SLUGILE RĂULUI – Frica, Vina, Rușinea

Atunci când sunt abuzate, frica, vina și rușinea declanșează efecte devastatoare.

Frica duce -  pe de o parte - la lașitate și conformism, pe de altă parte la furie incontrolabilă, la agresivitate de termen lung. Vina se poate transforma fie în blocaj complet, fie într-o dorință de control absolut asupra celorlalți. Rușinea ne poate determina să ne izolăm, să ne retragem din ochiul celorlalți ca fiind nemeritorii sau, la polul opus, să recurgem la minciună, disimulare, înșelăciune. La construirea unui eu fals. 

Frica este un generic ce cumulează multe aspecte. Există frici sănătoase, care ne mențin în zona comportamentelor fără risc, care ne țin sănătoși și în formă. Acestea sunt fricile biologice cu adresabilitate clară la integritatea corporală, securitate și supraviețuire.

Există și frici abstracte, sociale, învățate și potențate de interacțiunea umană, care, odată instalate, pot duce la expunerea la abuz (al sinelui sau al celuilalt), la o viață de o calitate îndoielnică, neîmpliniri, ratări sau conflict. Dacă universul este plin de pericole, dacă oamenii îți sunt dușmani, nu ai de ales decât între a-ți ridica o fortăreață și a te izola sau a trăi o viață de confruntări și lupte permanente cu oameni și pericole care sunt majoritar la tine în cap. Niciuna dintre variante, în mod evident, nefiind cea câștigătoare.

Vina este o condiționare foarte puternică la rândul ei, un resort foarte responsiv pentru cel care se hotărăște să îl utilizeze sau abuzeze, după caz. Dacă cineva reușeste să te facă să te simți vinovat pentru tot și toate din copilărie, ideea asta va rezista în tine și va produce efecte pe tot parcursul vieții.

Vina este ușor de activat, pentru că o avem cu toți in nuce – busola morală ne avertizează întotdeauna când am greșit. Însă procesul sănătos este greșeală-înțelegere-asumare-amendare-împăcare cu sine. Procesul bolnăvicios are o rută complet diferită: greșeală-învinovățire-pedeapsă-rușinare perpetuă-degradare.

Procesul sănătos amendează comportamentul circumstanțial al individului și dorește să repare, să vindece, să repună lucrurile pe făgașul bun.

Procesul bolnăvicios amendează direct individul, creează judecăți de valoare, și nu urmărește îndreptarea răului făcut, ci anihilarea individului.

Rușinea este o neacceptare de sine, un refuz a ceea ce ne face, ce ne constituie sau construiește în mod real. Dacă îmi e rușine cu ce am făcut, pot îndrepta răul comis. Dacă îmi e rușine cu modul în care sunt, cu ce știu, cu ce îmi lipsește, cu modul în care arăt, vorbesc sau acționez, nu am acces la remediere, și mă auto-elimin din propria viață. Pentru că, de fapt, rușinea, în modul ei insidios, îmi spune că nu merit să trăiesc. Și îi va pune pe ceilalți, care “mă suportă deși nu o merit” într-o poziție de forță, cu drept de viață și de moarte asupra mea. Adică îmi cedez efectiv dreptul la auto-determinare.

Antidotul la frică, vină și rușine este recursul la adevărul personal construit pe valori. Adevărul personal este suma tuturor elementelor care mă fac să fiu eu - ce pot, ce știu, ce vreau, ce îmi place, ce îmi trebuie, unde vreau să ajung, adică sensul vieții mele, misiunea. Esența adevărului personal pleacă de la a mă cunoaște și accepta așa cum sunt, ființă imperfectă dar perfectibilă. Și se sprijină pe valori. Valori care ajută să iau decizii mai simplu, mai clar, mai rapid. Și care deschid drumul către sens și împlinire. Valori care mă pot transforma dintr-o navă în derivă într-un om în posesia deplină a proiectului de viață.