UPDATE: Proiect respins definitiv: Contractele de credit și leasing să nu mai fie titluri executorii

Legislația prevede acum că sunt titluri executorii și contractele de credit, și cele de leasing și nu se distinge între cine e împrumutatul/utilizatorul. Însă lucrurile s-ar fi schimbat dacă propunerea legislativă respinsă acum, care prevedea ca astfel de contracte să nu mai fie titluri executorii când sunt încheiate cu consumatorii (adică de românul de rând, atunci când cumpără pentru sine, nu în exercițiul unei activități economice), ar fi ajuns să se aplice.

Propunerea legislativă pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing precum si a Ordonanţei de Urgenţă nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului a fost adoptată în 2018 de Parlament, declarată neconstituțională un an mai târziu și respinsă definitiv miercuri, ceea ce înseamnă că nu va mai ajunge să se aplice.

Ce ar fi însemnat dacă contractele de credit și de leasing nu mai erau titluri executorii? Ca executarea silită să pornească mai greu decât acum, când se merge direct cu contractul la executor - ar fi fost necesară obținerea executării silite prin instanța de judecată.

E important să subliniem că beneficiul nu ar fi fost acordat firmelor sau persoanelor fizice autorizate care se împrumută la bănci ori încheie contracte de leasing.

"Toți consumatorii pentru care alte soluții de redresare în afară de executarea silită nu sunt fezabile vor fi nevoiți să se apere în litigii inițiate de creditori, prin care se urmărește obținerea unui titlu executoriu în vederea stabilirii certitudinii, lichidității și exigibilității datoriei față de instituția de credit. Aceste litigii ar putea depăși ca durată trei ani", estima KPMG într-un studiu de impact publicat acum ceva vreme pe marginea acestui proiect legislativ.

Dezavantajele unei atare măsuri ar fi fost următoarele, atrăgeau atenția specialiștii: restanțierii ar fi ajuns, chiar dacă nu voiau, în instanță, iar toate costurile procedurii ar fi fost suportate de aceștia, nu de către cei care i-au împrumutat și-și doreau banii înapoi; instanțele ar fi ajuns să suporte iarăși o aglomerare de care scăpaseră atunci când s-a introdus executorialitatea acelor contracte.

Apoi, mai scrie în proiectul respins acum de deputați, dacă acum se poate rezilia contractul de leasing la două luni după neplata ratelor, se propunea oferirea unui termen mai lung, respectiv de trei luni.

"În cazul în care utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract, eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferența între totalul sumelor datorate conform contractului diminuată cu valoarea obținută prin valorificare exclusiv TVA sau, după caz, printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Sumele datorate conform contractului de leasing sunt formate din facturile emise și neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă, amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei și alte amenzi aferente bunului, precum și taxe/impozite aferente bunului", mai scrie în proiect.

Totuși, e de precizat aici faptul că, deși proiectul prin care se dorea transformarea contractelor de credit și a celor de leasing în titluri care nu pot fi executate a fost respins definitiv, acest lucru s-ar putea aplica în cazul contractelor de leasing, deoarece un alt proiect de lege în acest sens a ajuns foarte aproape de aplicare. Mai exact, acesta mai trebuie doar să fie promulgat de președintele țării și publicat în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare.

Atenție! Parcursul legislativ al acestui proiect se încheie aici, ceea ce înseamnă că nu se va aplica.