Chiar dacă angajatorul a încheiat un acord de conciliere cu un salariat, punerea în executare ar putea fi problematică

Am vorbit despre acest lucru cu Anca Zegrean, Senior Associate, Head of Labor Practice la casa de avocatură SCPA Biriș Goran. Specialista a punctat inclusiv necesitatea de a se recurge la instanțe, atunci când o parte la acordul de conciliere refuză să își execute obligațiile stabilite în document. 

„[N]u este clar care sunt efectele în plan juridic ale unui eventual acord de conciliere. Art. 231 ind. 1 nu prevede că procesul-verbal încheiat de către consultantul extern ar fi titlu executoriu. Ceea ce înseamnă că, dacă una dintre părți nu respectă obligațiile asumate prin procedura concilierii, cealaltă parte va apela tot la concursul instanțelor de judecată pentru a-și valorifica drepturile câstigate prin conciliere, respectiv pentru a obține un titlu executoriu (hotărârea judecătoarească). Separat, în procedura medierii (reglementată prin lege) se prevede clar faptul că acordul de mediere atestat de avocat/notar are valoare de titlu executoriu”, consideră Anca Zegrean (interviul complet poate fi accesat aici, unde cei interesați pot găsi mai multe detalii despre procedura concilierii și despre avantajele și dezavantajele acesteia).

Unul din scopurile principale ale unei proceduri de conciliere este fix evitarea mersului în instanță și oferirea unei proceduri eficiente, la care să poată recurge părțile la un contract individual de muncă, în caz de conflict. Chiar inițiatorii modificărilor din Codul muncii, prin care a fost introdusă procedura concilierii ca modalitate de soluționare a disputelor, au făcut referire la „degrevarea instanțelor”, ca finalitate urmărită prin stabilirea unei asemenea proceduri.

În acest context, devine incertă valoarea reală pe care o aduce o asemenea procedură, dacă există riscul de a fi necesară recurgerea la o instanță de judecată, deși se apelează la conciliere. Mai mult, discutăm, aici, de un lucru incert - nevoia de a merge în instanță, pentru punerea în executare sau nu. Pentru că părțile nu au de unde să știe, de la început, dacă celălalt se va conforma prevederilor acordului de conciliere sau nu. Deci riscul există constant, până la momentul conformării. Și asta dacă, bineînțeles, toate celelalte lucruri decurg firesc - părțile se înțeleg cu privire la alegerea consultantului, ambele se prezintă la conciliere și se încheie un acord. 

Și chiar dacă durata de obținere a unei hotărâri executorii tot e mai mică decât ar fi fost cazul în situațiile în care părțile s-ar fi dus, de la început, în instanță, unii ar putea fi descurajați să recurgă la procedura concilierii, fix pentru că ar fi vrut să evite, în totalitate, instanțele.

De asemenea, multe aspecte care țin de conciliere, astfel cum este formulată acum, nu sunt clare, ceea ce ar putea duce, la rândul lor, la o serie de acțiuni în justiție, pentru a se obține clarificări cu privire la cum trebuie interpretate prevederile relevante din Codul muncii.