Ce trebuie să știi despre scrisorile de garanție bancară, în contextul deciziei ICCJ privind caracterul lor de titluri executorii

Articol scris de Mariana Signeanu, Partner Biriș Goran

Ce sunt scrisorile de garanție

Sunt garanții autonome, irevocabile, necondiționate, independente și la prima cerere emise de către un emitent la solicitarea unui debitor pentru garantarea obligațiilor, pecuniare și nu numai, asumate de acesta față de un creditor. Prin urmare, aceste garanții presupun existența a trei părți – emitent, debitor, creditor. De asemenea sunt esențiale următoarele caracteristici ale angajamentului emitentului, care trebui să fie: independent (față de raportul garantat), irevocabil (emitentul nu poate retrage garanția înăuntrul termenului de valabilitate), necondiționat (emitentul nu își poate asuma angajamentul sub vreo condiție) și la prima cerere (emitentul este obligat să onoreze imediat cererea beneficiarului). 

În legislația din România, scrisorile de garanție sunt reglementate de Codul Civil și acestea prevede, printre altele, că scrisoarea de garanție bancară conține „angajamentul irevocabil și neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obligă la solicitarea unei persoane denumita ordonator, in considerarea unui raport obligațional preexistent (in care ordonatorul este debitor), dar independent de acesta, să platească o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar (care este creditor in cadrul raportul obligational preexistent), in conformitate cu termenii angajamentului asumat. Angajamentul astfel asumat se executa la prima și simpla cerere a beneficiarului, dacă prin textul garantiei nu se prevede astfel”. 

În legislația internațională scrisoarea de garanție este reglementată de publicațiile Camerei Internaționale de Comerț de la Paris, cea mai recentă fiind Publicația 758 a Camerei Internaționale de Comerț de la Paris (Reguli Uniforme privind Garanțiile la Cerere). România a aderat la aceste reguli, prin urmare dispozițiile acestora se aplică în situația în care părțile hotărăsc că scrisoarea este supusă acestora. În practica din România, foarte multe din scrisorile de garanție bancară sunt emise și aplicabile acestor reguli.

Cine emite scrisorile de garanție bancară

Instituțiile de credit se asigură că ordonatorul (debitorul) a constituit în favoarea acestora o altă garanție reală, suficientă și necesară pentru acoperirea riscului pe care banca și-l asumă (spre exemplu, un depozit colateral sau o altă garanție). 

În practică, cel mai des sunt întâlnite scrisorile de garanție bancară emise de instituțiile de credit, respectiv scrisori de garanție de bună execuție, de participare la licitație, de restituire a avansului plătiti (spre exemplu: scrisorile emise la solicitarea chiriașului pentru garantarea executarii obligațiilor, de plată și nu numai, asumate în baza unui contract de închiriere sau cele emise la solicitarea unui antreprenor pentru garantarea bunei execuții sau rambursării avansului. De asemenea, scrisorile de garanție bancară sunt emise (cu o frecvență mai redusă) și pentru garantarea obligațiilor asumate de către un debitor în baza unui contract de credit. 

Caracterul executoriu și decizia recentă a ICCJ

Titlurile executorii. Reprezintă înscrisuri întocmite de către organul competent în condițiile prevăzute de lege în virtutea căruia creditorul poate cere, prin executare silită, îndeplinirea de către debitor a obligațiilor asumate. Acestea sunt reglementate în mod detaliat în Codul de Procedură Civilă (art. 632 și următoarele), care includ în această sferă hotărâri arbitrale, judecătorești executorii, definitive, înscrisurile și procesele verbale întocmite de executorii judecătorești înscrisuri autentice, titluri de credit etc.  Existența unui titlu executoriu are relevanță în situația în care debitorul unei obligații nu își execută de bună voie obligația și este necesară intervenția organelor de executare silită, în cadrul procedurii de executare silită. 

Caracterul executoriu al scrisorilor de garanție bancară. Fără a fi reglementat în mod expres caracterul executoriu, în doctrină scrisorile de garanție bancară au fost asimilate titlurilor de credit și, prin urmare, titlurilor executorii.

Eficacitatea și punerea în executare/onorarea scrisorii de garanție bancară (fără intervenția organului de executare silită). Cum funcționează în practică garanția acordată în baza unei astfel de scrisori de garanție bancară: 

Scrisoarea conține angajamentul irevocabil, necondiționat și la prima cerere al instituției de credit (emitentul) de a plăți creditorul în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile în baza relației contractuale primare dintre debitor și creditor. În acest caz, instituția de credit acționează ca un garant al debitorului. 

• să precizeze că există o neîndeplinire în baza raportului obligațional principal. Dacă nu este solicitat în textul scrisorii, nu este necesară indicarea, în mod expres a obligației neexecutate de debitor;
• să fie facută în termenul de valabilitate al scrisorii;
• să fie semnată de reprezentantul legal al creditorului.
  

Din perspectiva celor de mai sus, scrisoarea de garanție trebuie redactată în termeni foarte clari, cu privire la intenția de a constitui o garanție autonomă, cu privire la condițiile plății (care se face la prima cerere și necondiționat sau cu prezentarea unor documente clar specificate de textul scrisorii), cu privire la suma garantată, monedă sau durata de valabilitate a scrisorii. 

Instituția de credit poate refuza plata doar în caz de abuz sau fraudă vădită (spre exemplu, cererea de executare este semnată de altă persoană decât reprezentantul legal). Codul civil prevede această posibilitate, fără a detalia sau defini ce ar putea fi abuz în această materie. Astfel, au fost situații în practică în care instituțiile de credit s-au prevalat în mod neîntemeiat pe existența unui presupus abuz și au refuzat onorarea scrisorii și plata către beneficiarul scrisorii (creditorul în relația cu debitorul).

Practic, scrisoarea de garanție bancară este pusă în executare, respectiv onorată de către emitent - instituția de credit, fără a fi necesară dovedirea caracterului de titlu executoriu. Din acest punct de vedere, scrisoarea de garanție bancară reprezintă una din cele mai sigure garanții, care asigură creditorul de îndeplinirea obligației de către instituția de credit, în locul debitorului.

Însă, dacă emitentul – instituția de credit refuză onorarea scrisorii de garanție bancară, atunci este relevantă posibilitatea punerii în executare silită, prin executor judecătoresc, caz în care are relevanță caracterul de titlu executoriu. După cum am menționat mai sus, plecând de la premisa că cererile de executare respectă cerințele scrisorii, instituțiile de credit pot refuza onorarea scrisorilor de garanție bancară doar în caz de abuz sau fraudă vădită. 

În practica noastră am întâlnit puține situații în care instituțiile de credit au refuzat onorarea scrisorilor și în majoritatea cazurilor emitentul – instituție de credit - a procedat la executarea (onorarea) scrisorilor, cu condiția ca aceste scrisori să fi fost emise cu respectarea prevederilor publicațiilor internaționale sau a Codului Civil), iar cererile de punere în executare, să fi fost făcute cu respectarea prevederilor stricte ale textului scrisorii. 

Din perspectiva celor prezentate mai sus, opinăm că decizia Înaltei Curți nu va afecta emiterea sau folosirea scrisorilor de garanție bancară în garantarea raporturilor obligaționale și acestea vor fi folosite în continuare, mai ales în relațiile dintre profesioniști. Asta cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere economic, a fost recunoscut rolul dublu al scrisorilor de garanție bancară atât ca instrumente de plată, cât și ca instrumente de garantare. 

Garantarea și plata beneficiarilor în temeiul acestor scrisori de garanție intervine de cele mai multe ori fără intervenția organului de executare silită și în afara procedurii de executare silită și oferă un comfort deosebit beneficiarilor acestor scrisori de garanție.

Decizia ICCJ aduce o clarificare cu privire la caracterul de „titlu executoriu” al scrisorii de garanție bancară (aspect nereglementat în mod expres de legislație) și relevant în cadrul procedurii de executare silită, care în cazul scrisorilor de garanție bancară are o expunere mai redusă. Din acest punct de vedere, decizia face o interpretare și trimitere la art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului care prevede că contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personale constituie titluri executorii. Potrivit prevederilor Codului Civil, scrisoarea de garanție bancară este o garanție autonomă, iar garanțiile autonome sunt garanții personale (Titlul X – Garanții Personale, art. 2279 și 2321 din Codul Civil).