Avocat Cristina Popescu: "Amanarea platii certificatelor verzi va alunga o mare parte a investitorilor straini"

Pe de alta parte, un potential efect pozitiv ar fi „maturarea” pietei de proiectele speculative. Avocata estimeaza, insa, ca aproximativ jumatate dintre proiectele reale vor fi abandonate, in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla.

„Modificarea aceasta este o lovitura in general pentru toata partea de regenerabile, cu exceptia biomasei, unde nu au loc modificari, dar care necesita o tehnologie mai complicata si implica mai mult efort atat in faza de proiectare, cat si pe durata operationala a proiectelor. Estimez ca proiectele pe biomasa vor continua sa existe, insa acestea oricum reprezinta o proportie infima din toata energia regenerabila. In 2017, va exista pe piata un mare surplus de certificate care se vor vinde ieftin, pe principiul cererii si ofertei. Daca acum certificatele verzi se vand aproape de valoarea maxima a pragului superior de tranzactionare, asigurandu-se bancabilitatea proiectelor, prin propunerea Guvernului se ajunge in situatia in care investitorii sunt efectiv privati partial de orice venituri aferente certificatelor verzi a caror tranzactionare este suspendata pana in 2017, desi in acest interval totul este business as usual cand vine vorba de rambursarea creditelor. Mai mult, in 2017 (daca nu va interveni o noua prorogare a termenului), rata de recuperare a acestor certificate verzi va fi cu mult mai mica decat daca acestea ar fi fost tranzactionate in structura curenta”, spune Cristina Popescu.

Unii investitori si-au anuntat deja intentia de a renunta la proiectele de productie a energiei din surse regenerabile, daca Guvernul va modifica legislatia in domeniu. Un exemplu in acest sens este E.ON Romania, din grupul german de utilitati E.ON, care are proiecte eoliene de 120 MW in regiunea Moldovei.

In acest moment, Romania are unul dintre cele mai consistente sisteme de sprijin a productiei de energie din surse regenerabile din Europa. Cu toate acestea, spune Cristina Popescu, „nu trebuie sa uitam ca, desi legislatia privind schema de sustinere a fost adoptata in 2008, din cauza incapacitatii sistemului de a notifica in timp real Comisiei Europene masura ca ajutor de stat, schema de sprijin a devenit efectiv aplicabila de abia in luna august 2011, la trei ani de la adoptarea interna a legislatiei relevante, astfel incat nu s-a beneficiat de aceste stimulente in mod semnificativ sau substantial pana acum. Autoritatile par insa sa realizeze brusc, in 2013, ca si-au asumat niste obligatii pe care nu le pot onora, si ca schema de sustinere este prea generoasa. O astfel de abordare, contextuala, nu face decat sa zdruncine increderea potentialilor investitori in previzibilitatea legislatiei nationale”.