Arareori lucrurile stau intru-totul asa. La finalul unei competitii, pentru sportivi, medaliile din aur pretios conteaza mai mult decat efortul depus in timpul jocului. Acelasi lucru se aplica si cand vine vorba de bataliile purtate in sala de judecata, chiar daca, in acest caz, nu mai exista cele trei magice locuri de pe podium, ci unul singur- the winner takes it all.

Pentru majoritatea avocatilor, preocuparea esentiala este, desigur, infrangerea partii adverse, nicidecum felul in care se desfasoara procesul. In definitiv, acesta este un concept general. Poate ca exista si acele cateva exceptii, dar sa nu uitam ca ele vin ca suport pentru regula tocmai mentionata.

In fond, de ce ar exista acest spirit olimpic intr-un loc in care cuvantul final este cel care are cea mai multa importanta?

Un raspuns ar fi urmatorul: poate pentru ca spiritul justitiar este un fel de spirit olimpic. Si viceversa.

In ce-i priveste pe avocati, chiar daca nu exista o medalie olimpica dedicata lor, succesul final este semnificativ. Pentru ei, in cadrul unui proces, regula o reprezinta implicarea, iar fair-playul – cat se poate de obligatoriu- este dictat de reglementarea conduitei aparatorilor. La fel cum un arbitru poate decide soarta unui joc, asa si judecatorul indeplineste, cel mai adesea, rolul decisiv. Impartial si independent, asupra acestuia este exercitat cel mai ridicat nivel de presiune. Daca, avocatii au un singur tel, determinat inca de la inceput, judecatorilor le ramane nu doar sa aplaneze spiritele incinse, ci sa ofere si o concluzie finala la sfarsitul discursurilor la bara, o decizie justa si care simbolizeaza medalia unica din cadrul competitiilor desfasurate in sala de judecata, indiferent de ceea ce au de adaugat persoanele care reprezinta publicul, pe principiul democratic al libertatii de expresie.

Intotdeauna, opinia publicului poate fi cu totul diferita de ceea ce  va decide un judecator. Nemultumirile isi au rostul pana la un moment dat. Pe un stadion, oamenii isi sustin favoritii scandand diverse imnuri, insa in sala de judecata, preferintele se afla sub imperativul tacerii. Orice nemultumiri isi au rostul pana la un punct, apoi, deciziile raman definitive. Si punct.

De asemenea, cand un proces este mediatizat excesiv, parerile celor din afara reprezinta adevarate provocari. Bineinteles, Curtea isi va pastra impartialitatea pana in ultima clipa, mentinand discutiile in contradictoriu dintre partile litigioase la stadiul unei lupte curate, caracteristica spiritului justitiar, si care sa aiba deosebita relevanta, indiferent de ceea ce se va decide la final. Mai exact, procesul in sine trebuie sa fie aplicarea directa a ceea ce spune Coubertain despre jocurile olimpice.