Cauza Petre impotriva Romaniei

Marti, 27 iunie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronuntat în cauza Petre împotriva României. Situatia de fapt retinuta de Curte priveste, în esenta, împrejurarea ca reclamantii, Corneliu Petre si fiul sau, Mircea Bogdan Petre, de profesie avocati, au fost învinuiti, în luna decembrie 1996, respectiv ianuarie 1997, de comiterea infractiunilor de înselaciune si uz de fals (primul reclamant), respectiv fals material în înscrisuri oficiale si complicitate la înselaciune (al doilea reclamant). Procesul penal privind pe cei doi reclamanti se afla înca pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Curtea de la Strasbourg a constatat încalcarea art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care garanteaza dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil, întrucât procesul penal privind pe cei doi reclamanti a avut o durata, pâna în prezent, de 9 ani si 5 luni pentru trei grade de jurisdictie si a respins, ca vadit neîntemeiat, celalalt capat de cerere comunicat Guvernului, privind pretinsa încalcare a dreptului la respectarea vietii private si de familie datorita înscrierii mentiunilor provizorii în cazierul judiciar.

Curtea a aratat ca reclamantii nu au adus nici o dovada privind vreo incidenta pe care înscrierea în cazier a procedurii penale aflate în curs ar fi avut-o asupra vietii lor private sau profesionale. În plus, Curtea a observat ca mentiunile provizorii nu determina, prin efectul legii, incapacitati personale sau profesionale de natura sa influenteze posibilitatea reclamantilor de a dezvolta relatii cu lumea exterioara.

Curtea a apreciat ca înscrierea mentiunilor provizorii în cazier nu poate fi asimilata situatiei sanctionate de Curte prin hotarârea pronuntata în cauza Rotaru, în care autoritatile române au colectat si stocat, timp de peste cincizeci de ani, informatii privind viata reclamantului, în special referitoare la studiile acestuia, la activitatile sale politice si la cazierul sau judiciar.

Curtea a respins, de asemenea, fara a le mai comunica Guvernului, celelalte capete de cerere formulate de reclamanti, privind pretinsa încalcare a art. 5 (dreptul la libertate si siguranta), art. 6 alin. 2 (respectarea prezumtiei de nevinovatie), art. 6 alin. 3 (garantii privind dreptul la aparare) din Conventie si a art. 2 (libertatea de circulatie) din Protocolul nr. 4 la Conventie.

În ceea ce priveste cererea de satisfactie echitabila formulata în temeiul art. 41 din Conventie, desi reclamantii au solicitat despagubiri în valoare totala de peste doua milioane de euro, Curtea de la Strasbourg a acordat suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea fiecarui reclamant. Curtea a acordat reclamantilor si cheltuielile judiciare efectuate de catre acestia, în cuantum de 1.000 euro pentru fiecare.