa apelezi la DGASPC, daca mergi si le spui pasul tau, nu inseamna ca le faci paintilor un rau, ci ca exista sanse ca relatiile dintre voi sa se imbunatateasca. Poti merge sa ai o discutie sa afli si sfatul lor.

Poti telefona la 116.111, poti primi sfaturi si la telefon, o indrumare.. la telefon iti va raspunde o persoana specializata
[ link extern ]

cred ca vei ajunge sa te intelegi cu parintii tai si ei sa te inteleaga daca nu pornesti discutia cu atitudinea ca ti se cuvine.
Sa ai succes!