Mie spune-mi ”domnule”!

Regi și supuși

Autostradă, mașini una după alta și pe banda întâi și pe banda a doua. Și, totuși, în coloana de pe banda a doua, din când în când, se găsesc șoferi care să semnalizeze că vor să depășească, să dea flash-uri, să gesticuleze și să înjure că nu se dau ceilalți din fața lor. M-am întrebat întotdeauna ce e în capul unui astfel de șofer. Nu suportă să stea în spatele cuiva? Are impresia că e smecher și că i se cuvine să se dea oamenii să-l lase să treacă? Sau e ceva just, pe care eu nu-l pot intui?

Sigur, se vor găsi oameni să spună că da, nu avem autostrăzi, că unii români nu știu să circule pe banda întâi și tot așa. Fără supărare, însă, cazul amintit de mine nu e despre asta. E despre statul la rând, despre respectatul unor reguli pe care ceilalți le respectă. Ca atunci când mergi, pe aceeași autostradă, încet, în coloană, iar un șmecher merge pe banda de urgență, repede-repede, semn că tupeul lui îi permite să încalce regulile.

Ce spun eu e despre oamenii care, imaginându-și în capul lor că au toată dreptatea din lume, încalcă regulile pentru că simt că au o justificare să o facă. Doar că n-au. Și străzile noastre ar fi mai sigure dacă unii oameni ar accepta că, uneori, trebuie să mergi în coloană. Să mergi în rând cu ceilalți.

Ca o paralelă, în afaceri e la fel. Lumea ar fi mai sigură dacă unii ar accepta că nu întotdeauna trebuie sa câștigi doar tu. Că nu ți se cuvine, în realitate, nimic. Să nu te consideri special. Asta cred eu că înseamnă să fii om. Nu donațiile pe care le facem de Crăciun și Paște.

Și apoi, mai e ceva.

Pe mine mă respecți, da?

Înțeleg nevoia de respect a multor oameni. E bruma aceea care le-a mai rămas, în fața barbarilor ce tratează astăzi respectul ca pe ceva periculos, care-l siluiesc zilnic, refuzând să accepte că ar trebui să existe în lumea noastră. Aici, nimic de zis. 

Sunt, însă, oameni care se iau atât de în serios pe ei, poziția lor în societate ori familia din care fac parte, încât nu mai vorbim, acolo, de respect. Vorbim doar despre nevoia de-a se cocoța sus, sus de tot, pe un piedestal pe care și l-au făcut singuri, cerându-le celorlalți să îl recunoască.

I-am zis mereu Anei, fiică-mea, că respectul se câștigă, nu se dă de cineva. Că nu pot merge eu cu ea, de mână, într-un grup de copii ori oameni mari, să le cer să o respecte. Le pot cere, în cel mai bun caz, să mă respecte pe mine și, astfel, să o respecte și pe ea. Ori să le fie frică de mine, motiv pentru care s-ar purta cu mănuși cu ea. Doar că, pe termen lung, lucrurile astea nu contează. Niciun părinte nu poate lăsa moștenire copiilor săi respectul societății. Așa încât, că vrem sau nu vrem, respectul ni-l câștigăm singuri. Unii prin forță, alții cu mintea ori sufletul.

Dacă respectul ar fi fost monedă

Probabil ca s-ar fi devalorizat de mult. Sau, mai bine zis, devalorizarea ideii s-ar fi vazut mult mai palpabil. Declarativ, lucrurile stau interesant. Potrivit unui studiu recent (Semaforul Moralității, realizat de Exact Business Solutions, pentru HBO România), ”Peste 69% dintre românii din mediul urban consideră furtul de haine sau alimente, șantajul, șpaga pentru a obține permisul de conducere sau o autorizație, adulterul, întârzierea plății datoriei către un prieten, citirea unor conversații private fără consimțământ sau evitarea unei cozi la magazin, ca fiind serioase probleme de moralitate. În schimb, mai puțin de doi din patru români din mediul urban consideră: furtul de materiale de la serviciu, traversatul pe roșu când nu trece nicio mașină, circularea cu viteză peste limita admisă și a minți pentru a proteja sentimentele unei persoane ca nefiind probleme grave de moralitate”.

Cum o fi în realitate, mi-e teamă să mă gândesc. Multi romani vorbesc mult despre respect, cer respect foarte des, dar nu dau nimic în schimb.

--

Notă
Pentru o altă perspectivă asupra acestui subiect, te invit să citești editorialul Simonei, publicat tot astăzi. Am convenit ca, de acum înainte, în unele week-end-uri, să dezbatem, prin intermediul unor dialoguri editoriale, subiecte ce au atras atenția publicului în ultima vreme.

--