O poveste adevărată pe care istoria n-ar trebui să o uite niciodată

24 decembrie 1914

Primul război mondial începuse de aproape cinci luni, iar mulți dintre soldați erau deja sleiți de puteri. Pe frontul de Vest, trupele germane se luptau cu englezii și francezii. Erau peste 100.000 de soldați care vazuseră moartea cu ochii și care, din clipă-n clipă, așteptau să fie, la rândul lor, uciși. 

Familiile le erau departe, Crăciunul bătea la ușă și, cu toate astea, lor li se ordonase să continuie atacul. S-au depus nenumărate eforturi pentru ca soldații să aibă o permisie de câteva zile, pentru a putea petrece sărbatorile cu familia, însă conducătorii țărilor implicate în razboi nu au fost de acord cu o pace provizorie. Cu toate acestea, în ajunul Crăciunului, nemții și-au "decorat" tranșeele cu brazi împodobiți și candele aprinse, iar spre seara au început să cânte colinde. Li s-a răspuns în același ton de către englezi și francezi. Aceleași cântece, în trei limbi diferite, se-auzeau din toate cele trei tabere. 

Ce a urmat nu poate fi descris în cuvinte. Soldații și-au aruncat armele și au ieșit din tranșee, reunindu-se pentru a "încheia" propriul armistițiu. Focul și ura au încetat timp de câteva ore, iar inamicii și-au strâns mâinile, au facut schimb de țigări și mâncare, au râs și au uitat, pentru o noapte, că luptă în primul război mondial.

A fost un moment unic, ce a rămas în istorie sub numele de Armistițiul de Crăciun.

Mărturiile celor care au participat la "Armistițiul de Crăciun"

"Apoi, am plasat chiar mai multe lumânări decât înainte de-a lungul tranșeului nostru de un kilometru, precum și pomi de Crăciun (...). Britanicii și-au exprimat bucuria lor prin aplauze. Ca majoritatea oamenilor, mi-am petrecut toată noaptea treaz. A fost o minunată, dar oarecum rece, noapte", explica locotenentul german Kurt Zemisch.

"Cred că am văzut una din cele mai extraordinare priveliști ce i-a fost dată unui om să vadă (...). Urma să deschidem focul asupra lor, când am văzut că nu aveau puști, așa că unul din oamenii noștri a ieșit să îi întâmpine și în cam două minute pământul dintre cele două linii de tranșee roia cu oameni și ofițeri ai ambelor părți, dând mâna și urându-și reciproc un Crăciun fericit", povestește sublocotenentul britanic Dougan Chater.

"Ce priveliște, grupuri (...) de germani și britanici de-a lungul întregii lungimi a frontului. Din întuneric puteam auzi râsete sau vedea chibrituri aprinse, un german aprinzând țigara unui scoțian și invers, făcând schimb cu ele sau cu alte suveniruri. Acolo unde nu puteau vorbi limba, se făceau înțeleși prin semne și toată lumea s-ar fi părut că se împacă bine", spune caporalul John Ferguson într-o scrisoare trimisă familiei.

"Un lucru cu totul deosebit s-a întâmplat (...). Unii germani au ieșit cu mâinile ridicate și au început să-și ia unii dintre răniții lor, așa că am ieșit și noi imediat din tranșeele noastre și am inceput, de asemenea, să ne aducem și răniții noștri. Germanii apoi ne-au facut semn și o parte dintre noi ne-am îndreptat spre ei și am vorbit cu ei (...). Ne-au ajutat să ne îngropăm morții. Acest lucru a durat toată dimineața și am vorbit cu mai mulți dintre aceștia și trebuie să spun că păreau oameni formidabili (...) Nu pot să exprim ironia în cuvinte", este mărturia locotenentului Geoffrey Heinekey.

Sursa

Frumoasa ecranizare a unei lecții de umanitate

"Armistițiul de Crăciun" este, poate, una dintre cele mai importante lecții de umanitate pe care istoria ne-a oferit-o. Despre acea seara magică s-a scris mult, s-a vorbit și mai mult și s-au ecranizat zeci de pelicule. Unul dintre aceste filme memorabile este "Joyeux Noel" (Crăciun fericit, n.red.), o coproducție Franța, Germania, Marea Britanie, Belgia și România. Apărut în 2005, în preajma sărbătorilor de iarnă, filmul a avut o distribuție de excepție și a primit numeroase nominalizări, printre care și nominalizările la Oscar, Globul de Aur și Cesar.

Nu, nu este un film despre război. Este un film despre viață, despre datorie și demnitate, despre suferință, despre dragoste, despre putere și prietenie. Este o descriere perfectă a umanității.

Miracolul de Crăciun din 1914  ne arată că onoarea și umanitatea sunt mai presus de victorie și câștig. Acei soldati murdari, obosiți, îndurerați și părăsiți în tranșee ne-au dat o lectie pe care n-ar trebui s-o uităm niciodată: nu există minune mai mare decât legăturile de neînțeles ce unesc oamenii chiar și în cele mai aprige conflicte. 

- Spuneți-mi, ce-ați scris în raport?
- Am scris: <24 decembrie 1914. Nu s-au constatat activități ostile din partea germanilor în această seară>.
- Acesta e adevărul.
- În seara asta, oamenii au fost atrași de acel altar de parcă ar fi fost un foc în plină iarnă. Chiar și ateii au venit să se încălzească la el, numai pentru a fi împreună. Sau poate doar pentru a uita de război.
- Poate. Dar războiul nu va uita de noi. 

Fragment din "Joyeux Noel" (Crăciun fericit, n. red.)