Conform art. 3, alin. 1 din O.U.G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, activitatea de creditare se poate derula: prin institutii de credit (in conditiile legii bancare), prin institutii financiare nebancare si in conformitate cu alte legi speciale. “Entitatile, altele decat cele prevazute la alin. 1, nu pot desfasura cu titlu profesional activitati de creditare”.
Prin urmare, un argument in sensul legalitatii efectuarii de imprumuturi intre societati este chiar modul in care se acorda.
Caracterul intamplator, neregulat (acordarea de imprumuturi nefiind o activitate curenta a imprumutatorului) si acordarea lor fara dobanda (fara a avea ca scop obtinerea vreunui venit din aceasta operatiune), poate sa denote lipsa obligatiei de a avea in obiectul de activitate acest domeniu. In aceste circumstante, se va putea pune doar problema oportunitatii acordarii unui imprumut daca acesta nu genereaza un profit (cu exceptia cazului in care beneficiile sunt obtinute in urma unor operatiuni colaterale, sau daca partile sunt componente ale unui grup).
In acest sens, unii autori pun problema caracterului comercial al tranzactiei, sustinand ca societatile comerciale sunt obligate sa realizeze numai acte de comert, care sa aiba ca efect obtinerea de venituri, nefiind indreptatite la incheierea unor acte cu titlu gratuit decat atunci cand este vorba de persoane juridice afiliate, si cand imprumutul este acordat pentru sustinerea activitatii societatii la care se detin participatii. Astfel, se considera ca societatile comerciale, fiind persoane juridice cu scop lucrativ, dreptul acestora de a acorda imprumuturi fara dobanda excede principiului specialitatii capacitatii de folosinta a unei persoane juridice, principiu prevazut de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Este de retinut insa ca aceasta discutie privind caracterul comercial nu poarta asupra legalitatii imprumuturilor intre persoane juridice afiliate.
Tot O.U.G. nr. 28/2006 prevede ca “Banca Nationala a Romaniei este singura autoritate in masura sa decida daca activitatea desfasurata de o entitate este sau nu de natura activitatii de creditare si intra sau nu sub incidenta prezentului titlu”.
Prin urmare, atunci cand valoarea imprumuturilor este mare si acestea se acorda relativ frecvent, chiar si intre persoane juridice afiliate, este recomandabila obtinerea unui raspuns scris de la Banca Nationala a Romaniei, in urma unei solicitari in acest sens, privind calificarea imprumuturilor acordate de catre societate, in- tr-o situatie anume, ca fiind in afara sferei activitatilor curente ale societatii, si deci in afara ariei de aplicabilitate a reglementarilor bancare.
Totusi, incheierea contractelor de imprumut de catre societatile comerciale trebuie sa fie limitata la situatii izolate; in caz contrar, se pune problema dreptului de a desfasura in mod legal activitatea, si deci inserarea in obiectul de activitate a activitatilor de creditare.
Mama mama ce raspuns.
Un SRL poate fi creditat de o persoana fizica, de o alta societate sau de orice alta entitate, fara restrictii.
Creditul (se numeste imprumut comercial) poate proveni de la persoane straine de societate, fara probleme.
Este un mod de creditare foarte utilizat.
se pot imprumuta si bunuri, nu numai bani. se poate stipula pentru
altul, se poate avaliza pentru altul, etc etc etc.
Vezi legea bancilor.
Este o diferenta enorma intre creditul bancar si creditul comercial.
In concluzie ... SE POATE FARA PROBLEME.
Alberto Kurtyan