Autoritate parinteasca unica

Nu neaparat !

Buna seara. cf Legii 257/2013 si coroborat cu


Art. 508 C.civ

Condiţii

(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

(2) Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

Nu are legatura, doamna nu intreaba de decaderea din drepturi, ci de exercitarea autoritatii parintesti de un singur parinte.
Din punctul meu de vedere, da, conform legii asa trebuie sa se pronunte instanta NEAPARAT. Adica existenta acelor situatii de fapt (a uneia ori unora dintre ele) ar trebui sa duca, cf. legii, la exercitarea autoritatii de un singur parinte.
Totusi, pentru ca nu vad legatura intre traficul de droguri si calitatea de parinte, consider ca acest alineat incalca niste drepturi personale nepatrimoniale, presupunand, discriminand, fara o baza obiectiva.
Cred ca acest articol ar putea fi atacat cu succes, caci nu poti presupune ca un om violent la munca urla si acasa. Sau ca violent intre colaboratori inseamna violent si acasa. Sau ca dragut pe strada inseamna dragut si acasa.
Atata timp cat infractiunea nu duce la un mediu neprielnic copilului, nu vad de ce acel parinte sa nu-l ia in vizite si, atata timp cat, chiar mediu prielnic, nu se dovedeste ca ia decizii in defavoarea minorului, nu inteleg de ce nu poate veni la serbari sau decide ce tip de scoala sa faca. Nu-i vorba ca am vazut toti sau nu Soprano, dar e vorba ca nu se poate face o legatura de nediscutat intre violenta omului in afara casei si calitatile lui de tata.

Acestea fiind spuse, totusi, in contextgul legislativ actual, cred ca o instanta TREBUIE sa pronunte exercitarea autoritatii sa fie facuta de catre celalalt parinte.

Si totusi,in cazul nostru s a hotarit custodie comuna.Tatal nu locuieste in Romania,iar condamnarea cu inchisoare este pentru violenta asupra mea,copilul aflindu-se pe "cimpul de bataie"..A primit si drept de vizita.
La judecatorie mai avem un dosar pe rol,cel in care cer ordin de protectie pentru mine si copil.Ulterior tatal a venit in Romania,sub pretextul sa vada copilul,ocazie cu care mi-a luat telefonul mobil,l-a deconectat pe cel fix ca sa nu pot suna dupa ajutor,mi-a sustras niste acte sub amenintarea ca pleaca cu copilul,a fost violent verbal,emotional,chiar si fizic.A traumatizat psihic si copilul,avea putin peste 2 ani atunci.

E dificil de traumatizat psihic un copil atat de mic, daca actiunea nu e constanta... sunt sanse mici ca intamplarile sa ramana in memoria unui copil sub 3 ani.

Poate instanta a interpretat legea in spiritul ei, vedeti ce s[pune in motivare. Mie imi pare o decizie corecta, insa legea e putin altfel, desi spiritul ei e tot acela: sa nu lipsim un copil de parinti decat in cazuri extreme.