Destinații inedite de vacanță: Gurro - satul scoțian din Alpii Italieni

Potrivit legendelor care circulă în zonă, confirmate și de istorici, un grup de soldați scoțieni s-a refugiat, în urma bătăliei de la Pavia (24 februarie 1525), pe perioada iernii, în zona satului Gurro, situat în apropierea graniței cu Elveția.

Mercenarii scoțieni, care erau în slujba regelui Francisc I al Franței, s-au refugiat în Alpii Italieni în urma înfrângerii armatei regelui francez, înfrângere suferită în fața armatei imperiale a lui Carol al V-lea (Carol Quintul).

Se spune că soldații scoțieni au decis să rămână în zonă și datorită faptului că regiunea seamănă foarte bine cu zona montană din Scoția - Highlands.

Această localitate este situată la o altitudine de 815 metri și a fost atât de izolată încât autoritățile italiene au consemnat existența ei de abia la începutulul secolului XX. Singura cale de acces în Gurro era, până la începutul anilor 1900, o cărăre de pământ.

În anii 1920 populația din acest sat a ajuns la cele mai mari valori, și anume puțin peste o mie de locuitori. De atunci, populația a scăzut, ajungând la începutul anilor 2000 la puțin peste 300 de persoane.

Și în zilele noastre, persoanele ce locuiesc în Gurro păstrează dovezi ale originii lor: la festivaluri sau sărbători folosesc cimpoaie și kilt-uri realizate din materiale cu model ecosez (tartan).

Antropologi de la Universitatea din Zurich, care au studiat dialectul vorbit în Gurro, au stabilit că localnicii folosesc în jur de 800 de cuvinte gaelice (dialect celtic din Irlanda și Scoția) în limbajul curent. De asemenea, ei au și un accent scoțian caracteristic.

Tineri locuitori din Gurro

Câțiva din locuitorii satului Gurro au nume scoțiene, dar italienizate. De exemplu, Donald a devenit Donaldi, Gibbs a devenit Gibi etc.

În fiecare an, în localitate, se organizează un festival dedicat originilor scoțiene. Cu această ocazie se arborează steagul Scoției și străzile se împodobesc cu flori și lumânări albe și albastre (culorile steagului scoțian).

În această localitate există și un muzeu etnografic ce deține colecții de îmbrăcăminte și arme scoțiene.