Neconstitutionalitatea unui act de abrogare. Efecte. OUG nr. 159/2008

Temeiul acestei hotarari l-a constituit teza cuprinsa in art 62 alin 3 din Legea 24/2000, potrivit careia “Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”. In sustinerea acestei teze, Consiliul UNBR invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale( decizia nr 62/2007).

O analiza atenta si riguroasa a celor doua argumente, inlatura insa temeinicia Hotararii adoptate de Consiliul UNBR.

1. Argumentul dedus din aplicarea art 62 alin 3 din Legea 24/2000

Articolul invocat face parte din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea de acte normative. Obiectul de reglementare al acestei Legi( deci domeniul in care aceasta lege activeaza) este acela al stabilirii regulilor pentru elaborarea actelor normative. Art 1 din aceasta lege este edificator in aces sens: “Reglementarea relatiilor sociale prin lege ºi prin celelalte categorii de acte normative se realizeaza cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc”

In cadrul tehnicilor pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a prevazut o regula cu valoare de principiu statuand ca “Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial”. Regula este desigur importanta in asigurarea caracterul neretroactiv al legii (si nu numai).

Se poate insa aplica oare aceasta regula si in materia declararii neconstitutionalitatii unui act normativ abrogator? Altfel spus, declararea neconstitutionalitatii unui act de abrogare se supune aceleiasi reguli prevazute de art 62 alineat 3 din Legea 24/2000? Raspunsul nu poate fi decat negativ.Deciziile de neconstitutionalitate nu determina abrogarea unui act normativ ci doar inlaturarea efectelor acestuia. Abrogarea este un eveniment legislativ care se poate realiza exclusiv printr-un act normativ, teza care este pe deplin imbratisata de dispozitiile art 62 alin 1 din Legea 24/2000(“Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelaºi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate”) combinat cu art 63 din aceeasi Lege, text care prevede conditiile de fond si forma ale abrogarii. Dealtfel din economia art 63 din Legea 24/2000 rezulta cu forta evidentei faptul ca numai un act normativ poate abroga un alt act normativ si nu (de exemplu) o decizie a unui organ jurisdictional.

Concluzia care se impune este aproape fireasca: Decizia Curtii Constitutionale nu a avut ca efect abrogarea OUG 159/2008, astfel incat art 62 alin 3 din Legea 24/2000 este imposibil de aplicat, nefiind incident in aceasta speta. Prin urmare Hotararea UNBR nu se poate intemeia pe argumentul dedus din aplicarea la speta a art 62 alin 3 din Legea 24/2000.

Dar atunci se naste intrebarea urmatoare: care sunt efectele admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate a unui act normativ de abrogare a unui alt act normativ? Identificam doua efecte:

* suspendarea aplicarii actului normativ declarat in conflict cu Constitutia pe o perioada de 45 zile de la publicarea Deciziei, perioada in care Parlamentul sau Guvernul trebuie sa puna in acord prevederile neconstitutionale cu Constitutia (art 31 alin 2 din Legea 47/1992). Prin suspendare urmeaza sa intelegem faptul ca actul normativ declarat neconstitutional NU SE APLICA pana la expirarea termenului prevazut de lege. Din contra, aplicarea actului normativ declarat neconstitutional pe perioada cat acesta este suspendat, incalca prevederile art 31 alineat 2 din Legea 47/1992 cat si pe cele ale art 147 din Constitutie(prin urmare organizarea examenului de catre UNBR in temeiul unui act abrogat incalca regula suspendarii ). Pe de alta parte, suspendarea aplicarii actului normativ abrogator declarat neconstitutional nu conduce ( pe perioada suspendarii) la aplicarea actului normativ abrogat deoarece acesta din urma va incepe sa produca efecte doar dupa expirarea perioadei de suspendare( astfel cum vom arata mai jos la pct B). Solutia este deci aceea ca pe perioada suspendarii, nici unul din actele normative nu vor putea fi aplicate.
* al doilea efect este cel al incetarii efectelor juridice al actului normativ declarat neconstitutional, dupa expirarea perioadei de 45 de zile; asupra acestui aspect ne permitem sa facem cateva consideratii in cadrul punctului B al expunerii noastre de mai jos.

2. Argumentul intemeiat pe jurisprudenta Curtii Constitutionale( Decizia nr 62/2007).

UNBR invoca in sprijinul Hotararii sale, Decizia nr 62/2007 a Curtii Constitutionale, citand un pasaj fictiv din aceasta Decizie: “Ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii actului normativ abrogator, in calitatea sa de legiuitor negativ nu poate stabili re-intrarea in vigoare a normelor juridiceabrogate(…)”.

Am parcurs continutul acestei Decizii invocate de UNBR si am constatat cu stupoare ca un astfel de pasaj nu exista ci din contra solutia Curtii Constitutionale este exact opusa. Iata ce afirma Curtea Constitutionala prin aceasta Decizie: “Curtea retine ca art. 146 lit. d) din Constitutie nu excepteaza de la controlul de constitutionalitate dispozitiile legale de abrogare ºi ca, in cazul constatarii neconstitutionalitatii lor, acestea iºi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art. 147 alin. (1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte”

In consecinta argumentul de jurisprudenta invocat de catre UNBR contine exact solutia opusa celei pe care se sprijina Hotararea UNBR, in sensul ca prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte.

Totusi, o examinare atenta a asa zisului pasaj citat de UNBR ne releva o critica ce vizeaza interdictia Curtii Constitutionale de a fi un legiuitor pozitiv (contravenind astfel dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992)

Rezista insa la o analiza mai atenta aceasta critica? Credem ca nu. “Prin efectul constatarii neconstitutionalitatii dispozitiei abrogatoare, reintra in vigoare acele dispozitii care fusesera abrogate SI NU ALTELE NOI”( a se vedea opinia concurenta la Decizia 62/2007), astfel incat nu i se poate reprosa Curtii faptul ca a actionat ca un legiuitor pozitiv. Curtea nu a creat Drept ci doar l-a aplicat pe cel existent. In acelasi timp, interdictia prevazuta de art 2 alin 3 Legea 47/1992 precizeaza urmatoarele: “Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”

Dar Curtea prin admiterea exceptiei de neconstitutionalitate nici nu a completat si nici nu a modificat prevederile supuse controlului; deci nu s-a comportat ca un legislator pozitiv; desigur ca in situatia in care prin Decizie, Curtea ar fi completat sau modificat prevederea supusa controlului de constitutionalitate, i s-ar fi putut reprosa comportamentulde legislator pozitiv, insa acest lucru- evident- nu s-a intamplat. “Reintrarea in vigoare a dispozitiilor abrogate nu constituie decât un efect mediat al deciziei Curtii, de constatare a neconstitutionalitatii” astfel incat nu exista suficiet temei pentru ipoteza comportamentului de legislator pozitiv al Curtii. In concluzie, prin constatarea neconstitutionalitatii unui act normativ abrogator, actul normativ abrogat reintra in vigoare(dupa perioada de suspendare) fara ca acest eveniment sa consacre comportamentul de legislator pozitiv al Curtii Constitutionale.

Consilier juridic

Vlad Stefan