Excepție de la încetarea de drept a CIM: Continuarea raportului de muncă, la cererea salariatului, pe perioadă determinată

Codul muncii a primit recent câteva modificări la capitolul încetării de drept a contractului de muncă. În principal, ele vizează continuarea raportului de muncă, după ce sunt îndeplinite condițiile de pensionare (stagiul minim și vârsta standard), de către salariatele care vor să mai muncească.

Prin Legea nr. 93/2019, în vigoare din 11 mai 2019, în Codul muncii a intrat o prevedere nouă, care vizează nu doar angajatele, ci și angajații. Prevederea introduce ideea de continuare a raportului de muncă, pe perioadă determinată, după ce se îndeplinesc condițiile de vârstă standard de pensionare și stagiul minim de cotizare.

"Pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare (15 ani - n.red.) pentru pensionare și cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menținut în aceeași funcție maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului individual de muncă", scrie acum în Codul muncii.

Așadar, cu 30 de zile înainte de îndeplinirea celor două condiții, angajatul/angajata poate să facă o cerere angajatorului pentru a mai munci, în baza aceluiași contract de muncă, încă maximum trei ani - dar cu posibilitatea de prelungire ulterior, anual, a raportului.

Până acum, cine dorea să muncească la același angajator, făcea un nou contract. Codul muncii prevede că, la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, contractul de muncă încetează de drept. Ca urmare, angajatorul trebuie să facă o constatare scrisă (în cinci zile) că raportul de muncă a încetat în acest fel.

Prevederea citată mai sus, care face parte din articolul ce tratează încetarea de drept a contractului de muncă, introduce astfel posibilitatea de a continua același raport de muncă pe o perioadă determinată. Acel maxim de trei ani nu e întâmplător ales, din moment ce, puțin mai jos în Codul muncii, avem o prevedere care limitează la 36 de luni contractul de muncă pe perioadă determinată cu un pensionar care are voie să cumuleze pensia cu salariul.

Prevederea de mai sus nu introduce însă și o obligație pentru angajator să accepte continuarea raportului de muncă cu salariatul, chiar dacă el face cererea așa cum cere legea, în 30 de zile. Dar legea îl obligă să accepte cererea salariatei. Distincția e foarte importantă și a fost adusă printr-o ordonanță care a modificat Codul muncii acum câteva luni.

"Angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. c) teza întâi («la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani» - n.red.)", scrie în Codul muncii.

De fapt, obligația angajatorului de a accepta cererea salariatei să muncească în continuare a fost introdusă, prin OUG nr. 96/2018, înainte de prevederea pe care am citat-o la începutul materialului. Ordonanța respectivă a trecut prin Parlament, cum se întâmplă cu toate, unde a mai primit câteva modificări - așa a apărut prevederea citată în prima parte a materialului.

Notă: Pentru că am menționat mai sus cumulul pensiei cu salariul, iată aici o scurtă trecere în revistă a cazurilor în care cumulul este posibil în legislația noastră.