Decizia ICCJ nr. 5/2015 - hotararea pronuntata in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta o cale de atac, nu poate fi supusa apelului

Dosar nr. 169/1/2015

Mirela Sorina Popescu - presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Marius Dan Foitos - judecator la Sectia penala - judecator-raportor
Aurel Gheorghe Ilie - judecator la Sectia penala
Lavinia Valeria Lefterache - judecator la Sectia penala
Francisca Maria Vasile - judecator la Sectia penala
Simona Daniela Encean - judecator la Sectia penala
Silvia Cerbu - judecator la Sectia penala
Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala
Leontina Serban - judecator la Sectia penala
Oana Mihaela Dinu - magistrat-asistent

S-a luat in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Dolj - Sectia penala si pentru cauze cu minori prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, in sensul „daca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala si impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala”. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu. La sedinta de judecata a participat doamna Oana Mihaela Dinu, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Minca Marinela din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Magistratul asistent a prezentat referatul cauzei cu privire la obiectul Dosarului nr. 169/1/2015 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala. De asemenea, a mentionat ca la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Iasi si Curtea de Apel Suceava, iar dintre specialisti Academia Romana - Institutul de Cercetari Juridice, Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative, precum si Directia legislatie, studii si documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In opinia majoritara, dezvoltata la filele 6-7 din raport, s-a sustinut ca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul procedura penala impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac nu poate fi supusa apelului conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala. In continuare a aratat ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor care a fost comunicat partilor, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala. A mai referat ca la data de 12 februarie 2014 - Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - a depus Adresa nr. 82/C/102/III-5/2015 prin care s-a adus la cunostinta ca in cadrul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar penal a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii vizand problema de drept supusa dezlegarii in prezenta cauza, fiind depuse si concluzii scrise.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a acordat cuvantul asupra eventualelor cereri sau chestiuni prealabile si, constatand ca nu sunt alte cereri sau exceptii de formulat, a solicitat procurorului sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema de drept supusa dezbaterii. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat ca sesizarea este inadmisibila, concluzie ce se bazeaza pe jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a promovat o interpretare restrictiva cu privire la admisibilitatea sesizarii in cazul in care aceasta se refera la interpretarea unor dispozitii procesual penale, aratandu-se ca ele reprezinta chestiuni incidentale de care nu depinde solutionarea fondului. In concluzie, a solicitat respingerea sesizarii, ca inadmisibila. Pe fondul problemei de drept supuse dezlegarii a aratat ca hotararile prin care se respinge ca inadmisibila, in etapa admiterii in principiu, contestatia in anulare impotriva unei sentinte definitive, pentru care legea nu prevede o cale ordinara de atac, nu pot fi atacate cu apel.
A mentionat ca nu s-ar putea stabili o asemenea ierarhie a cailor de atac in procedura admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, pornind de la dispozitiile art. 408 alin. (1) din Codul de procedura penala, in sensul ca sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel, atat timp cat in procedura initiala o astfel de hotarare este definitiva. In concluzie, a apreciat ca art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala nu este incident in cauza. De altfel, doctrina si practica au confirmat anterior ca singura ipoteza a posibilitatii exercitarii unei cai de atac era cea prevazuta de art. 386 lit. d) din Codul de procedura penala anterior si doar atunci cand instanta s-ar fi pronuntat prin sentinta pe cazul de contestatie in anulare respectiv. A precizat ca, potrivit noului Cod de procedura penala, ipoteza in care ar fi incidente dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala ar fi in cazul motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala. Ca urmare, a considerat ca hotararile pronuntate in etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare impotriva unei sentinte definitive nu pot fi atacate cu apel.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare asupra sesizarii formulate.

Dupa care,

INALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Obiectul sesizarii
Prin Incheierea din data de 21 noiembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 32.177/215/2014, de catre Tribunalul Dolj - Sectia penala si pentru cauze cu minori, care are ca obiect contestatia in anulare formulata in baza dispozitiilor art. 426 lit. f) din Codul de procedura penala, impotriva Sentintei penale nr. 3.772 din data de 10.07.2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 25.872/215/2014, definitiva la data de 10.07.2014, in temeiul art. 475 din Codul de procedura penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: daca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala si impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala.

II. Expunerea succinta a cauzei
La data de 12 iunie 2014, cu Adresa nr. V2 31.410 din 5 iunie 2014, Penitenciarul Pelendava a inaintat judecatorului de supraveghere din cadrul Penitenciarului Pelendava Craiova plangerea persoanei private de libertate P.M.I., formulata impotriva Hotararii Comisiei de disciplina nr. 131 din 3 iunie 2014, prin care aceasta a fost sanctionata, in raport cu prevederile art. 101 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioada de 3 luni, pentru savarsirea unei abateri disciplinare foarte grave, potrivit art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013. Plangerea a fost formulata in temeiul art. 104 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. Prin Incheierea nr. 121 din data de 17 iunie 2014 a judecatorului de supraveghere a privarii de libertate de la Penitenciarul Pelendava Craiova (Dosar nr. I21/.JS/2014) s-a respins plangerea persoanei private de libertate P.M.I. impotriva Hotararii Comisiei de disciplina din cadrul Penitenciarului Pelendava Craiova nr. 131 din 3 iunie 2014 si s-a mentinut sanctiunea aplicata de Comisia de disciplina, respectiv suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioada de 3 luni. Impotriva acestei solutii, condamnatul P.M.I. a formulat contestatie, inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data 30 iunie 2014, sub numarul 25.872/215/2014. Prin Sentinta penala nr. 3.772 din data de 10 iulie 2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 25.872/215/2014, s-au dispus urmatoarele: „Respinge contestatia formulata de petentul condamnat P.M.I. impotriva Incheierii nr. 121/17.06.2014 a judecatorului de supraveghere a privarii de libertate de la Penitenciarul Pelendava Craiova. Mentine in totalitate Incheierea cu numarul 121 din 17 iunie 2014, pronuntata de judecatorul delegat in Dosarul nr. 121/JS/2014. In baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedura penala obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, azi, 10 iulie 2014.”
Pentru a hotari astfel s-a retinut ca prin Hotararea Comisiei de disciplina cu numarul 131 din 5 iunie 2014 din cadrul Penitenciarului Pelendava Craiova, petentul P.M.I. a fost sanctionat cu suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioada de 3 luni, pentru incalcarea interdictiei prevazute de art. 82 lit. j) din Legea nr. 254/2013. Pentru a aplica aceasta sanctiune, comisia de disciplina a retinut ca in ziua de 21 mai 2014, cu ocazia unui control inopinat efectuat de catre supraveghetor, in cearsaful de pe patul petentului a fost gasit un telefon mobil. Impotriva sanctiunii aplicate de catre comisia de disciplina, petentul a formulat plangere in conditiile Legii nr. 254/2013. Prin Incheierea cu numarul 121 din 17 iunie 2014, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate a respins plangerea formulata de petent, mentinand sanctiunea aplicata de catre comisia de disciplina. Pentru a dispune astfel, s-a retinut ca petentul a savarsit abaterea pentru care a fost sanctionat, ca a avut o atitudine necorespunzatoare pe parcursul cercetarii disciplinare si ca nu este la prima abatere disciplinara.
Cu ocazia audierii sale la instanta de judecata, petentul nu a recunoscut savarsirea abaterii, sustinand ca telefonul apartinea unui alt detinut care in prezent s-a liberat. Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca, in mod corect, judecatorul de supraveghere a privarii de libertate a retinut ca petentul se face vinovat de savarsirea abaterii disciplinare si, in consecinta, a respins, ca neintemeiata, plangerea formulata de catre petent si a mentinut Incheierea judecatorului de supraveghere a privarii de libertate cu numarul 121 din 17 iunie 2014. Impotriva Sentintei penale nr. 3.772 din data de 10 iulie 2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 25.872/215/2014, condamnatul P.M.I. a formulat contestatie in anulare ce a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 21 august 2014, sub nr. 32.177/215/2014. Prin Sentinta penala nr. 4.154 din data de 11 septembrie 2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 32.177/215/2014, s-a dispus: „In baza art. 431 alin. (2) din Codul de procedura penala raportat la art. 428 alin. (1) din Codul de procedura penala respinge contestatia in anulare formulata de condamnatul P.M.I. impotriva Sentintei penale nr. 3.772/10.07.2014 a Judecatoriei Craiova, ca inadmisibila. In baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedura penala obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat. Cu apel in 10 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 11 septembrie 2014.”
Pentru a hotari astfel, analizand admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, instanta a retinut urmatoarele: Conform art. 428 alin. (1) din Codul de procedura penala, contestatia in anulare pentru motivele prevazute la art. 426 poate fi introdusa in termen de 10 zile de la data la care persoana impotriva careia se face executarea a luat cunostinta de hotararea a carei anulare se cere. Verificand dovada de comunicare a Sentintei penale nr. 3.772/2014 a Judecatoriei Craiova (fila 11 din Dosarul nr. 25.872/215/2014), instanta a constatat ca sentinta a fost comunicata petentului la data de 22 iulie 2014, astfel ca ultima zi a termenului de declarare a contestatiei in anulare a fost 4 august 2014. Prin urmare, instanta a retinut ca prezenta cerere, fiind expediata prin intermediul oficiului postal la data de 21 august 2014, este formulata tardiv. Avand in vedere considerentele de mai sus, in baza art. 431 alin. (2) din Codul de procedura penala raportat la art. 428 alin. (1) din Codul de procedura penala, instanta a respins contestatia in anulare formulata de condamnatul P.M.I. impotriva Sentintei penale nr. 3.772 din 10 iulie 2014 a Judecatoriei Craiova, ca inadmisibila. Impotriva Sentintei penale nr. 4.154 din data de 11 septembrie 2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 32.177/215/2014, a formulat apel condamnatul P.M.I., cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 23 septembrie 2014, sub nr. 32.177/215/2014.
Punctele de vedere ale reprezentantului Ministerului Public si ale contestatorului condamnat cu privire la dezlegarea chestiunii de drept au fost exprimate oral, cu ocazia dezbaterilor, in sedinta publica din data de 21 noiembrie 2014. Astfel, reprezentantul Ministerului Public a opinat ca legiuitorul procedural penal, prin introducerea noului Cod de procedura penala, a exclus calea de atac extraordinara a contestatiei in anulare, indiferent de motivul invocat, pentru hotararile penale definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei si care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. Ca atare, nici dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala nu sunt aplicabile in cauza. Contestatorul condamnat a sustinut, prin aparatorul prezent in substituirea aparatorului desemnat din oficiu, ca se impune sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru lamurirea chestiunii de drept constand in posibilitatea exercitarii unei cai de atac ordinare declarate ca urmare a exercitarii caii de atac prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala impotriva unei sentinte penale pentru care nu este prevazuta de lege o cale ordinara de atac. In sustinerea chestiunii prealabile s-au invocat prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala conform carora „Sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva.”
Ca atare, a apreciat ca este admisibila o cale de atac ordinara declarata impotriva hotararii pronuntate in solutionarea caii de atac extraordinare, chiar daca aceasta vizeaza o sentinta pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac. Din verificarile efectuate de catre instanta s-a constatat ca prezenta chestiune de drept nu face obiectul vreunui recurs in interesul legii sau al vreunei intrebari preliminare, adresata de o alta instanta de judecata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar de dezlegarea prezentei chestiuni de drept depinde solutionarea caii de atac ordinare prevazute de art. 408 din Codul de procedura penala. Fata de cele expuse, in baza art. 475 si urmatoarele din Codul de procedura penala, Tribunalul Dolj a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala cu urmatoarea chestiune de drept: „Daca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazuta de art. 426 din Codul de procedura penala si impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala.”

III. Opinia instantei care a formulat sesizarea
Completul care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile a opinat ca, indiferent de motivul invocat, contestatia in anulare poate fi exercitata numai impotriva hotararilor penale definitive care sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, invocand in acest sens urmatoarele argumente logico-juridice: In conformitate cu dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva. Pornind de la textul procedural precizat, a considerat ca legiuitorul, prin prevederea caii de atac ordinare a apelului, in urma exercitarii caii de atac extraordinare - contestatia in anulare - a exclus calea extraordinara de atac pentru hotararile care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. S-a apreciat ca daca s-ar considera ca admisibila contestatia in anulare declarata impotriva unei hotarari pentru care nu este prevazuta o cale de atac s-ar accepta ca dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala sunt incidente numai pentru hotararile ramase definitive prin neapelare, dar care sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, ipoteza care ar permite ca hotararile definitive (nesusceptibile de a fi atacate cu apel) pronuntate in prima instanta de judecatorii, tribunale sau curti de apel sa poata fi atacate printr-o cale de atac extraordinara, hotararea data in urma solutionarii contestatiei in anulare fiind definitiva.
Acceptand invocarea pe calea contestatiei in anulare a cazurilor prevazute de art. 426 lit. b)-i) din Codul de procedura penala, pentru hotarari nesusceptibile de a fi atacate cu apel si exprimand punctul de vedere ca o hotarare data intr-o cale de atac extraordinara poate fi atacata printr-o cale de atac ordinara numai daca si hotararea supusa contestatiei este atacabila cu o cale de atac ordinara, urmeaza a se constata ca tehnica juridica folosita de legiuitor pentru cazurile enuntate mai sus, referitoare la calitatea procesuala a partilor (inculpat, audierea inculpatului prezent etc.), nu impieteaza asupra posibilitatii de exercitare a caii de atac extraordinare. S-a mentionat ca, daca s-ar exclude rationamentul juridic enuntat mai sus si s-ar avea in vedere strict dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, dar si tehnica juridica folosita de legiuitor atunci cand a redactat cazurile prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala, s-ar exclude ab initio posibilitatea ca impotriva hotararilor, care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu o cale de atac ordinara, in speta apelul, sa fie exercitata calea de atac extraordinara prevazuta de art. 426 din Codul de procedura penala. Intr-o asemenea ipoteza, calea de atac extraordinara este inadmisibila, dupa cum aceasta conditie de forma apare si in cazul unor hotarari impotriva carora se poate exercita calea de atac ordinara a contestatiei (prevazuta de art. 425^1 din Codul de procedura penala), deoarece legiuitorul, in dispozitiile art. 432 din Codul de procedura penala, a restrans posibilitatea atacarii sentintei date in contestatie in anulare numai cu calea de atac a apelului, desi atat calea de atac prevazuta de art. 425^1 din Codul de procedura penala, cat si calea de atac prevazuta de art. 408 din Codul de procedura penala sunt cai ordinare de atac care, in cea mai mare parte, functioneaza dupa aceleasi reguli (repunerea in termen, retragerea si efectul suspensiv al caii de atac si, desi nu este prevazut de legiuitor, efectul devolutiv). Prin analogie cu dispozitiile art. 465 alin. (12) din Codul de procedura penala, s-a apreciat ca prin dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala legiuitorul procedural penal a exclus calea de atac extraordinara a contestatiei in anulare, indiferent de motivul invocat, pentru hotararile penale definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei si care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.

IV. Dispozitiile din Codul de procedura penala supuse interpretarii
- Art. 426 din Codul de procedura penala - Cazurile de contestatie in anulare: „Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:
a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
b) cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal;
c) cand hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) cand judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) cand sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;
h) cand instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila;
i) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.”
- Art. 431 din Codul de procedura penala - Admiterea in principiu „(1) Instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, fara citarea partilor
(2) Instanta, constatand ca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art. 426 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.”
-Art. 432 din Codul de procedura penala - Procedura de judecare „(1) La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintare.
(2) In cazul in care prin contestatia in anulare se invoca autoritatea de lucru judecat, judecarea contestatiei se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.
(3) Judecarea contestatiei in anulare nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
(4) Sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva.”
- Art. 408 din Codul de procedura penala - Hotararile supuse apelului: „(1) Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel.
(2) Incheierile pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor.”

V. Opiniile instantelor judecatoresti
Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie curtile de apel Iasi, Craiova, Pitesti, Suceava, Timisoara, Bacau, Cluj, Bucuresti, Oradea, Alba Iulia, Brasov, Targu Mures, Constanta, Ploiesti, Galati care, dupa caz, au facut referire si la punctele de vedere ale unora dintre instantele arondate. S-au conturat doua opinii:
1. In opinia majoritara s-a sustinut ca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala formulata impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac nu poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala. In motivarea punctului de vedere exprimat, Curtea de Apel Iasi a aratat ca dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala privesc contestatiile in anulare intemeiate pe prevederile art. 426 lit. b)-h), daca hotararea atacata a ramas definitiva prin neapelare si contestatia in anulare intemeiata pe prevederile art. 426 lit. i) din Codul de procedura penala, daca ultima hotarare a ramas definitiva prin neapelare. In aceste situatii, hotararea definitiva atacata apartinand primei instante este susceptibila de a fi atacata cu apel. Magistratii Tribunalului Caras-Severin au precizat ca isi insusesc rationamentul expus de judecatorii Tribunalului Dolj, in completarea motivelor formulate facand trimitere la dispozitiile art. 465 alin. (12) din Codul de procedura penala care prevad expres ca „Hotararea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita” si argumentand ca, chiar daca situatia se refera la calea de atac extraordinara a revizuirii, legea procesual penala trebuie aplicata unitar, pe baza acelorasi considerente avute in vedere de legiuitor atunci cand o anumita problema de drept nu este reglementata. Curtea de Apel Bacau a mentionat ca interpretarea sintetica a textului de lege enuntat conduce la concluzia ca hotararea pronuntata in solutionarea contestatiei in anulare, cale de atac reglementata de dispozitiile art. 426 din Codul de procedura penala, si formulata impotriva unei sentinte penale pentru care nu este prevazuta nicio cale de atac este definitiva. Curtea de Apel Alba Iulia a precizat ca unii judecatori au apreciat ca este inadmisibil apelul exercitat impotriva hotararii prin care s-a solutionat calea de atac a contestatiei in anulare promovata impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta nicio cale de atac, cu motivarea ca scopul avut in vedere de legiuitor la redactarea art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala nu a fost acela ca intr-o cauza in care sentinta din ciclul ordinar de atac nu este supusa niciunei cai ordinare de atac sa se admita existenta unei astfel de cai de atac intr-un ciclu procesual extraordinar.
Judecatoria Miercurea-Ciuc a mentionat ca principalul argument in sustinerea solutiei exprimate rezulta din reglementarea procedurii de judecata a contestatiei in anulare prevazute de art. 432 din Codul de procedura penala, care la alin. (1) dispune ca instanta, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintare. Ca urmare, rejudecand cauza, instanta pronunta o hotarare de acelasi fel ca si cea desfiintata, care este fie o decizie in apel, fie o sentinta in prima instanta, susceptibila sau nu de a fi atacata cu apel. Rezulta ca dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, care se refera numai la sentinta data in contestatia in anulare, sunt prevazute pentru a se asigura dublul grad de jurisdictie si in cauzele in care nu s-a exercitat calea de atac a apelului, in cazul rejudecarii acestora. In sensul solutiei mai sus mentionate s-au pronuntat: Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Timis, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Brasov, Tribunalul pentru Minori si Familie Brasov, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori, Judecatoria Galati, Tribunalul Braila.
2. In opinia minoritara s-a apreciat ca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac, poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala. Curtea de Apel Pitesti a mentionat ca hotararile pronuntate in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala, formulata impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac, nu sunt exceptate expres de catre normele procedurale de la exercitarea caii de atac a apelului. Dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala sunt de strica interpretare si, prin urmare, trebuie aplicate ad litteram, fara a distinge dupa criteriul naturii hotararii judecatoresti impotriva careia s-a exercitat calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare. Tribunalul Arad a sustinut ca legiuitorul nu a conditionat exercitarea acestei cai de atac de caile de atac ordinare ce puteau fi exercitate impotriva hotararii de fond asa cum a facut in cazul revizuirii, la art. 463 din Codul de procedura penala.
Tribunalul Maramures a opinat in sensul ca, chiar daca, aparent, nu pare a fi logic sa existe posibilitatea exercitarii unei cai de atac impotriva sentintei pronuntate in contestatia in anulare, cata vreme nu a existat posibilitatea exercitarii vreunei cai de atac impotriva sentintei analizate in contestatia in anulare, textul procedural nu distinge cu privire la hotararile ramase definitive in fata primei instante, astfel ca nu pot fi create in mod artificial exceptii de la reglementarea legala. Opinia magistratilor de la Judecatoria Rupea este in sensul ca, daca legiuitorul ar fi dorit sa dea textului de lege o alta interpretare, ar fi procedat ca si la revizuire unde a prevazut expres in cuprinsul art. 465 alin. (12) din Codul de procedura penala ca hotararea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita. Judecatoria Gheorgheni a aratat ca dispozitiile art. 426 din Codul de procedura penala reglementeaza cazurile de contestatie in anulare, dar si hotararile impotriva carora se poate face contestatie in anulare, respectiv hotararile penale definitive, fara a distinge modul in care acestea au ramas definitive.
Din dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala rezulta ca legiuitorul nu a exclus din sfera de aplicare a contestatiei in anulare hotararile penale definitive si care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. Un argument in plus este prevazut in art. 408 din Codul de procedura penala, potrivit caruia sentintele pot fi atacate cu apel daca legea nu prevede altfel. Astfel, s-a aratat ca legiuitorul nu a exclus in mod expres apelul pentru hotararile pronuntate in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala formulat impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac, ci, mai mult, art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala prevede in mod expres calea de atac a apelului. S-a mentionat ca, desi exista posibilitatea de a apela la suplimentul analogic in vederea complinirii unei lacune, nu se poate ajunge pe aceasta cale la crearea unei situatii defavorabile persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni. Or, avand in vedere scopul pentru care a fost instituita calea de atac a contestatiei in anulare, in situatia in care s-ar aprecia ca aceasta nu priveste si hotararile penale definitive care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel, s-ar ajunge tocmai la crearea unei situatii defavorabile pentru persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni. In sensul solutiei mai sus mentionate s-au pronuntat Tribunalul Bacau, Judecatoria Satu Mare, Judecatoria Targu Secuiesc, Tribunalul Hunedoara.

VI. Jurisprudenta relevanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
La nivelul Sectiei penale din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie au fost identificate:
- Sentinta penala nr. 599, pronuntata in Dosarul nr. 1.097/1/2014, prin care a fost respinsa, ca inadmisibila, contestatia in anulare formulata de contestatorul C. R. impotriva Sentintei penale nr. 159 din 19 februarie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala - pronuntata in Dosarul nr. 4.004/1/2013;
- Sentinta penala nr. 817, pronuntata in Dosarul nr. 2.974/1/2014, prin care a fost respinsa, ca inadmisibila, contestatia in anulare formulata de contestatorul M. C. impotriva Sentintei penale nr. 1.648 din 13 decembrie 2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala - in Dosarul nr. 6.546/1/2012;
- Decizia nr. 273, pronuntata in Dosarul nr. 3.333/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul B. C. impotriva Deciziei penale nr. 887/A din 8 august 2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala - prin care a fost respinsa, ca inadmisibila, contestatia in anulare formulata de contestatorul B. C. impotriva Deciziei penale nr. 222/A/4.03.2014 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala;
- Decizia nr. 374/A, pronuntata in Dosarul nr. 4.977/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul C. N. D. impotriva Sentintei penale nr. 265/F din 29 august 2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala;
- Decizia nr. 298/A, pronuntata in Dosarul nr. 944/2/2014, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul R. A. I. impotriva Deciziei penale nr. 548/A din 29 aprilie 2014 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala - prin care s-a respins ca nefondata contestatia in anulare formulata de condamnat.

VII. Examenul jurisprudentei
1. Calea de atac impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare. In acest sens, in practica s-au conturat doua opinii: Hotararile pot fi supuse caii de atac a apelului:
- Sentinta penala nr. 4.154 din 11 septembrie 2014 a Judecatoriei Craiova, Dosar nr. 32.177/215/2014;
- Sentinta penala nr. 1.616 din 21 noiembrie 2014 a Judecatoriei Satu Mare - Sectia penala, Dosar nr. 11.525/296/2014. Hotararile nu pot fi supuse caii de atac a apelului:
- Sentinta penala nr. 61 din 16 octombrie 2014 a Curtii de Apel Iasi, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 620/45/2014*;
- Sentinta penala nr. 72 din 19 noiembrie 2014 a Curtii de Apel Iasi, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 771/45/2014;
- Sentinta penala nr. 78 din 10 decembrie 2014 a Curtii de Apel Iasi, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 836/45/2014*;
- Sentinta penala nr. 81 din 20 ianuarie 2015 a Tribunalului Arges - Sectia penala, Dosar nr. 5.563/109/2014;
- Sentinta penala nr. 598 din 22 octombrie 2013 a Judecatoriei Deta, judetul Timis, Dosar nr. 1.785/220/2013;
- Incheierea din data de 17 iunie 2014 a Tribunalului Bucuresti - Sectia penala, Dosar nr. 18.419/3/2014.
2. Cu privire la art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala „Sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului”. Dupa admiterea in principiu (calea de atac a apelului vizeaza o hotarare data in etapa admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare) au fost identificate:
- Decizia penala nr. 1.396 din 12 noiembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.920/332/2014;
- Decizia penala nr. 1.571 din 11 decembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 12.527/225/2014;
- Decizia penala nr. 1.050 din 8 septembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 22/104/2014;
- Decizia penala nr. 1.123 din 23 septembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 5.190/311/2014;
- Decizia penala nr. 504 din 25 septembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Dosar nr. 1.757/227/2014;
- Decizia penala nr. 41/A din 6 februarie 2014 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala, Dosar nr. 1.785/220/2013.

VIII. Opinia specialistilor consultati
1. Punctul de vedere al Academiei Romane - Institutul de Cercetari Juridice - „Andrei Radulescu”
In teoria si practica judiciara procesual penala privind caile de atac s-a admis si se aplica regula potrivit careia, in principiu, posibilitatea exercitarii unei cai extraordinare de atac este recunoscuta si prevazuta de lege numai in cazul hotararilor care au, potrivit legii, cai de atac ordinare si in cazurile in care persoana interesata a uzat de aceste cai ordinare de atac. In aceasta conceptie, contestatia in anulare ar trebui sa aiba ca obiect numai greseli de judecata petrecute la judecata apelului, care nu ar mai putea fi invocate intr-o alta cale ordinara de atac. Doar in situatii deosebite - precum cele aferente motivelor de la lit. b) si i) din art. 426 - posibilitatea exercitarii contestatiei in anulare poate fi recunoscuta si impotriva hotararilor ramase definitive prin neapelare. Totodata, motivele de nelegalitate prevazute la lit. c)-h) cu privire la hotararea primei instante pot si trebuie invocate doar pe calea apelului, neexistand nicio ratiune pentru suprapunerea contestatiei in anulare peste apel.
Caracterul inadmisibil al contestatiei in anulare atunci cand este declarata impotriva unei hotarari care nu are cale de atac decurge si din argumente de text. Astfel, potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedura penala „instanta... daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea apelului (si nu a contestatiei, n.n.)” sau la rejudecarea cauzei, dupa desfiintare, iar art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala stabileste ca „sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva”. Asadar, daca am considera admisibila contestatia in anulare declarata impotriva hotararilor pentru care legea prevede calea de atac a contestatiei, ar insemna ca impotriva hotararii date ulterior admiterii caii extraordinare de atac si rejudecarii cauzei sa poata fi declarat apelul, desi este o cauza pentru care legea prevede contestatia drept cale de atac. Asadar, potrivit dispozitiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, care reglementeaza caile de atac care pot fi exercitate impotriva hotararii pronuntate asupra contestatiei in anulare, sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva, astfel, prevazand drept cale de atac ordinara apelul, in urma exercitarii caii de atac extraordinare - contestatia in anulare - s-a exclus calea extraordinara de atac pentru hotararile care nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel.
2. Punctul de vedere al Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative
Hotararea pronuntata in solutionarea contestatiei in anulare prevazuta de art. 426 din Codul de procedura penala impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege calea de atac a apelului este inadmisibila. Legiuitorul a limitat cazurile in care contestatia in anulare poate fi exercitata impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta, susceptibile de apel, ramase definitive prin neapelare, doar la situatiile prevazute de art. 426 lit. b)-i) din Codul de procedura penala, neincluzand intre aceste hotarari pe cele pentru care legiuitorul prevede calea de atac a contestatiei. Hotararile pronuntate in calea de atac a contestatiei sunt definitive si nu sunt supuse caii ordinare de atac a apelului. Contestatia este o cale de atac ordinara, la fel ca si apelul; or nu exista hotarari penale pentru care legiuitorul sa fi prevazut doua cai ordinare de atac. Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara, atat de anulare, cat si de reformare. Daca s-ar admite ca aceste hotarari ar fi supuse caii de atac a contestatiei in anulare si apoi hotararea pronuntata in solutionarea contestatiei in anulare ar fi supusa, la randul ei, apelului, potrivit art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, s-ar eluda vointa legiuitorului, ajungandu-se ca prin exercitarea unei cai extraordinare sa poata fi apoi atacate cu apel hotarari pentru care legiuitorul nu a prevazut aceasta cale de atac. Prevederile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala trebuie interpretate doar cu referire la cazurile in care contestatia in anulare este admisibila impotriva sentintelor ramase definitive prin neapelare, la care fac referire prevederile art. 426 lit. b)-i) din Codul de procedura penala.

IX. Punctul de vedere al Directiei legislatie, studii si documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Sentintele pronuntate in etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare, reglementata in dispozitiile art. 431 din Codul de procedura penala, prin care s-a respins, ca inadmisibila, contestatia in anulare exercitata impotriva unei sentinte definitive, care nu poate fi atacata cu apel in temeiul unei dispozitii legale ce exclude posibilitatea exercitarii caii de atac ordinare, sunt definitive. Sentintele pronuntate in procedura de judecare a contestatiei in anulare reglementata in dispozitiile art. 432 din Codul de procedura penala, dupa admiterea in principiu, prin care se solutioneaza contestatia in anulare exercitata impotriva unei sentinte definitive, care nu poate fi atacata cu apel in temeiul unei dispozitii legale ce exclude posibilitatea exercitarii caii de atac ordinare, sunt definitive.

X. Opinia judecatorului-raportor
Referitor la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita, opinia judecatorului-raportor a fost in sensul ca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de lege o cale de atac este definitiva.

XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie
A. Admisibilitatea sesizarii
Reglementand conditiile de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit in art. 475 din Codul de procedura penala posibilitatea anumitor instante, investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta, care constata, in cursul judecatii, existenta unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei si asupra careia instanta suprema nu a statuat inca printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs, sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prin care sa se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. Se constata ca pentru a fi admisibila o asemenea sesizare trebuie indeplinite cumulativ mai multe cerinte:
- problema de drept sa nu fi fost inca dezlegata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin mecanismele legale ce asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele judecatoresti sau sa nu faca in prezent obiectul unui recurs in interesul legii;
- existenta unei cauze aflate in cursul judecatii in ultimul grad de jurisdictie pe rolul uneia dintre instantele prevazute expres de articolul anterior mentionat;
- solutionarea pe fond a acelei cauze sa depinda de lamurirea chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii. Chestiunea de drept cu care a fost sesizata instanta suprema nu a primit inca o rezolvare printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui asemenea recurs. In cauza, Tribunalul Dolj este investit cu solutionarea unei cauze in ultima instanta, respectiv apelul formulat de condamnatul P.M.I. impotriva Sentintei penale nr. 4.154 din data de 11 septembrie 2014, pronuntata de Judecatoria Craiova in Dosarul nr. 32.177/215/2014. Cea de-a treia conditie cumulativa impusa de art. 475 din Codul de procedura penala este si ea indeplinita, intrucat solutionarea pe fond a cauzei depinde de lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizari.
Referitor la conditia dependentei dintre solutionarea pe fond a cauzei si lamurirea ce ar fi data chestiunii de drept, problema admisibilitatii caii de atac a apelului in ipoteza analizata are consecinte asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Astfel, spre deosebire de situatiile cand faza procesuala in care se afla cauza exclude de plano rezolvarea fondului cauzei, in calea extraordinara a contestatiei in anulare, daca s-ar ajunge la concluzia admisibilitatii apelului, ar exista posibilitatea trecerii in etapa judecarii contestatiei in anulare. Avand in vedere cele aratate mai sus, Inalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - constata ca sesizarea formulata de Tribunalul Dolj indeplineste cumulativ conditiile de admisibilitate prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala, context in care chestiunea de drept invocata poate primi o rezolvare de principiu prin pronuntarea unei hotarari prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
B. Chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii
Instanta care a sesizat acest complet a solicitat sa se lamureasca daca hotararea pronuntata in etapa admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare formulate impotriva unei sentinte pentru care legea nu prevede nicio cale de atac poate fi atacata cu apel, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala. Dezlegarea problemei de drept cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie vizeaza incidenta, in etapa admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, a dispozitiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, in ipoteza pronuntarii unei hotarari prin care a fost respinsa ca inadmisibila cererea de contestatie in anulare formulata impotriva unei sentinte definitive, nesusceptibila de a fi atacata cu apel. In conceptia Codului de procedura penala, atat incheierea prin care se dispune admiterea in principiu a contestatiei in anulare, cat si sentinta sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibila, a contestatiei in anulare, in cadrul procedurii de examinare a admisibilitatii in principiu, prevazuta in art. 431 din Codul de procedura penala, sunt hotarari definitive, nesupuse caii de atac a apelului. Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 431 si ale art. 432 din Codul de procedura penala:
a) dispozitiile art. 431 din Codul de procedura penala reglementeaza o etapa distincta, a admiterii in principiu a contestatiei in anulare si, in cadrul acestor dispozitii cu caracter special, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea atacarii pe calea apelului a hotararilor pronuntate in cadrul procedurii de examinare a admisibilitatii in principiu, indiferent de tipul hotararii pronuntate;
b) spre deosebire de dispozitiile legale mentionate, prin art. 432 din Codul de procedura penala a fost reglementata procedura de judecare a contestatiei in anulare, ulterioara etapei admiterii in principiu, iar dispozitiile alin. (4) potrivit carora „Sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva” sunt integrate in economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozitiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala, referitoare la caile de atac in materia contestatiei in anulare, priveste exclusiv hotararile judecatoresti pronuntate in procedura de judecare a contestatiilor in anulare care au fost admise in principiu. In acelasi sens, atat dupa intrarea in vigoare a Codului de procedura penala, cat si anterior acestui moment, doctrina 1 a subliniat caracterul definitiv al hotararii prin care instanta respinge in principiu contestatia in anulare.
Totodata, in practica Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie 2, contestatia in anulare exercitata impotriva unei sentinte definitive a fost respinsa, ca inadmisibila, in procedura reglementata in art. 431 din Codul de procedura penala, prin sentinta definitiva. De asemenea, in practica Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie 3 s-a retinut ca este adevarat ca dispozitiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala stabilesc faptul ca sentinta data in contestatia in anulare este supusa apelului, iar decizia data in apel este definitiva (...), dar aceste dispozitii reglementeaza procedura de judecare a contestatiei in anulare dupa parcurgerea procedurii prealabile, si anume admiterea in principiu, reglementata in art. 431 din Codul de procedura penala. „Asadar, dispozitiile art. 432 din Codul de procedura penala nu sunt aplicabile spetei, nefiind depasit momentul procedural al admisibilitatii in principiu.” Chiar daca speta invocata priveste o decizie prin care s-a respins, ca inadmisibila, contestatia in anulare, in etapa reglementata in art. 431 din Codul de procedura penala, considerentele privesc sfera de aplicare a dispozitiilor art. 432 din acelasi cod, indiferent daca instanta se pronunta prin sentinta sau decizie in etapa admiterii in principiu.
Se mai impune precizarea ca in ipoteza analizata nu sunt incidente dispozitiile art. 408 alin. (1) din Codul de procedura penala, potrivit carora „Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel”. Articolul 408 alin. (1) din Codul de procedura penala se refera la sentintele nedefinitive, pronuntate in procedura principala, iar nu in procedura specifica unei cai extraordinare de atac. In masura in care sentinta atacata pe calea contestatiei in anulare nu este susceptibila de apel, fiind definitiva, sentinta pronuntata in procedura admiterii in principiu cu privire la o astfel de hotarare nu ar putea avea un regim juridic diferit din punctul de vedere al caracterului definitiv, al posibilitatii exercitarii caii de atac ordinare a apelului. Pentru considerentele aratate, hotararile judecatoresti pronuntate in etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare, etapa reglementata distinct in dispozitiile art. 431 din Codul de procedura penala, sunt definitive.

Prin urmare, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Dolj - Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 32.177/215/2014 prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile, in sensul „daca hotararea pronuntata in solutionarea caii de atac extraordinare prevazute de art. 426 din Codul de procedura penala si impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta de l ege o cale de atac poate fi supusa apelului, conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedura penala.”
Stabileste ca hotararea pronuntata in procedura examinarii admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, impotriva unei sentinte pentru care nu este prevazuta o cale de atac, nu poate fi supusa apelului.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 4 martie 2015.

PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, judecator MIRELA SORINA POPESCU
Magistrat-asistent, Oana Mihaela Dinu

__________

Note de subsol
1. Grigore Gr. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Editura Hamangiu, 2013, p. 733; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlau, Raluca Morosanu, Victor Vaduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Catalin Mihai Chirita, Noul Cod de procedura penala comentat, Editura Hamangiu, 2014, 1091. In ambele lucrari, autorii se refera numai la decizie, ca unic tip de hotarare prin care se dispune respingerea contestatiei in anulare, ca inadmisibila, in etapa admiterii in principiu, insa argumentele care stau la baza stabilirii caracterului definitiv al hotararii prin care se di spune respingerea in principiu a contestatiei in anulare privesc atat sentinta, cat si decizia.
2. I.C.C.J., Sectia penala, Sentinta nr. 599/2014, pronuntata in Dosarul nr. 1.097/1/2014, precum si I.C.C.J., Sectia penala, minu ta Sentintei nr. 817/2014, pronuntata in Dosarul nr. 2.974/1/2014, si I.C.C.J., Sectia penala, minuta Sentintei nr. 892/2014, pronuntata in Dosarul nr. 2. 212/1/2014.
3. I.C.C.J., Sectia penala, Decizia nr. 273/2014, pronuntata in Dosarul nr. 3.333/2/2014.