Starea invatamantului romanesc

Ministrul educaþiei ºi cercetãrii, prof. univ. dr. Mircea Miclea, a înaintat  Parlamentului, astãzi, 14 octombrie 2005, Raportul anual asupra stãrii sistemului naþional de învãþãmânt. Raportul rãspunde direct unei solicitãri enunþate explicit în Legea Învãþãmântului (titlul IV, capitolul IV, art. 105, alin. 3):

„Ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii înainteazã Parlamentului raportul anual asupra stãrii sistemului naþional de învãþãmânt, pânã la data de 15 octombrie. Concomitent sunt prezentate direcþiile ºi prioritãþile de dezvoltare a învãþãmântului preuniversitar ºi superior. Raportul anual se dã publicitãþii.”

În contextul unei noi legislaturi, raportul are ºi o importantã dimensiune politicã. Acesta îºi propune evaluarea, dupã nouã luni, dintr-o perspectivã sistemic-obiectivã, a modului de aplicare a programului de guvernare în domeniul educaþiei. Raportul oferã, de asemenea, fundamentare pentru formularea de politici educaþionale bazate pe evidenþe statistice.

Dintre problemele cu care se confruntã sistemul naþional de învãþãmânt, aºa cum rezultã din acest raport, urmãtoarele sunt cruciale:

1. Subfinanþarea cronicã

Deºi media europeanã a finanþãrii educaþiei reprezintã 5,22% din PIB, iar în cazul noilor state membre este de 5,31% din PIB, în România s-a perpetuat o finanþare de 4%. Chiar în anii în care s-a raportat alocarea unor sume de peste 4% din PIB, acest fapt se datora în realitate includerii în bugetul destinat educaþiei atât a garanþiilor nefolosite la credite externe cât ºi a resurselor proprii pe care le-ar putea obþine unitãþile de învãþãmânt ºi care erau mult supraevaluate. Acest fapt a fãcut ca pe exerciþiul bugetar sã avem, în realitate, mereu sub 4% din PIB. Fãrã o finanþare la nivelul de 5% din PIB, sistemul naþional de învãþãmânt nu mai poate face nici un pas înainte.

2. Calitatea educaþiei

Rezultatele la testele internaþionale (PISA, TIMSS, PIRLS) aratã cã sistemul de învãþãmânt românesc este la nivel mediu sau sub media OECD. Aceste rezultate spun mult mai mult despre funcþionarea intrinsecã a sistemului decât spun rezultatele excepþionale ale olimpicilor care, în mare mãsurã, se datoreazã calitãþilor personale ºi nu performanþelor sistemului. În aceste condiþii, implementarea mecanismelor de asigurare a calitãþii la nivel de sistem ºi la nivel de instituþie devine o necesitate.

3. Descentralizarea sistemului de învãþãmânt preuniversitar

Descentralizarea începutã trebuie continuatã ferm, printr-o strategie coerentã. Toate deciziile importante privind personalul ºi execuþia bugetarã trebuie sã ajungã la nivelul ºcolii ºi apoi la cel al consiliului local. Este principala cale de raþionalizare a reþelei ºcolare (care a ajuns în mediul rural la un raport de 10 elevi/profesor) ºi de reducere a costurilor.  

Raportul face pentru prima datã în România o analizã detaliatã pe baza unui sistem naþional de indicatori ai educaþiei, elaborat în conformitate cu sistemele internaþionale (OECD, EUROSTAT): „E timpul sã ne vedem pe noi înºine prin aceeaºi indicatori prin care ne vãd alþii pe noi ºi ne comparã, în sistemul internaþional”.

Implementarea cu succes a mãsurilor ºi a planurilor de acþiune care decurg din acest raport implicã douã condiþii: susþinere politicã ºi susþinere financiarã.

Ministrul Educaþiei ºi Cercetãrii, prof. univ. dr. Mircea Miclea, precizeazã:
„Rãmâne sã decidem dacã avem maturitatea investirii în educaþie, aºa cum o fac toate þãrile europene sau dacã ne vom pune speranþele în geniul olimpicilor sau în apostolatul profesorilor, plãtind mai târziu costurile imense ale unei astfel de decizii”.

Ministrul educaþiei înþelege sã-ºi îndeplineascã toate obligaþiile care îi revin pânã la numirea noului ministru.

Textul integral al acestui raport va fi disponibil începând cu ziua de astãzi pe site-ul MEdC, www.edu.ro.