Combaterea concurentei neloiale . Legea 11/1991

 Legea 11/1991, modificata si completata prin Legea 298/2001, este exemplul pozitiv al unei legi bine gandite inca din momentul elaborarii sale. Afirmam acesta, deoarece, desi dateaza din anul 1991, pana in prezent, nu a fost necesara decat o completare adusa de Legea 298/2001, modificare impusa de evolutia mecanismelor de concurenta neloiala devzvoltate in practica de catre comercianti.
 
 Primul pas care trebuie facut de o societate comerciala care doreste sa se protejeze de actele sau faptele de concurenta neloiala din partea celor cu care intra in raporturi de afaceri, este sa incheie un contract riguros cu partenerii de afaceri, prin care, acestia din urma, sa isi asume obligatia de a nu savarsi acte sau fapte de concurenta neloiala fata de societatea cu care contracteaza.
 
 De ce trebuie semnat un asemenea contract?
 
 Raspunsul vine din situatia concreta cu care se confrunta majoritatea comerciantilor: Cu cat raporturile comerciale dintre societati comerciale diferite devin mai stranse, cu atat mai mult, know-how-ul societatilor cocontractante, devine mai usor de accesat de anumiti parteneri de afaceri, mai mult sau mai putin binevoitori. Prin semnarea unui contract in care clauza de concurenta neloiala este definita si sanctionata foarte clar, in momentul in care actul sau faptul de concurenta neloiala a fost ientificat, societatea prejudiciata trebuie sa faca doar dovada actului de concurenta neloiala si dovada contractului.
 
 Per a contrario, daca o societate comerciala nu isi protjeaza informatiile si know-how-ul prin clauza de neconcurenta, aceasta va intampina mari dificultati in dovedirea culpei societatii care a prejudiciat-o. In realitatea mediului de afaceri din Romania, acest furt de informatii comerciale se dovedeste foarte greu de catre firma prejudiciata, datorita existentei a numeroase societati comerciale infiintate prin interpunere de persoane.
 
 Astfel, administratorul unei firme A, care, datorita raporturilor comerciale in care intra alaturi de firma B, va avea acces la lista de furnizori a acesteia din urma. Prin infiintarea sau preluarea unei firme C, al carei aministrator este o cunostinta a administratorului firmei A, datorita informatiilor primite de la acesta din urma, firma C va avea acces la lista furnizorilor fimei B, existand posibilitatea crearii unui grav prejudiciu financiar pentru aceastan din urma.
 
 Cheia stoparii acestor acte de concurenta neloiala se afla in existenta unui contract cu clauze de neconcurenta intre firma A si firma B, in cadrul careia, trebuie mentionata interdictia efectuarii de acte de concurenta neloiala direct sau prin persoane interpuse, pecum si a unei clauze de obligare la plata de daune cominatorii destul de semnificative. In cazul existentei acestui contract, fima prejudiciata tebuie doar sa demonstreze legatura economico-financiara intre firma A si firma C (care, in practica se va dovedi cu usurinta, deoerece, firma A va incheia un contract cu firma C prin care va prelua diferite avantaje financiare in urma colaborarii).
 
 In schimb, in lipsa unui contract, vor trebui dovedite colaborarile atat dintre firma A si B cat si dintre firma A si C, iar in plus, daunele solicitate vor trebui limitate la cuantumul dobanzii legale.
 
 Concurenta neloiala se poate manifesta atat prin nerespectarea unor clauze contractuale(raspundere civila contractuala) cat si prin efectuarea unor fapte interzise de legea concurentei neloiale (raspundere civila delictuala). Avand in vedere ca avantajele si dezavantajele dintre aceste doua forme de raspundere civila au fost detaliate mai sus, comerciantii trebuie sa cunoasca faptul ca, in cadrul unei actiuni in justitie intemeiata pe Legea 11/1991, acestia au dreptul sa ceara:
 
 1. stoparea actelor de concurenta si chiar retragerea de pe piata a bunurilor sau serviciilor oferite prin savasirea actelor sau faptelor de concurenta neloiala.
 
 2. obligarea societatii in culpa sa nu mai efectueze acte sau fapte de concurenta neloiala pe viitor.
 
 3. obligarea societatii vinovate la plata prejudiciului creat.
 
 In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului creat, este recomandabil intotdeaua efectuarea unei expertize contabile, care sa reproduca fluctuatiile economice ale societatii in culpa de la momentul inceperii derularii actelor sau faptelor de concurenta neloiala si pana la momentul punerii in intarziere a acesteia.
 
 Totodata, trebuie precizat faptul ca, pentru a fi admisibila actiunea in plata unor despagubiri, societatea pagubita trebuie sa puna in intarziere firma in culpa prin intermediul unei notificari sau somatii. Pentru celelalte capete de cerere, nu este necesara punerea in intarziere, prealabila declansarii litigiului.
 
 In afara declansrii unei actiuni prin care societatea pagubita isi va putea recupera daunele suferite, aceasta mai are la indemana sesizarea Oficiului Concurentei, institutie care, va investiga si va acorda amenzi proportinale cu pagubele produse de firma in culpa.