Senatorii au adoptat tacit legea prin care BNR va decide falimentul bancilor

La data de 17 iunie 2010 s-a implinit termenul de adoptare tacita a Legii pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 37/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit.

Potrivit actului normativ, institutia de credit debitoare este obligata sa solicite Bancii Nationale a Romaniei, in termen de maximum 10 zile de la data la care a intervenit starea de insolventa, aprobarea prealabila pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului

In acest caz, BNR poate decide instituirea administrarii speciale, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale pentru instituirea acestei proceduri. De asemenea, BNR poate sa respinga aprobarea in cazul in care considera ca institutia de credit nu se afla in insolventa.

Decizia BNR trebuie sa fie motivata, existand si posibilitatea de a o contesta in instanta.

In termen de maximum 10 zile de la data primirii aprobarii prealabile de la BNR pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului, institutia de credit debitoare este obligata sa se adreseze tribunalului.

Totodata, se prevede plata cu prioritate a datoriilor pe care institutiile de credit aflate in insolventa le au fata de deponenti, in marja garantiei legale. Aceste datorii vor avea un rang de preferinta superior.

Astfel, pe langa taxele, timbrele si alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea institutiei de credit debitoare, precum si plata remuneratiei persoanelor angajate in conditiile legii, inclusiv a lichidatorului, creantele vor fi platite in lei, in urmatoarea ordine:
- creantele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar rezultate din plata compensatiilor catre deponentii garantati, precum si creantele izvorate din raporturi de munca pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
- creantele rezultand din activitatea debitorului dupa deschiderea procedurii;
- creantele bugetare, creantele Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, precum si creantele Bancii Nationale a Romaniei decurgand din credite acordate de aceasta institutiei de credit.