Aceasta incetare de drept a contractului are legatura, evident, cu indeplinirea conditiilor de varsta si de stagiu de cotizare.

De indeplinirea conditiilor de pensionare pentru limita de varsta, legiuitorul leaga insa o incetare a contractului de munca din initiativa angajatorului.

Este vorba de art. 61 lit. e) din acelasi Cod, potrivit caruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in situatia in care acesta indeplineste conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat pensionarea in conditiile legii. Acest caz de concediere a fost introdus la in Codul muncii la 5 iulie 2005.

Observam ca decizia de a concedia salariatul pentru indeplinirea conditiilor de pensionare pentru limita de varsta reprezinta o posibilitate si nu o obligatie pentru acesta. Este firesc, deoarece numai angajatorul este cel ce poate decide daca are sau nu nevoie in continuare de un salariat care indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta.

Pronuntandu-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art. 61 lit. e) din Codul muncii, Curtea Constitutionala a constatat[2], pe de o parte, ca „implinirea conditiilor pentru obtinerea dreptului la pensie naste vocatia catre dreptul fundamental la pensie, conceput sa asigure resursele necesare vietii dupa varsta in care se apreciaza ca o persoana nu mai poate desfasura o activitate pentru obtinerea acestor resurse. Pe de alta parte, in masura in care indeplinesc conditiile prevazute de lege si au acordul angajatorului, asa cum prevede art. 41 alin. (5) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale[3], persoanele pentru care s-a nascut vocatia de a obtine dreptul la pensie pot continua munca in vederea obtinerii unor venituri mai mari.

Curtea observa, insa, ca acest drept nu poate impieta asupra dreptului de care se bucura angajatorul de a decide asupra celei mai bune solutii pentru desfasurarea activitatii sale, mai ales in conditiile in care angajatul are deja posibilitatea de a obtine pensie.”

Din textul legal observam ca sunt formulate doua conditii cumulative pentru ca angajatorul sa poata dispune concedierea intr-un atare caz[4]:

· indeplinirea de catre salariat a conditiilor de varsta standard si a stagiului pentru limita de varsta;

· salariatul sa nu fi solicitat pensionarea.

Daca insa salariatul nu a facut o atare solicitare, concedierea nu mai poate fi dispusa, urmand ca raportul de munca sa inceteze de drept la primirea decizie de pensionare si nu la depunerea cererii de catre salariat in acest sens.

De curand in doctrina[5] s-a subliniat ca odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, o atare interpretare a art. 61 lit. e) din Codul muncii nu mai poate fi acceptata din perspectiva principiului egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca.

Astfel, concedierea de catre un angajator din Bucuresti a unui consilier juridic/inginer/economist/sofer/muncitor calificat este nelegala daca la data emiterii deciziei, in capitala (sau in judetele limitrofe) era criza (era deficit) de asemenea functii/profesii/meserii.[6]

NOTE:

[1] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.

[2] Decizia nr. 689/2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008).

In acest sens este si Decizia nr. 1003/2008 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l, nr. 753 din 7 noiembrie 2008).

[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 200o, modificata si completata ulterior.

[4] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 538.

[5] A se vedea Ovidiu Tinca, Comentarii referitoare la discriminarea pe criteriul varstei in raporturile de munca, in „Dreptul”, nr. 8/2009, p. 80-84.

[6] A se vedea Serban Beligradeanu, Consideratii referitoare la judicioasa interpretare a art. 61 lit. e) din Codul muncii, in Dreptul nr. 9/2009, p. 89.