Directiva 2016/881/UE, cea care impune grupurilor multinaționale obligații noi de raportare pentru schimbul automat de informații fiscale și pentru combaterea evaziunii fiscale, a fost transpusă în legislația națională în iunie 2017, odată cu publicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 42/2017.
Cocret, actul citat reglementează obligația grupurilor fiscale de a furniza anual rapoarte, pentru fiecare țară în parte, care să includă informații fiscale referitoare la suma veniturilor, profitul/pierderile, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariați și imobilizările corporale.
Astfel, orice entitate parte a unui grup multinațional, rezidentă fiscal în România, are obligația de a notifica autoritatea competentă dacă este societatea-mamă finală sau surogat (desemnată pentru raportare), până în ultima zi a anului fiscal de raportare al grupului multinațional.
În acest context, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017 a fost publicat și a intrat în vigoare Ordinul ANAF nr. 3.049/2017 privind aprobarea modelului și conținutului formularului "Raportul pentru fiecare ţară în parte".
Potrivit OUG nr. 42/2017, grupurile multinaționale au obligația de a depune un raport pentru fiecare țară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului multinațional.
Totodată, obligația revine și contribuabililor ce au obligaţia depunerii formularului "Raportul pentru fiecare ţară în parte" şi care au optat, în condiţiile legii, pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic.
Conform normelor în vigoare, depunerea cu întârziere de către entitățile raportoare a raportului pentru fiecare țară în parte (adică în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de multinaționale) va atrage amenzi cuprinse între 30.000 și 50.000 de lei, în timp ce nedepunerea documentelor va putea fi sancționată cu amenzi de la 70.000 și până la 100.000 de lei.