În contextul în care astăzi este ultima zi în care firmele pot solicita consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit începând cu anul 2022, trebuie menționat, în primul rând, că o companie va putea face parte, în același timp, și dintr-un grup fiscal unic, și dintr-un grup care să raporteze consolidat impozitul pe profit, neexistând nicio interdicție legală în acest sens, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile necesare, după cum a subliniat, într-o conferință organizată recent de avocatnet.ro, Cristian Velcu, Tax Director în cadrul Țuca Zbârcea & Asociații Tax.

Prin urmare, pornind de la faptul că, începând din anul 2022, cele două tipuri de consolidări fiscale vor fi în egală măsură funcționale, trecem în revistă principalele aspecte de analizat în ceea ce privește consolidarea fiscală în domeniul TVA (grup fiscal unic) și consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit.

De asemenea, mai trebuie punctat și că, dacă consolidarea fiscală din perspectiva TVA există de ceva vreme în legislația noastră, în ceea ce privește sistemul de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit, acesta “este o noutate adusă anul trecut în legislație, cu aplicabilitate începând de la anul (2022 – n. red.)”, așa cum a punctat, la conferința amintită mai sus, Andreea Florian, Senior Tax Manager în cadrul Țuca Zbârcea & Asociații Tax.

În afară de condițiile și aspectele pe care le prezentăm mai jos, la optarea pentru consolidarea fiscală în domeniul impozitului pe profit mai trebuie îndeplinite, conform datelor prezentate la conferința avocatnet.ro de către specialiștii de la Țuca Zbârcea & Asociații Tax, și alte condiții suplimentare precum aplicarea aceluiași sistem de plată (fie real, fie cu plăți anticipate trimestriale), același an fiscal, compania să nu fie microîntreprindere sau să nu se afle pe punctul de a deveni plătitoare de impozit specific în HoReCa, să nu facă parte din alt grup de consolidare fiscală și să nu fie în lichidare ori în insolvență.

Potrivit unei informări publicate luni de către specialiștii de la Biriș Goran, grupul fiscal unic se diferențiază de grupul fiscal în domeniul impozitului pe profit atât în privința aspectelor procedurale, cât și în privința aspectelor operaționale. 

Astfel, conform informării menționate, cu privire la condițiile de aplicare a celor două sisteme, dacă în domeniul impozitului pe profit deținerea minimă trebuie să fie de 75%, în cazul grupurilor fiscale unice, acest control minim trebuie să fie mai mare de 50%.

De asemenea, deși opțional, odată ales, mai există și o cerință de continuitate a grupului de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit de minimum 5 ani, în timp ce, în ceea ce privește cerința de continuitate, aceasta este de numai 2 ani pentru grupurile fiscale unice.

În plus, exercitarea opțiunii de acces într-un grup fiscal de impozit pe profit trebuie să aibă loc cu 60 de zile înainte de anul fiscal pentru care se solicită implementarea grupului (adică 2 noiembrie, de exemplu, pentru implementarea începând cu 1 ianuarie 2022). 

În această privință, lucrurile sunt mai simple în cazul grupurilor de TVA, acestea devenind aplicabile în prima zi a perioadei fiscale următoare celei în care se comunică decizia de aprobare, putând fi vorba inclusiv de lună sau de trimestru, nu doar despre an, ca în domeniul impozitului pe profit.

Atunci când facem referire la organul fiscal competent, astfel cum se arată în informarea Biriș Goran, în cazul grupurilor de impozit pe profit este vorba despre organul fiscal în administrarea căruia se află fiecare membru al grupului (cu excepția impozitului pe profit, care se va administra de către organul fiscal în administrarea căruia se află liderul grupului), în timp ce grupurile fiscale unice se află în vizorul organului fiscal competent pentru administrarea liderului lor. 

În ceea ce privește obligațiile declarative și de plată, precum și răspunderea asumată, putem afirma că, așa cum apare în informarea Biriș Goran, liderul grupului este responsabil, în ambele cazuri, cu declararea și plata, în timp ce membrii ambelor grupuri răspund atât separat, cât și în solidar. Totuși, trebuie menționat că declarația recapitulativă, în cazul grupurilor fiscale unice, se depune individual, de către fiecare membru al grupului respectiv.

Dacă ne referim la aspectele operaționale, nu se vor consolida, în cazul grupurilor de impozit pe profit, pierderile fiscale reportate din perioadele anterioare formării grupului, acestea putând fi folosite doar de membrul care le-a înregistrat, după ieșirea din grup, cu respectarea unei perioade de 7 ani.

Pe de altă parte, soldurile individuale de la sfârșitul perioadei fiscale anterioare formării grupului se consolidează în cazul grupurilor fiscale unice.

Ieșirea dintr-un grup de consolidare fiscală în domeniul impozitului pe profit a unui membru înainte de expirarea perioadei minime va avea loc din trimestrul următor celui în care respectivul membru nu mai îndeplinește condițiile. Atunci se va recalcula rezultatul fiscal al membrului și al grupului pentru perioada anterioară (cu unele excepții prevăzute de lege, printre care și anumite operațiuni de restructurare), demers în urma căruia pot rezulta obligații  fiscale accesorii și pot fi demarate inspecții fiscale.

La grupurile fiscale unice, pe de altă parte, potrivit informării Biriș Goran, primul decont întocmit după părăsirea grupului se va baza doar pe operațiunile efectuate în perioada ulterioară părăsirii grupului, fără preluarea soldului din decontul ultimei perioade fiscale în care acel membru a făcut parte din grup.

Mai mult, demersul de prelungire, în cazul grupurilor de impozit pe profit, după perioada de 5 ani prevăzută de legislație, va fi opțional, grupurile fiscale unice prelungindu-se automat la expirarea perioadei minime de 2 ani.

Atât în situația desființării grupului fiscal unic înainte de expirarea perioadei minime, cât și în situația desființării acestuia la expirarea perioadei minime de 2 ani, se preia soldul din ultimul decont individual întocmit în vederea consolidării.

La grupurile de impozit pe profit însă, lucrurile stau diferit. Astfel, dacă vorbim despre desființarea la expirarea perioadei minime, pierderile fiscale din perioada  grupului se recuperează de către lider.

Totuși, așa cum se mai arată în informarea celor de la Biriș Goran, în cazul desființării unui grup de impozit pe profit înainte de expirarea perioadei minime a acestuia, se va recalcula rezultatul fiscal de către fiecare  membru, individual, demers în urma căruia pot rezulta obligații fiscale accesorii. În acest caz, desființarea voluntară se va aplica începând cu anul fiscal următor, în timp ce desființarea ca urmare a neîndeplinirii condițiilor se va aplica începând cu trimestrul următor.

Nu în ultimul rând, operațiunile între membrii grupului de impozit pe profit vor fi supuse regulilor privind prețurile de transfer, pe când cele între membrii grupului fiscal unic sunt considerate operațiuni taxabile din perspectiva TVA.