Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing prevede scoaterea caracterului executoriu al contractelor de leasing atunci când locatarul/utilizatorul e consumator. Asta ar însemna, practic, o îngreunare a procedurilor de executare silită contra împrumutaților, pentru că va trebui să se treacă prin instanță, mai întâi.
Notă: Atunci când un contract e titlu executoriu executarea se face cel mai ușor, direct la executor, fără a fi nevoie să se ceară instanței învestirea cu formulă executorie. Pentru cel care urmează să fie executat însă a merge mai întâi în instanță presupune costuri suplimentare.
Inclusiv consumatorul este definit în textul acestei propuneri: orice persoană (sau grup de persoane fizice) care e utilizator/locatar într-un contract de leasing și care acționează în afara activității economice, iar calitatea de consumator care acționează în scopuri personale/de familie se prezumă și nu se analizează în raport cu întreaga activitate a acestuia, ci doar în raport cu contractul respectiv.
O a doua modificare propusă pentru consumatori prin acest proiect este mărirea cu o lună a termenului după care operatorul de leasing are dreptul să ceară rezilierea contractului, din cauza neplății: trei luni de la scadență, în loc de două, cum scrie acum în OG nr. 51/1997.
Mai departe, pentru a stopa situațiile în care, deși returnează bunul, consumatorii sunt în continuare datori cu sume însemnate de bani din cauză că bunul a fost vândut mult sub prețul pieței, propunerea vine cu detalierea valorilor ce trebuie luate în calcul în aceste situații. Concret, când bunul e restituit la termenul din contract, eventualele despăgubiri nu vor putea cuprinde decât diferența între totalul sumelor datorate conform contractului diminuată cu valoarea obținută prin valorificare exclusiv TVA sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat.
"Sumele datorate conform contractului de leasing se constituie din facturile emise și neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă, amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei și alte amenzi aferente bunului, precum și taxe/impozite aferente bunului", mai scrie în proiectul de lege.
Propunerea mai cuprinde și un drept prioritar la cumpărarea bunului, valabil 30 de zile de la data predării pentru locatar/utilizator sau o altă persoană propusă de acesta. În cazul în care preţul plătit de către cumpărătorul propus de utilizator este mai mic decât sumele datorate conform contractului, utilizatorul are obligaţia de a plăti diferenţa finanţatorului, în maximum 30 de zile de la data încasării de către finanţator a preţului de vânzare aferent transferului bunului.
Cât despre situațiile în care locatarul/utilizatorul nu restituie bunul în termenul prevăzut în contract, acesta va avea de achitat și cheltuielile pentru recuperarea bunului.
Atenție! Propunerea legislativă NU se aplică momentan. Aceasta trebuie aprobată de președintele statului și publicată în Monitorul Oficial ca să intre în vigoare.
Comentarii articol (1)