Legea atracției și de ce nu primești până mâine un Ferrari?

Articol scris de Dan Lambescu – trainer Extreme Training (www.traininguri.ro)

Nu este suficient să ne gândim că mâine dimineață vom avea un Ferrari în parcare ca acesta să și apară. Legea atracției universale nu funcționează în acest mod simplist oricât ar vrea autorii să demonstreze acest lucru. Totuși, există anumite instrumente și procese realiste, fundamentate din punct de vedere științific, care funcționează pe acest principiu, așa cum vom vedea în continuare. 

În acest articol vei vedea cum funcționează mecanismul ”feed forward” și cum acesta face ușoară atingerea obiectivelor sau, din contră, ne împiedică să avem rezultatele pe care ni le dorim.

Stabilirea și formularea unui obiectiv nu sunt suficiente pentru ca acesta să fie deja atins. Trebuie ca obiectivul să fie realist și, evident, trebuie să inițiem și să susținem cu succes anumite acțiuni. Dacă obiectivele setate sunt fezabile în raport cu noi și cu mediul înconjurător, acestea pot fi atinse mult mai ușor având o gândire și o stare mentală potrivită contextului.

Oricare ar fi obiectivul tău, presupunând că ți l-ai setat corespunzător, proiecția mentală, pe care tu o faci privind situația, devine cu rapiditate o cauză pentru modul, eficiența sau intensitatea cu care vei acționa. Oricât ar suna de ciudat, putem spune că anticiparea unui efect viitor devine o cauză pentru o stare din prezent.

Cel mai potrivit ar fi să luăm câteva exemple pentru a lămuri pe deplin cum funcționează acest mecanism numit ”feed forward”.

Exemplul 1 – directorul de marketing

Să presupunem că suntem director de marketing și că ne-am setat ca obiectiv să realizăm o nouă campanie pentru produsul ”X”. Doar că, pentru a realiza acest lucru, primul pas ar fi ca, în cadrul unei întâlniri, să convingem boardul director să suplimenteze bugetul. În acest moment intră în joc propriul nostru creier, care poate fi de ajutor sau ne poate sabota, cum putem vedea în scenariile de mai jos.

Scenariul 1 – proiecția negativă

Putem începe să ne imaginăm întâlnirea cu boardul director într-o atmosferă oarecum tensionată. Această proiecție declanșează o serie de stări nedorite cum ar fi:

• suntem îngrijorați și, eventual, nu mai dormim bine;
• suntem stresați și ne scade randamentul;
• putem chiar să nu mai realizăm prezentarea pentru întâlnire așa cum ne-o doream din această cauză.

Unde va conduce acest șir de stări? Va conduce la o imagine și mai dezastruoasă a întâlnirii, în care membrii boardului „ne vor sfâșia în bucăți”. Evident că suntem din ce în ce mai tensionați, scade pofta de mâncare și nu mai avem energia necesară să putem realiza prezentarea pentru întâlnire. Începem să simțim presiunea timpului, se instaurează panica, iar aceasta va duce la o imagine apocaliptică a întâlnirii, în care vom fi efectiv spulberați și dați afară. Acum suntem convinși că vom rămâne fără serviciu și că nu vom mai avea cu ce să plătim ratele la bancă. În acest moment, suntem paralizați de spaimă, iar întâlnirea trebuie să aibă loc mâine dimineață.

Cauza este plasată în viitor și este reprezentată de imaginea pe care noi o formăm despre modul cum va decurge întâlnirea cu boardul director (un posibil dezastru).

Efectul este plasat în prezent și este reprezentat de starea noastră actuală (paralizați de spaimă).

Care credeți că va fi rezultatul? În niciun caz unul plăcut, pentru că starea noastră nu va fi una de înaltă performanță, ci mai degrabă una în care toate resursele interne sunt blocate, iar noi vom întreprinde un set de acțiuni ineficiente, pentru că suntem paralizați de spaimă.

Scenariul 2 – proiecția pozitivă

Să vedem în antiteză și o posibilă proiecție pozitivă. În acest nou scenariu, începem prin a ne imagina întâlnirea cu boardul director într-o atmosferă colegială. Ce efecte vom observa și vom simți în starea noastră?

• acest lucru ne face să fim relaxați și să crească randamentul în elaborarea prezentării;
• ne putem vizualiza prezentând cu aplomb noua strategie de marketing pentru produsul ”X”, prezentare pe care membrii boardului o urmăresc cu atenție și interes.

Care va fi efectul? Ce stare vom avea? Noua imagine despre modul cum va decurge întâlnirea ne dă ”aripi” și realizăm una dintre cele mai bune prezentări din carieră. Acum ne imaginăm cum participanții de la întâlnire ne felicită și ne propun, eventual, în următoarea perioadă o mărire de salariu. Ratele la bancă devin mai puțin semnificative și putem să ne gândim la achiziționarea unei mașini noi în viitorul apropiat sau mediu.

Observați cum orice imagine pe care o oferim viitorului devine o hrană și o cauză care ne va pune într-o anumită stare, care va deschide un nou ciclu ce se repetă și se amplifică până la momentul în care apare confundarea cu realitatea. Și asta deoarece ”Creierul uman nu poate face diferența între realitate și imaginație!”

Exemplul 2 – directorul de resurse umane

Suntem director de resurse umane și avem de susținut un training angajaților din cadrul departamentului de vânzări pentru îmbunătățirea lucrului în echipă. Vedem și aici ce generează o proiecție pozitivă sau, dimpotrivă, una negativă.

Scenariul 1 – proiecția negativă

În timp ce lucrăm la designul de curs, ne imaginăm cum va avea loc prima zi de formare. Ne vedem într-o sală ticsită cu angajați nemotivați și care ar vrea să fie oriunde numai acolo nu. Avem emoții din această cauză, ne auzim vocea tremurandă și simțim cum ne transpiră palmele. Acest ”film” ne modifică starea actuală, însă nu într-un sens bun. Devenim stresați, dispare creativitatea, iar elaborarea designului de curs începe să stagneze.

Imaginea despre prima zi de curs în aceste condiții se modifică, vedem cum participanții râd cu capul în palme și ne imaginăm pe noi înșine transpirând abundent în fața lor, incapabili să scoatem un sunet. Acest film actualizat ne modifică și mai mult starea actuală. Acum suntem aproape paralizați de spaimă, timpul trece și designul de curs pare imposibil de terminat.

Scenariul 2 – proiecția pozitivă

În timp ce lucrăm la designul de curs, ne imaginăm cum va avea loc prima zi de formare. Ne vedem într-o sală ticsită cu angajați care manifestă o oarecare curiozitate legată de subiectul prezentării. Acest lucru ne motivează să realizăm un design de curs nonconformist care să le stârnească și mai mult interesul, modificăm prezentarea și o facem mai atractivă.

Imaginea despre prima zi de curs se modifică substanțial, vedem cum participanții se implică din ce în ce mai mult, oferă feedback constructiv și procesul didactic decurge bine. Acest nou film ne modifică și mai mult starea actuală. Acum suntem aproape bucuroși, designul de curs este aproape gata și timpul trece prea încet deoarece suntem nerăbdători să susținem trainingul.

***

Ambele exemple prezentate anterior descriu un proces care, în programarea neurolingvistică, se numeste ”feed forward”. Acesta este un proces ciclic de tip cauza-efect elaborat de către Marshall Goldsmith pentru a îmbunătăți continuu ceea ce facem în viața de zi cu zi.

Cauza este plasată în viitor și este reprezentată de imaginea/filmul pe care ne-o/ni-l formăm despre modul cum va decurge întâlnirea cu boardul director.

Efectul este plasat în prezent și este reprezentat de starea noastră actuală.

Se poate observa, în scenariile descrise anterior, cum imaginea noastră despre întâlnirea care urmează să aibă loc schimbă starea prezentă care, la rândul ei, modifică și întărește imaginea/filmul despre întâlnire și așa mai departe.

Cu fiecare ciclu, atât imaginea despre întâlnire, cât și starea noastră actuală se modifică progresiv, până când ating cote nebănuite (atât în sens pozitiv, căt și negativ).

Psihicul fiecăruia dintre noi este, în mod natural, permanent angrenat în procese de tip ”feed forward” atât în sens pozitiv, cât și negativ.

De fiecare dată când vă imaginați un lucru negativ, amintiți-vă că acesta poate fi începutul unui ciclu de gânduri și stări negative, de multe ori fără sfârșit.

Evident, este valabil și viceversa. Amintiți-vă că, de fiecare dată când vă imaginați un lucru plăcut, oricât de mic, acesta poate fi începutul unui ciclu care poate crește în intensitate și profunzime, schimbându-vă viață în bine.

Mintea noastră este precum o grădină în care trebuie să îngrijim plantele, nu buruienile. Orice imagine negativă trebuie scoasă din minte asemenea unei buruieni, pentru că poate declanșa un proces ciclic de tip ”feed forward” care va sufoca plantele.

Unii oameni își trăiesc întreaga viață urmând un asemenea proces. Mulți nu iau decizii care să le schimbe viața în bine tocmai pentru că fac proiecții negative. Alții nu își urmează pasiunile din același motiv.

Proiecțiile pozitive nu trebuie puse în antiteză cu managementul riscurilor. Tocmai din această cauză obiectivele setate trebuie să fie deștepte, să fie în acord cu puterile și abilitățile noastre și să fie congruente cu mediul înconjurător. Este bine să fie luat în calcul și ce ar putea să nu meargă, să anticipăm și să contracarăm. Proiecția pozitivă nu exclude negarea unor posibile probleme, ele pot să coexiste (de exemplu, o proiecție pozitivă despre cum vom depăși un obstacol în viitor poate chiar să ajute la depășirea acestuia).

Dacă obiectivele setate sunt realiste, fezabile și în acord cu mediul înconjurător, atunci generarea unui proces de tip ”feed foward” pozitiv ajută în mod decisiv la atingerea lor.

Ce ai putea face pentru a stimula procesele de tip ”feed forward” pozitive și a le atenua pe cele negative:

1. Înconjoară-te de oameni care rulează preponderent procese de tip ”feed forward” pozitive;

2. Devino conștient de acest proces, de felul cum îți influențează starea și obiectivele și, pe măsură ce-l oprești, la un moment dat vei ”uita” cum să-l generezi în sens negativ. Oprește-l pur și simplu, modifică-ți postura, atitudinea, fiziologia, zâmbește, inspiră și expiră profund;

3. Generează procese de tip ”feed forward” în sens pozitiv prin accesarea de stări benefice atunci când îți imaginezi lucruri și situații din viitor. Stările de încredere, relaxare, creativitate, concentrare etc., care ajută decisiv să punem bazele unui proces de tip ”feed forward” durabil și de efect, pot fi obținute foarte ușor printr-un alt proces numit, în programarea neurolingvistică, ancorare;

4. Mergi la cursuri de dezvoltare personală și la ședințe de ”coaching” pentru a susține procese de tip ”feed forward” în sens pozitiv;

5. Citește cărțile care te ajută și evită-le pe cele care doar te încurcă;

6. Îngrijește-te de starea ta fizică. Fă mișcare, sport, ai grijă la alimentație. De fapt, ai grijă de toate acele elemente care-ți dau o stare plină de energie, pentru că scenariile negative apar, de obicei, atunci când suntem lipsiți de energie.

Putem observa cum aceste procese sunt prezente în mod continuu în viața noastră. Până la urmă, acest mecanism este un stil de viață, un mod în care alegem să ne trăim existența.

Legea atracției, pentru oameni, este simpla proiecție pe care noi o facem despre viitor. Modul cum aceste proiecții în viitor intră într-o buclă care generează starea noastră actuală și repetarea continuă a acestui proces sunt, de fapt, singurele lucruri aflate sub controlul nostru. Putem spune că vom fi atrași de ceea ce proiectăm și vom atrage în viața noastră ceea ce vizualizăm. Astfel, vorbim de o realitate în care noi suntem cauza.

Legea atracției, înțeleasă superficial, poate deresponsabiliza grav și poate duce la dezamăgiri fantastice, motiv pentru care am propus o abordare realistă în care lucrurile pot intra simplu în controlul nostru.