Nu cadourile sunt importante de Craciun

Mi-e greu sa-mi amintesc momentul in care am realizat ca Mos Craciun e un personaj fictiv. Cred ca mi-am format ideea asta destul de devreme si fara mari sentimente de tristete sau dezamagire. Pur si simplu am facut legaturi logice intre ce se intampla in jurul meu.

Faptul ca eram curios si cotrobaiam prin casa cu fiecare ocazie a contribuit - cu siguranta - la disparitia Mosului. Era de ajuns sa ma vad singur mai mult de jumatate de ora si in urma mea nu ramanea niciun coltisor, sertar sau dulap neatins. Si uite asa ajungeam sa descopar in preajma Craciunului diverse pungi si cutii cu continut suspect.

Cu toate astea, mi-era greu sa ma simt multumit doar stiind ce voi primi. Imi facea o placere deosebita sa-mi anunt parintii, intr-un fel sau altul, ca le-am descoperit secretul si apoi sa le observ reactiile.

Stiu. Eram cam rau.

De la un punct, am devenit mai putin incantat de cadouri si am inceput sa astept Craciunul din alt motiv. Era una dintre ocaziile (din ce in ce mai rare) in care veneau acasa surorile mele si familia se reintregea. Prezenta tuturor membrilor familiei a devenit drogul meu.

Nu, nu glumesc. Aveam o stare de bine care ma insotea zile intregi si intotdeauna zilele alea erau prea scurte. Plecarea surorilor mele ma afecta de fiecare data.

Conteaza prea putin ce se intampla in zilele de Craciun. De obicei savurez fiecare moment. Indiferent ca jucam carti, ne uitam la un film sau stau sa le explic ce cauta un jurnalist in domeniul legislativ. Iar povestile lui taica-miu despre perioada tineretii lui sunt mai mereu cireasa de pe tort.

Chiar daca nu-i perfecta, am o familie frumoasa. Si de multe ori uit asta, asa ca mi-am propus sa profit cat mai mult de timpul pe care-l petrec acasa. Mereu, nu doar in preajma sarbatorilor de iarna.

Sper sa va bucurati si voi la maximum de timpul petrecut alaturi de cei dragi.